243,069 matches
-
da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
în favoarea lui. Scriitorul a fost întotdeauna nemulțumit de puținătatea cuvintelor pe care le are la dispoziție. Unde e cuvîntul ce exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele, revoluțiile, nu e altceva decît o permanentă luptă a scriitorului cu limitele limbajului. Versul liber la vremea lui, dicteul suprarealist, asocierea unor cuvinte aparent incompatibile, insolitatea, deschid spații noi de explorare, rostirea orală, democratizarea poeziei prin acceptarea oricărui tip de exprimare, reabilitarea urîtului și a abjectului, renunțarea la complexele de orice tip
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
poeziei prin acceptarea oricărui tip de exprimare, reabilitarea urîtului și a abjectului, renunțarea la complexele de orice tip, înmulțirea și diversificarea registrelor, toate fac limbajul poetic mai încăpător, comunicarea mai largă și mai cuprinzătoare. Dar poate sub această luptă cu limitele limbajului se ascunde și o luptă cu limitele unui grad de civilizație. Pînă la un punct limba este civilizație, există limbi evoluate și limbi primitive, limbi privilegiate și limbi dezavantajate. Handicapul literaturilor cu limbi cvasi-necunoscute e chiar handicapul acestor țări
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
urîtului și a abjectului, renunțarea la complexele de orice tip, înmulțirea și diversificarea registrelor, toate fac limbajul poetic mai încăpător, comunicarea mai largă și mai cuprinzătoare. Dar poate sub această luptă cu limitele limbajului se ascunde și o luptă cu limitele unui grad de civilizație. Pînă la un punct limba este civilizație, există limbi evoluate și limbi primitive, limbi privilegiate și limbi dezavantajate. Handicapul literaturilor cu limbi cvasi-necunoscute e chiar handicapul acestor țări în concertul general european. Aceste două dimensiuni esențiale
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Teodor Marcian și cele 3 cupluri de liceeni bucureșteni sunt fictive". Narațiune care își afișează, pe alocuri, conformismul, schițând masca unui inocent uneori stângaci, cartea lui Daniel Pișcu își lasă cititorul să ghicească, în același timp, figura poetului care explorează limitele limbajului și jocul halucinant al realităților. O carte indecisă parcă între tentația unei narațiuni "inocente" în cheie realistă și o compoziție kitsch a realității, Mă chemau păsările trezește cu siguranță interesul cititorului pentru opțiunile viitoare din proza lui Daniel Pișcu
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
cele legate de o lectură cu premise politice sau istorice. Ion Vasile Șerban rezumă perfect miza cărții, declarînd-o un "roman al despărțirii", "monografia unei stări surprinsă într-o lungă explozie și trăită deplin, cu toate consecințele ei devastatoare, pînă la limita capacității de înțelegere și a posibilităților de refuz." Despărțirile presupun o interesantă problematică temporală: ele marchează un deznodămînt, așadar sînt urmarea unei desfășurări a timpului, căci pentru a se consuma trebuie să fie precedate de o durată oarecare, de un
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
mai fi niciodată așa. Instantaneul despărțirii e tragic pentru că el ne plasează cumva într-o poziție incomodă, într-o falie a propriei noastre existențe, unde sîntem acut conștienți de trecut, de ceea ce a fost, și deopotrivă respinși de viitor. La limită, despărțirea e moarte. De aceea eroii din prim planul romanului lui Rasputin sînt bătrîni, inși pentru care viața se află inevitabil în trecut și pentru care ziua de mîine nu se știe dacă va mai veni. Însă Despărțirea de Matiora
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului - cât ne privește considerăm operând mai îndată limitele stilistice ale prozatorului, ceea ce, poate, duce tot acolo - cu verdictul: "Rareori într-o operă literară moartea modernă a tragicului poate fi mai ușor urmărită ca în opera imaginarului călinescian." Judecățile de astăzi, păstrând aceleași înalte procente pentru Enigma Otiliei și
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
discuții în serile colocviului. Figura imaginarului surprinsă din unghiuri extrem de diferite este insula: nu atît "insula în sensul ei concret, ci insula imaginară sau, și mai precis, imaginarul insular", insula în genere, ca soluție de izolare, ca entitate individualizată prin limite bine definite" (L. Boia, Cuvînt înainte. Cu privire la forța imaginară a insulei, p.7). Astfel "insule" pot fi oricare din formele izolării: geografice (insule propriu-zise, oaze, munți etc.), sociale (mănăstirea, spitalul, falansterul, ghetoul, închisoarea), individuale ș.a.m.d. Dar, sîntem avertizați
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
violența "continentală" a majoritarilor asupra minoritarilor "insulari" are drept replică violența "insulară" a minoritarilor asupra majoritarilor "continentali" rătăciți pe insulă", p. 164), ci între insulă și abisul marin din care emerge, o discuție despre imaginarul insular deviind neapărat către problematica limitelor și a originii, a matricei, a situării noastre față de ea (Virgil Ciomoș - Înspațiere și insularitate. Figuri analogice ale individuației). "Mesajul" unui asemenea demers (de conștientizare a figurilor imaginarului) ne este descifrat în finalul Cuvîntului înainte: "trăim într-o lume în
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
multiple, presupune imaginarea de insule. Nu ruperea de lume, dar totuși legitima marcare a unor perimetre distincte. Să inventăm insule. Cu cît vor fi mai multe, cu atît va fi și omenirea mai bogată" (p. 9). Insula. Despre izolare și limite în spațiul imaginar. Colocviu interdisciplinar organizat de Centrul de Istorie a Imaginarului și Colegiul Noua Europă, 19-20 martie 1999, Sediul NEC, volum coordonat de Lucian Boia, Anca Oroveanu, Simona Corlan-Ioan; Colegiul Noua Europă, București, 1999, 320 p., f.p.
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
determinat atragerea atîtor instituții teatrale pentru coproducția care a putut fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de ani înseamnă o eternitate pentru un act teatral, chiar dacă, aparent, subiectul pare a avea o rezonanță fără limite de timp. În anii scurși de atunci, Holocaustul a fost tema, dacă nu și victima, unor cărți, filme și spectacole. S-a crezut că nu se va mai putea scrie poezie după Auschwitz. S-a putut. Ba chiar, la concurență
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
să nu știe că, în fața lui, se află ființe asemănătoare lui. Victimele, în virtutea unui instinct de conservare mai puternic decît rațiunea, colaborează frenetic la această amînare: ele vor să trăiască, chiar dacă viața e insuportabilă la propriu. Omul în uniformă experimentează limitele pînă unde se poate spune despre o ființă chinuită că mai este om. Le ordonă exerciții fizice extenuante, apoi îi pune să interpreteze fragmente din marile opere ale umanității (Simfonia IX de Beethoven, "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare), să danseze
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
colectiv, cînd toți evreii se reped, la început din ordin, apoi prinzînd gustul superiorității provizorii, asupra evreului care interpretează, la comanda ofițerului, rolul lui Shylock, spunîndu-i, țipîndu-i, în timp ce-l lovesc și-l maltratează că e "un jidan împuțit". Aceasta e limita, fundul prăpastiei: condiționate adecvat, victimele se solidarizează în persecutarea fizică și umilirea semenului lor. Din acest moment ei și-au pierdut sufletul, în camerele de gazare intră supuse trupurile celor care au traversat teritoriul suferinței, lăsîndu-și sufletul acolo. Cu demnitate
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
dificile, ci mai degrabă un fel de armistițiu încheiat tocmai în numele diferenței ireductibile. A protesta împotriva afirmației că sănătatea mintală e un construct social nu înseamnă nimic, ne reamintește Hacking, cel puțin nu atîta timp cît nu înțelegem că la limită totul poate fi declarat construct social, pur și simplu în virtutea faptului că sîntem făpturi ancorate în istorie, și ca atare în practici sociale supuse legilor schimbării și subiectivității aferente. Constructivistul este, în forma sa radicală, un troțkist animat de idealuri
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
percepția densității fondului să dispară. "Enormitățile" sînt de rigoare spre a risipi blazarea, dar ele însele degajă o tristețe subtilă a saturației: "Evident, ne jucăm ca de obicei, cu astfel de dialoguri, crezînd, credința noastră disponibilă și naivă pînă dincolo de limitele bunului-simț, că astfel nu vom ajunge niciodată în apele sterpe ale marasmului. Ce să-i răspund ca să nu greșesc, așa cum greșesc de cele mai multe ori cînd găsesc de cuviință că trebuie să fiu prezumțios și definitiv, numai ca să conving, ce pot
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
sub semnul unei matematici a experimentului și a demonstrației poetice proprii. Poezii ce oscilează între neliniște metafizică și intuire a devenirii, maschează o tensiune interioară ce debușează adesea în explozive jocuri de aliterații și ritmuri surprinzătoare, în enjambamente șocante, atingând limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și bătătură/ și ceva curte -/ Să mergi la zinc/ Pentru o cură,/ cu tură-n tinc/ tură de vură." Alteori sintaxa e atât de destructurată încât face dificilă percepția unei idei poetice
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
-s/ gardurile vii/ Parcă - e sân -/ nu - s, dar mi - i/ Parcă ies din pușcării." În ciclul Cinci romane de dragoste, aproape rusești, Adrian Bodnaru părăsește experimentul lingvistic radical, păstrând doar asocierile metaforice inedite în conturarea unei imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
a făcut și greșeli, adăugînd nu pentru a se scuza, "nu cred că există chirurg fără insuccese". Toată strălucita sa carieră de chirurg a fost stăpînită de ceea ce numește "frica de bolnav". Teama înainte de operație și perioada postoperatorie. "De fapt, limita dintre grijă, teamă și viață sub tensiune nu este prea clară în meseria noastră. Cel puțin așa a fost pentru mine și cunosc foarte mulți chirurgi care au avut aceeași viață. În realitate, asta nu este adevărat numai pentru chirurgie
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
ale hîrtiei consumă toate resursele financiare (totuși, diriguitorii lor ar trebui să știe că onorariul unui colaborator este o chestiune de self-respect pentru acesta). Editurile îl plătesc, de obicei, în exemplare de autor sau onorariul este de asemenea natură (la limita decenței) încît autorul însuși preferă să fie plătit în cărți. Dacă nu cumva tot el își achită cartea ori găsește sponsori pentru ea. Ce este trist este că scriitorul român nu mai poate nici măcar să cumpere cărțile altora. Dacă este
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
și de necesara edificare. Altminteri, Stațiunea basculează în simplu accident. Rostul comentariului meu obligă și la aprecieri privind soluțiile stilistice, impactul adresei corozive asupra puterii de disociere strict artistice, efortul creator găsind imediat argumente în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
vrea să remarc de data asta interpretarea complexă a Mirelei Cioabă în văduva Quin, veșnic disponibilă amorurilor sau, în fapt, aducerii unui bărbat în casă. Și codoașă, și vrăjitoare, și complice, și sinceră, și puternică, și vulnerabilă, fără să depășească limita vulgarității și fără să-și transforme "cotoroanța" într-o fecioară pură, Mirela Cioabă mi se pare că a reușit nu doar propriul rol, ci și acela de liant între cupluri și grupuri de personaje. Spectacolul este încă foarte proaspăt. Poate
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
sau de un declin? Rodica Draghincescu, există pornografie și Pornografie: pe undeva, pornografia caută doar o vânzare rapidă și, în consecință, va auri găselnița, adică literatura de toleranță; pe altundeva, ea este o literatură îndrăzneață, care va face să regreseze limitele a ceea ce se poate reprezenta și a ceea ce trebuie reprezentat... E clar că asta are de-a face cu puterea publică. Să ne gândim la procesele lui Baudelaire, la cele ale lui Flaubert! În literatura actuală curajoasă (să o numim
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
credință și necunoaștere a lucrurilor rele, care se ridică în jurul celor două persoane. Dincolo de aceasta, nici o notă ocultă la Miclăușeni. Ești drept, ești bun. Oameni de bine care trăiesc aici, mor aici ca buni creștini, dar fără nici o pretenție, în limitele dogmei și ale bunei cuviințe. De aceea, în ciuda elegantei ospitalități, mă înăbuș și clănțăn din dinți în casa asta frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu se schimbă și număr ceasurile care mă mai despart de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]