2,581 matches
-
sunat azi-noapte, gândindu-mă că poate am să stau acolo înainte să-mi găsesc ceva în altă parte și - am fost o proastă, știu - am fost surprinsă și ușor dezamăgită când Sophie mi-a spus că o prietenă de-a Lisei s-a instalat deja în camera mea, și că mi-au pus lucrurile sub scară. Nu se mai așteptau de mult să mă întorc, și le părea foarte rău, dar nu puteau s-o dea afară pe această fată. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai rezervate, ne maimuțăream totdeauna, când îl vedeam trecând pe uliță, zicăndu-ne, unii altora, "OK?", "OK", cu tonul "Americanului". În mintea mea s-a instalat atunci ideea că America era o țară unde banii se câștigau mai ușor decât în Lisa. Apoi, am dat în biblioteca școlii peste cărți despre goana după aur, despre Eldorado, care mi-au înfierbîntat imaginația. Peste acea Americă, a bărbaților care cerneau aurul, s-au suprapus, cu mare intensitate, luptele dintre Nord și Sud, povestite de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
miracol. Nu pricep cum reușește o asemenea namilă de metal să plutească desupra norilor. Probabil, e greu să faci, într-o singură generație, saltul de la păzirea vacilor și de la uimirea cu care m-am uitat la primul automobil apărut în Lisa la călătoria cu un Airbus, când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
orașele mai mari ca Parisul sau Roma mi se par absurde, antiumane. Nu e vorba de vreo reacție împotriva civilizației urbane, ci de o senzație stresantă că mă pierd, că sunt "înghițit", că mă depersonalizez. Când am făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile": casele cu mai multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că militanții cei mai activi în cruciada care vrea să facă din bieții fumători o categorie oropsită, vânată peste tot, sunt foștii fumători înrăiți, confirmîndu-se, astfel, regula că fanaticii se recrutează, adesea, dintre renegați. Acum câțiva ani, am cunoscut în Lisa doi octogenari americani care plecaseră copii și nu veniseră niciodată, până atunci, în țară. Vorbeau o limbă dinaintea primului război mondial, dispărută, folosind cuvinte pe care numai bătrânii le înțelegeau. Mi-am dat seama că memoria lor era ca un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un scaun la poarta companiei "Continental" de unde se va face, peste trei ore, îmbarcarea pentru Boston. Chiar și în aceste condiții, Cleveland are în mintea mea un parfum de copilărie. Mi-ar fi greu să uit cum erau comentate în Lisa scrisorile venite din "Cleveland-Ohio". Mă gândesc, însă, cât de naivă era convingerea, dinainte de a pune piciorul aici, că la Cleveland poți auzi vorbe românești până și în forfota din aeroport. Făgărășenii care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lisa scrisorile venite din "Cleveland-Ohio". Mă gândesc, însă, cât de naivă era convingerea, dinainte de a pune piciorul aici, că la Cleveland poți auzi vorbe românești până și în forfota din aeroport. Făgărășenii care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa au murit demult, cu siguranță, iar copiii lor vor fi uitat limba română. Sunt americani acum. Boston Văd, pe stradă, saci de plastic plini cu haine și aflu că "sunt lucruri dăruite celor care au nevoie de ele". Fac ochii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că suntem și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sprijinul și sfaturile lui Rick Wolff - în legătură cu cartea asta și în general - au fost o uriașă binecuvântare. Agentul meu, Daniel Greenberg, a fost un extraordinar aliat, avocat și lector. Întreaga echipă de la Warner Books - în special Michele Bidelspach, Harvey-Jane Kowal, Lisa Sciambra, Anne Twomey, Heather Kilpatrick și Jennifer Romanello - a fost formată numai din ași. Le mulțumesc din inimă Marisei Brown, lui Mariah Chase, Dan Clark, Grace Clark, Kelly Collins, Stephanie Harris, David Kanuth, Carey Mangriotis, Elizabeth McGloin, Colleen McGuinness, Daria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bine să fie văzuți cei dornici de havadișuri (adică de noutăți): În Copou, Câmpiile Elizee ale moldovenilor, și la cofetăria lui Felix Barla. Piemontezul, care a deschis prima „confetărie” din Iași, a scos din barbarie un Întreg târg cu „biscotele, lisele, pastilele, dragelele, pralinele, marțipanele, caramelele, oranjatele, limonatele și Înghețatele” sale; mai mult, a adus moda sub același acoperiș, prin prelungirea cofetăriei cu un magazin de „fașion”. Acolo ar trebui să se desfășoare acțiunea din Tainele inimei. Suntem „Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep să înțeleg de ce și-a făcut Lisa gașcă, spuse Steff pe un ton morocănos, dând fumul afară. Poate ar trebui s-o întreb dacă mă primesc și pe mine. Să impun și eu puțin respect. Ieșind pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pus margarita la gheață... pentru tine, oricând, dragă. Mulțumiritc "Mulțumiri" Le mulțumesc mult pentru îndrumările lor tehnice lui Frank Nealon de la The National, lui Conrad de la Frank Nealon de la The National, lui Conrad de la The Aldnych, lui Charlie, doctorul, și Lisei, sora mea, cea mai extraordinară Helenă pe care o cunosc. Nu uitr pe nimeni de la Questos, cei care m-au lăsat să asist la Romeo și Julieta și m-au acceptat. Ca întotdeauna, îi mulțumesc din suflet lui Sondy pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MILF, am dat de laboratorul Mariei Curie, care s-a dovedit un nemaipomenit cuibușor de nebunii, amorul printre compușii radiului fiind totuși Îngreunat de portul obligatoriu al costumului de plumb. Iubitorii de artă vor fi, poate, surprinși, Însă vestita Mona Lisa a fost o dezamăgire: În tot timpul vizitei, a brodat chicotind la o pernă, cu bine-cunoscutul zâmbet de slujnicuță lipit de figură. În schimb, la categoria „Orgii regale“, cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea au lăsat la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
până la furturi și chiar crimă, infracțiunile se diversifică pe zi ce trece. „Facebook este rețeaua socială a zilei. „Infractorii se duc, acolo unde se duc și oamenii cinstiți", spune Mary Landesman, cercetător la o companie de servicii de securitate web. Lisa Severens, din Massachusetts, de pildă, a constatat cu stupoare, că leptopul i-a fost infectat de un virus, ce a început să trimită fotografii pornografice pe conturile Facebook ale colegilor de serviciu. Femeia a fost nevoită săși înlocuiască leptopul - virusul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din nou la diferența dintre "o biografie" și "un destin", fără să pot ajunge la o idee clară. Ce am în urma mea? G biografie? Sau un destin? Într-un vis ciudat, sfârșit cu o ploaie aproape roșie, mă aflam la Lisa. Vroiam să intru în curte și nu puteam fiindcă portița. era încuiată. Aveam vârsta mea de-acum, dar casa era tot cea veche, în care mă născusem, iar asta mă făcea să cred că părinții mei trăiau, se găseau înlăuntru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
emblematică. Se întîmpla în septembrie 1937, în curtea unui internat de pe strada Schitu Măgureanu din București; internatul "Casei corpului didactic" unde fusesem încartiruiți cei cinci bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
primul semn de primejdie, stăteam cu spatele sprijinit de zid, ca într-o tranșee, încordat, atent la orice mișcare din preajma mea, hotărât să nu îngădui nimănui să se apropie. Zidul acela a fost primul de care m-am sprijinit. În Lisa nu avusesem nevoie să mă apăr. Și cred că lângă acel zid m-am lămurit ce este un "străin": cineva în care nu poți avea încredere decât după ce te convingi că nu-ți vrea răul. Ieșisem de sub scutul părintesc, acum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lor, i-aș ruga să mă ajute. Din păcate, nu prea mai am nici un punct de sprijin ferm. Poate, în amintiri. Și nici acolo. Pe peretele dinspre bucătărie, am atârnat un tablou pictat de un amator, care reproduce casa din Lisa. Nu e cea în care m-am născut și pe care am visat-o într-una din nopți. E o clădire nouă, ridicată în 1954, în anul morții tatei. De aceea nu mă leagă prea multe de ea. Gândurile mele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-ar fi bătut. Cred că a fost singura dată când l-am înfruntat. Am țipat la el: "De ce dai în mama?" Eram atât de furios încît tata a izbucnit în râs, după care conflictul s-a aplanat. Deși în Lisa sentimentele nu erau importante, tata îmi ierta aproape orice. Așa se face că în viața mea "particulară" preistorică au existat și alte experiențe rămase nepedepsite. Pe la vreo patru ani, lăsat singur acasă, m-am trezit cuprins de friguri artistice care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deșteptător, că timpul poate fi dat înapoi? Poate, doar că mecanismul iluziilor se strică și el, ca orice mecanism. 13. Aceste întîmplări ― și altele ― care-mi stârnesc un surâs melancolic pot da o impresie greșită despre legătura mea sentimentală cu Lisa. Nu cred că mă înșel dacă afirm că ele par să semene cu o realitate comună intelectualilor români plecați din sate, înainte de al doilea război mondial. Or, spre deosebire de alții, eu nu mai sunt sigur că viața mea interioară are un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu o realitate comună intelectualilor români plecați din sate, înainte de al doilea război mondial. Or, spre deosebire de alții, eu nu mai sunt sigur că viața mea interioară are un "centru" căruia i-am rămas fidel. Bineînțeles, nu mă pot gândi la Lisa ca la o localitate, ci ca la temelia ființei mele. Și mi-ar fi imposibil să vorbesc despre copilăria mea altfel decât ca despre partea mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele despre sentimente, iar asta mă complexa. De altminteri, când m-am lămurit în privința naturii mele romantice, am înțeles mai bine aceste complexe. Căsătoriile, în Lisa, aveau la baza lor un târg, în care dragostea juca un rol minor sau, în orice caz, secundar. Părinții fetei și părinții băiatului se întîlneau și negociau "afacerea"; ce livezi, de unde se asigura fânul pentru vite, și ce fâșii de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost, poate, o șansă. Dar, probabil, fără a pierde nu învățăm să prețuim. Câți copii au dispus, ca mine, de posibilitatea de a învăța, înaintea buchiilor, limbajul pietrelor, al arborilor și al norilor? Sufletul meu e plin și azi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
putut să nu fiu? ― că reprezint și eu categoria intelectualilor care duc cu ei lumina unui sat, am renunțat să-mi dau o explicație, alta decât trecerea timpului, pentru ceea ce am simțit de câte ori m-am dus, după moartea părinților, în Lisa; că acolo sunt mai străin decât în București. A trebuit să îmbătrînesc pentru a mă întreba ce sunt eu, de fapt. Un "dezrădăcinat" autentic? Nu cred; n-aș mai putea suporta de bunăvoie pacea unui sat. Un "adaptat" la oraș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am știut chiar foarte de timpuriu că era, cum zicea mama cu respect, "primul domn din neamul nostru". Își lăsase capul pe spate, în stilul lui provocator, teatral, și aștepta. Undeva, în depărtare se zăreau turlele celor două biserici din Lisa. Una alb-argintie, mai înaltă, cealaltă, ca de aramă coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]