2,632 matches
-
moldovenească este extraordinar de apropiată de dialectul moldovenesc al limbii române, care se vorbește în Moldova (R.P.R.) dintre Prut și Carpați”. Însă, misiunea consemnării acestor realități evidente a revenit unor istorici, lingviști și etnografi străini. Inexistența limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă, diferită de chirilica slavei eclesiastice folosite de Țările Române
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine, un teoretician literar este un lingvist (vezi cazul formaliștilor ruși), de aceea Îi scapă de regulă istoricitatea literaturii. Un teoretician literar este un foarte bun tehnician al literaturii. De la el Învățăm naratologie, de la el stilistică, de la el Învățăm să punem discursul literar În legătură cu discursurile științelor umane
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Marino nu ajunge să vorbească despre discursul literaturii, pentru că Adrian Marino Înregistrează ceea ce se spune despre literatură, nu urmărește o anumită dinamică cvasi-psihică a unei entități ontologice. Pentru a vorbi despre așa ceva trebuie să fii În primul rînd istoric, nu lingvist. Să fii un arhivist. Apoi, trebuie să fii epistemolog, unul pentru care cunoașterea este rezultatul rupturilor. Cineva care caută rădăcinile tuturor invarianților, deci exteriorul oricărei idei care Însoțește istoria fără să intre În ea. Poți, adică, să vorbești despre literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spațiu referențial viabil, tinde să dispară din Noile Romane. Ce-a mai rămas din ea, la un Echenoz sau un Toussaint, poate fi considerat similar fărîmelor armonice rămase din muzica clasică În Preludiile lui Messiaen. Scriitura devine - o parte a lingviștilor contemporani a anticipat deja - un spațiu al spunerii, “qui met l’accent sur le présent de l’énonciation”. Este acesta, poate, modul prin care proza Împrumută din poezie. Eroul literaturii de azi rămîne cel care “se spune”, iar scrierea, modalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
specializat pe prăjituri cu fructe, dar nici măcar chef-ul de acolo nu mi-a putut servi așa ceva. Și avea un perete întreg acoperit cu trofee și diplome de bucătar... Dacă mâncați prin Ardeal - pe unde mi-a zis un alt lingvist că ar putea crește fructul numit cocobârlă - și găsiți așa ceva în meniu, să-mi trimiteți neapărat adresa restaurantului. Ard de nerăbdare să gust din bunătatea asta! în prima lună Felul I - pâine feliată (la discreție, ca să nu mai lungim meniul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mi-o sapă”10) etc. Pudra e unul dintre articolele cosmetice pomenite și în alte locuri din opera sa.11) Despre „fiori” Fior „este un derivat imediat de la verbul înfiorare”, care, la rîndul său, își are originea îndepărtată, spune un lingvist, întrun „infebrare” neatestat 1). înfiorarea e însă, adesea, o febră rece, o tresărire fizică și mentală ce se propagă în întreg corpul. Apare spontan, la contactul cu un fenomen natural, o persoană sau cu un gînd, toate neașteptate. Fiorii surprind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin acest articol - n. m.) să zguduim puțin uitarea. Poate vor veni vremuri pentru care asemenea genii să nu mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit. Pentru poet, o idee mai degrabă inhibitoare, însă, decît stimulatoare. Simplu publicist, încerc să-mi închipui ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ascunsă uneori în forme pe care istoria le identifică numai în ceasurile ei bune. O altă istorie, poate mai adevărată, se înfiripă din resturile scoase la lumină de arheologi, etnologi, folcloriști, pentru a nu mai vorbi de revelațiile comunicate de lingviștii interesați în istoria limbii. "Parlan le tombe ove la storia e muta", s-a spus cândva și această reflecție, atât de plastică în adevărul ei incontestabil, ne-o evocă pe aceea, consonantă, a lui V. Alecsandri: "Tăcerea mormintelor e mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
denumire a noii discipline în momentul constituirii în 1969 la Paris a Asociației Internaționale de Semiotică (Association Internationale de Sémiotique; International Association of Semiotics). În același an s-a înființat și revista asociației intitulată "Semiotica". Termenul semiologie legat de numele lingvistului genevez Ferdinand de Saussure este răspîndit doar în Europa și oferă o viziune lingvistică asupra semioticii. Este vorba în primul rînd de cercetătorii francezi A.J. Greimas, Roland Barthes, Julia Kristeva, Tzvetan Todorov, cu-noscuți și sub numele de Școala de la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin opera de pionierat a lui Troubetzkoy (Principes de phonologie, Klincksieck, 1949), ca și prin tezele generale ale grupului: i) limba este un sistem funcțional care poate fi cunoscut prin analiza sincronică a faptelor de limbă actuale; ii) printre sarcinile lingvistului primordiale sînt studiul fonetic și fonologic, descrierea morfologică și teoria sintagmatică. Principalii continuatori ai Școlii de la Praga sînt André Martinet (Eléments de linguistique générale, Paris, 1960 importantă definire a limbajului natural prin caracteristica dublei articulări) și Roman Jakobson (Essais de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
producerii semnificației și reciproc, relațiile pertinente între iteme nu pot fi determinate în absența definirii lor semiotice (cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 3.1.Definirea semnului în semiologia lui Saussure Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept întemeietorul lingvisticii structurale și în ciuda existenței unor idei structuraliste la Humboldt sau Leibniz, numele lui Saussure rămîne legat de geneza lingvisticii moderne. Deși a publicat foarte puțin (la 21 de ani Mémoire
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sistem de semne în care esențială este doar unirea sensului cu imaginea acustică și faptul că cele două părți ale semnului sînt psihice" (CLG: 40). 3.2.1. Limba ca sistem social se opune vorbirii ("parole") cu caracter individual. Majoritatea lingviștilor contemporani consideră un truism faptul că sistemul limbii, exterior individului subîntinde comportamentul lingvistic actualizat în vorbire, în activitatea discursivă. În gramatica generativ-transformațională a lui Noam Chomsky cuplul limbă / vorbire se suprapune întrucîtva celui competență / performanță (capacitatea generală de a folosi
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
formală, nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se află într-o per-fectă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cel pictural etc.) 3.2.5. Sincronie/diacronie. Prin analiza sincronică a limbajului se înțelege investigarea stării sistemului la un moment dat, în timp ce diacronia discută istoria, evoluția sistemului. Distincția între dimensiunea sincronică și cea diacronică este metodologic esențială (multă vreme lingviștii au analizat laolaltă eșantioane ale aceleiași limbi, dar situate la mare distanță în timp). Lingvistica sincronică studiază limba pe axa simultaneităților, nu a succesivităților; ea ia în discuție stări ale limbii și se ocupă de raporturile psihologice și logice ce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
petrec succesiv pe axa timpului și tablou ca acțiune permanentă ale cărei părți se desfășoară simultan în spațiu, Saussure a opus limba naturală sistemelor de comunicare vizuală care oferă "complicări simultane pe mai multe dimensiuni" (CLG: 103). Pornind de la linearitate, lingvistul genevez afirmă caracterul discret al limbajului (în opoziție cu continuu), rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o experiență divinatorie de tip intuitiv au valoare definitivă, irevocabilă și rareori se pretează reinterpretării. Excepție fac cazurile când profețiile sunt prezentate într-o manieră încifrată. Ne gândim aici, desigur, la un cunoscut exemplu, cel al profețiilor lui Nostradamus. Numeroși lingviști, istorici și interpreți s-au ocupat de textul nostradamian încercând să-i pătrundă mesajul ascuns. Deși exegezele și interpretările acestora au fost dintre cele mai diferite, majoritatea au recunoscut că versetele sale reprezintă o adevărată provocare pentru cel ce le
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cursul unui dialog/monolog oral, cât și ca autor al unui mesaj scris. Emițătorul este de cele mai multe ori individual, dar poate fi și colectiv (de pildă, DOOM, publicat în 2005 sub egida Academiei Române, a fost elaborat de un colectiv de lingviști de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti“ din București). În cazul textelor legislative și al altor documente oficiale, emițătorul nu este o persoană fizică, ci o persoană juridică - instituția abilitată să emită legi, ordine, regulamente, metodologii, prevederi, rapoarte, analize
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj). Așadar, metalimbajul caracterizează, în primul rând, discursul lingviștilor, dar și al celorlalte domenii științifice. Fiecare dintre acestea își definește conceptele specifice, termenii specializați, semnele, simbolurile științifice etc. Aceeași intenție de a evita ambiguitatea, confuziile, contradicțiile între termeni sau subiectivis mul interpretării mesajului este evidentă și în textele legislative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Asociației pentru Emanciparea Politică și Civilă a Femeilor din România. 10. Elena Densușianu-Pușcariu (3 martie 1875, Făgăraș, jud. Brașov - d. 1966) Medic, prima femeie-profesor universitar in domeniul medical din Romania, prima femeieprofesor la o clinica de oftalmologie din lume. Fiica lingvistului Aron Densușianu și a scriitoarei Elena Circa, sora lui Ovid Densușianu, a urmat cursurile liceale și universitare în Iași. S-a specializat la Paris. Întoarsă în țară, ocupă diverse funcții, pentru că, în 1920, să devină șef al Clinicii de Oftalmologie
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
sokrovișcea zabâtogo ugolka. Sobranie rumânskih skazok i leghend, Moscova, 1902; ed. 2, Moscova, 1908. Repere bibliografice: Damian P. Bogdan, Texte slavo-române în lumina cercetărilor rusești, București, 1957; Valeriu Ciobanu, A.I. Iațimirski și folclorul român, RITL, 1959, 3-4; Ecaterina Fodor, Cercetările lingviștilor ruși și sovietici despre relațiile lingvistice slavo-române, RSL, 1962, 221-233; A.S. Kidel, Aleksandr Ivanovici Iațimirski. Biobibliografia, Chișinău, 1967; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973, 184-186; Alexandrina Matcovschi, Iațimirski Aleksandr Ivanovici (Biobibliograficeskii spravocinik), Chișinău, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor "francezi" sau "de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant [actant]. Un ROL fundamental la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de unitate sintactică. Prelucrînd taxonomiile de rol propuse de Souriau și Propp, Greimas a ajuns la un MODEL ACTANȚIAL constînd, la origine, din șase actanți: SUBIECT (LEU la Souriau, EROU la Propp), OBIECT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii și teoreticienii literari (Bühler, Benveniste, Weinrich) argumentează frecvent că timpurile se pot grupa în două mari categorii: timpurile legate de sistemul DEICTIC "Eu aici acum", de situația ENUNȚULUI (de ex., perfectul prezent din limba engleză, care leagă o întîmplare trecută
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și o cale de a înțelege lumea și la fel stau lucrurile în cazul unui fizician, astronom, psiholog sau economist. Uneori, educația este orientată spre aplicații, și numai spre aplicații, iar rezultatul este la fel de vast cât suprafața unui timbru. Un lingvist nu este cineva care poate vorbi limbi străine, cu siguranță nu numai asta, iar un violoncelist nu este doar cineva care știe unde să-și pună degetele mâinii stângi și sub ce unghi să-și tragă înapoi cotul drept. Etimologia
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Palestina va dăinui pînă în secolul Vl, fiind amintiți de mai mul-te ori cu numele de besi, adică geții din sudul Bessarabiei și Dobrogei, avînt pro-priile biserici și mănăstiri. Dintre manuscrisele descoperite la Qumran, 70% aparțin lor după părerea lingvistului E. Bordeaux Szekely, care le-a citit și tradus, unei culturi ,,necunoscute”, iar un număr însemnat de documente ale Frăției Celui Ales au fost adunate de Ieronim pe la sfîrșitul secolului lV, find trimise Vaticanului spre tainică păstrare. Frăția Noului Legămînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]