122,821 matches
-
să lucreze cu noțiunea de persoană-stagiu și să furnizeze criterii de continuitate între mai multe stagii ale aceleiași persoane, demersurile non-reducționiste propun de regulă două mari variante: cea a unei continuități corporale (sînt același individ în măsura în care corpul meu rămîne, în linii mari același, recognoscibil mie și celorlalți), sau a unei continuități psihologice, care de regulă apelează la memorie ca liant între mai multe manifestări identitare ale unei persoane (sînt același individ în măsura în care dispun de anumite amintiri care-mi permit să mă
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
mai asfixiante idolatrii. Erau însă și motive de speranță, iar a le ignora astăzi, știind tot ce știm despre catastrofa finală, ar însemna să uităm că atunci, în 1965, nu puțini erau cei care vedeau în noul lider și în linia lui întruchiparea unui socialism mai puțin inclement, obtuz și agresiv decît cel practicat sub domnia lui Dej." * Nu în ultimul rînd, deși se află pe ultima pagină, ne-a interesat studiul lui Mihnea Berindei și François Gèze, tradus din numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
numeric), pentru o eternitatate, și ea numerică... Dar să ne întoarcem de la SF la filmul istoric. De fapt, istoria e, în Gladiatorul, un simplu cadru - pentru aventură, curaj, răzbunare -, un cadru în care adevărul istoric propriu-zis nu interesează decît în linii mari, iar licențele abundă. De pildă, în film, împăratul, Marcus Aurelius, nu vrea să lase imperiul pe mîna propriului său fiu, Commodus, temperament nefericit, caracter urît. Împăratul, jucat de Richard Harris, ca un personaj de poveste (dar care personaj al
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
românesc se rezumă la Zaharia Stancu și V. Em. Galan? Nimeni nu va merge atît de departe încît să-l acuze că uită pe Mircea Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
voce răgușită", ba chiar "spirit îngust", "intolerant", într-un chip ce divulgă propriile lor trăsături, materializate în oglinzile pocitoare pe care le mînuiesc. Neîndurîndu-se a recunoaște în Virgil Ierunca un herald al unui timp ce n-a trimis încă, de după linia orizontului, decît raze răzlețe, încearcă a-l înțărcui în perimetrul propriei lor concepții într-adevăr mărginite și anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se află, chiar într-
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
explicabilă, se va atenua probabil cu timpul. Suzana Mihaelei Stanciu lansează cu ușurință vocalize, volute aeriene, doar gravele sunt aruncate cam neglijent, întinând finețea dantelată a rostirii ei muzicale. Mobilă, grațioasă, vivace fără ostentație, ea își stăpânește rolul cu siguranță. Linia sensibilă a momentelor lirice (aria rozelor, duetul scrisorii) a dezvăluit și cealaltă față a personajului, dar mai mult în cânt decât în jocul care accentuează doar latura "subretă". Și dacă rolul Suzanei ar fi putut fi îmbogățit de o imaginație
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
cealaltă față a personajului, dar mai mult în cânt decât în jocul care accentuează doar latura "subretă". Și dacă rolul Suzanei ar fi putut fi îmbogățit de o imaginație regizorală mai nuanțată, Contele mi s-a părut complet greșit în linia unui caraghios care se ridiculizează în bufonerii inutile (vezi unele filme vechi despre "bestiile burghezo-moșierești"). Beaumarchais spunea că personajul "trebuie jucat foarte nobil dar cu grație și libertate". Dacă acceptăm că opera atenuează mult din sarcasmul piesei, transformând-o într-
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Ștefan Ignat (și el debut în rol) pus în situația de a-și juca personajul în această optică mi s-a părut chiar împiedicat în desfășurarea vocală de excesul de acțiune. Căldura glasului bogat în armonice, muzicalitatea educată în eleganța liniei, îl desemnează ca o piesă importantă pe tabla de șah a distribuțiilor viitoare ale Operei bucureștene, cu condiția să-și respecte natura vocii și să nu plece spre alte zări. În rolul lui Figaro, Sever Barnea, cu dezinvoltura scenică ce
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
procedeele prin care Arghezi modifică sintaxa pentru a asigura densitatea sau rarefierea versului, rolul "bestiarului" blagian în configurarea viziunii sale specifice ("excepții" de la această "regulă": descifrarea unei Gnoze în poezia barbiană, a întrepătrunderilor celor două "fețe" ale poetului Ion Pillat, linia eroticii voiculesciene și unitatea operei sale poetice). Caracteristică demersului critic al lui Șt. Aug. Doinaș este căutarea legăturilor între volume, refacerea unui portret și a unei viziuni a celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
rău. Nu pot să văd o revistă fără o femeie goală, sau fără știu eu ce năzdrăvănie. "Ca să se vîndă" mi s-a spus. Ei bine, în condițiile acestea e greu să reconstitui un sistem de valori. Cînd mergi pe linia acceptării totale a unor lucruri de divertisment și încă ce divertisment! - Năduful dumneavoastră cred, este în mare măsură motivat, deși în programele de radio și televiziune sînt și lucruri de valoare, de calitate. - Din cînd în cînd, dar faceți raportul
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Mircea Anghelescu Într-un mod curios, dacă ne gîndim bine, principala înfruntare între direcțiile critice din perioada interbelică - cele din care se nutrește încă, mărturisit și nemărturisit, critica noastră de astăzi, cel puțin aceea a generației mele - se trage în linie directă din confruntarea marilor curente europene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: direcția lui Ibrăileanu și a școlii sale din critica psihologică și sociologică a lui Taine și Bourget, iar cea a lui Lovinescu (Călinescu ș.a.) din impresionismul lui Faguet
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
de "trezie analitică", de receptivitate intelectuală acută pentru a putea urmări meandrele textului critic. Această monografie cu deschideri interdisciplinare e utilă deopotrivă ca lucrare hermeneutică (și nu prea) și ca ghid de lectură pentru novicele întru I.D. Sîrbu. Autoarea urmărește liniile de forță ale operei, descoperă laitmotive și îi oferă neinițiatului o cheie de lectură pertinentă. Pentru inițiat, de reținut sunt notele de originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
părut că James Morris ar fi trecut în acea seară dincolo de ceea ce îi dă calitatea vocală și stăpânirea meseriei; i-a lipsit ceva din misterul personajului acesta oprit între două lumi. În alt strat stilistic stau textul șiretului Daland, cu liniile melodice onctuoase înnobilate de muzicalitatea inteligentă și glasul rotund al basului Franz-Josef Selig (și el în debut) și al lui Erik-tenorul Jarma Silvasti, pătimaș, energic, naiv cu ajutorul unei voci robuste. Personajele se mișcă firesc în cadrul regizoral fără surprize, dar cu
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
imposibil". Ne interesează însă, cu precădere, imaginea globală a lui Bacovia, pe care amănuntele convocate se cuvine nu a o oculta prin inevitabila lor diversitate, ci a o reliefa. Există în volum o asemenea imagine? Neîndoios, ea fiind schițată, în linii sintetice, chiar în Preliminarii. Prima sa componentă o alcătuiește raportul poetului cu mediul său, raport stabilit în adolescență și mai cu seamă în tinerețe, adică la vîrstele cristalizării unei conștiințe (Să nu fi intrat copilăria în economia lirismului bacovian dintr-
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
problemei. Deoarece Bacovia e un nativ al inadaptării, "singur și pieziș", care nu doar că n-a aspirat a fi un herald al epocii sale de propășire indenegabilă, ci nu s-a putut exprima decît în contrasens cu aceasta. Pe linii paralele, trenul său a mers, față de cel al epocii, în direcția opusă. Nu e vorba nici de un "protest antiburghez", propriu-zis, așa cum pretindea sociologismul marxist, întrucît autorul Scînteilor galbene n-a fost un militant de stînga, ci de o fișă
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
de microfilme păstrate în colecțiile marilor biblioteci și ies în arenă. Sînt doi autori întineriți, valorile de sens ale poeziei lor proiectează pe foaia albă, printre decalaje și revizuiri de statut al eului, trăsături expresioniste, mai mult: probează că în linia mare a noului curent sînt purtătorii de cuvînt ai celei mai moderne expresivități. Cum s-a ajuns aici? Voi începe cu o mărturisire personală. Pe cînd pregăteam o cercetare de natură bibliografică incitat de presentimentul marilor mutații (dinspre simbolism spre
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
fost o lovitură de analist. Republicatul pamflet anti Constantinescu, redactat în proza apoasă a dlui Cristoiu e o probă suplimentară că editorialistul continuă să creadă că poate face și desface în lumea politică și că un articol al său dă linia de conduită în politică. Dar poate că la cazul Cristoiu ar trebui să reflecteze și alți directori de ziare care au impresia că politica României trebuie să treacă neapărat prin redacțiile lor, înainte de a fi validată.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
au lăsat în paragină" principiul etic. D-sa e un anticomunist fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate nici în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai puțin, în fața colaboraționiștilor mediocri, care, decenii în șir, au slujit "linia" oficială în literele românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce servicii impostorilor și abuzivilor, Cassian Maria Spiridon nu
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?!" Privit, în linii generale, cu prețuire, Nichita Stănescu nu se sustrage unor rezerve suficient de apăsate, atît în ordinea morală cît și în cea estetică. Acel Nichita față de care ne apropiem cu o tulbure religiozitate, neîndurîndu-ne a-l tulbura cu un veritabil spirit
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Dumitru Rucăreanu, Sanda Toma, Eliza Plopeanu, Constantin Rauțki, Gheorghe Cozorici - și a sperat că va face teatrul pe care și-l doreau cu toții. Nu s-a putut în anii '50. Acel tip de școală avangardistă a însemnat o abatere de la linia trasată de comuniști. Așa încît, visul a fost spulberat repede. Teatrul din Craiova a avut o evoluție serioasă, a avut momente fascinante consemnate în istoria teatrului românesc. Strălucirea indiscutabilă a ultimilor ani se datorează atît de discutatului director Emil Boroghină
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează doar că Dominic Stanca e fiul unui medic, a practicat actoria, a scris povestiri, versuri și teatru, pastișînd "în linia lui Păstorel Teodoreanu", cum se spune în dicționarul lui Marian Popa, apărut la sfîrșitul anilor '70; se mai vorbește acolo despre stil cronicăresc, erotism auster și - se zice - o aspirație către simbioza cosmicului, geologicului, arheologicului și mitologiei străromâne. Nu e
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
s-a reușit o reconciliere generală: între mamă (Ann-Margret superbă epavă plutind în aburii alcoolului ingurgitat) și fiica dispusă la concesii față de administrație, față de jucători, vedete mari și mici - căpitanul, un Dennis Quaid supraponderal fragil; anonimul de culoare propulsat în linia de atac, individualist acerb, Jamie Fox autor și al propriului videoclip muzical; coordonatorul apărării Lawrence Taylor; strategul promovat Aaron Eckhart; medicul avansat Matthew Modine etc. Peste entuziasmul real și cel de circumstanță survine "lovitura de teatru" a învingătorului-învins echivalînd cu
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
Petrescu continuă să scrie note și să facă paradă de cultură și spirit critic. Mai mult decât atât, își adună aceste note într-un volum de peste patru sute de pagini, încercând să le prezinte ca pe o operă ordonată "în jurul unor linii de forță". În marea lor majoritate, textele au apărut inițial în Național, un ziar popular, ca să ne exprimăm eufemistic. Publicate alături de glumele deocheate făcute de Simona Catrina & comp. și de știrile de un senzaționalism ieftin, de genul celor din Evenimentul
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
în conștiința românească). Imaginarul științific face și el obiectul unei analize fascinante prin chiar scopul său - adevărul științific al unei epoci nu se confundă întotdeauna cu dreptatea științei (ca să-l parafrazez pe Faulkner). Feminitatea, lumile imaginare, Infernul și Paradisul (unde linia urmată este în principal cea a Analelor, însă cu largi extrapolări în imaginarul contemporan), religiile politice și contramiturile își dau întâlnire în această carte fără însă a-și epuiza potențialul de interes. Și aceasta pentru că autorul nu-și propune să
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
o broască mi se-nfășoară în păr/ și râsul meu e un orăcăit de apă/ posedată de lună.// Am fost o dată eu/ un zeu primitiv,/ decapitat la piciorul trestiilor?/ Capul mi-e o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii/ îmi alunecă printre degete/ și mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veșnicie." (Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții în metafizică este acrobația poetică pe care
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]