4,609 matches
-
românilor, a elitei lor spirituale, golind țara de ce avea mai promițător într-un timp când integritatea ei avea cea mai mare nevoie de geniul, energia, inițiativele și capacitatea acestei elite de sacrificiu. Astfel, încă din momentul când despotul se credea luminat, având numit ca prim-ministru pe Ghe. Argeșanu și la Interne, pe favoritul Elenei Wolf- Lupescu, Gavril Marinescu- coucigași - Carol a inițiat și patronat asasinarea căpitanul Mișcării lui Corneliu Legionare, a Zelea-Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor, în noaptea Sfântului Andrei (29-30
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în pocitanie care, ...stă să se măsoare cu marii voievozi ai neamului și că... indivizi nedemni de poziția lor bipedă îi deschid calea spre scara de marmură a istoriei. În ,,Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt partea cea mai lucidă și mai decisă a națiunii pentru construirea unei lumi fără cătușe și căluș. Ei s-au legat să cheme dreptatea peste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cât ai ocazia s-o împărtășești prietenilor cu adevărat, precum prietenii mei ieșeni. După aceea urmăresc emisiuni în care se relatează despre „Comemorarea celor 20 de ani ce au trecut de la dărâmarea „Zidului Berlinului”, eveniment pregătit din vreme de minți luminate și care a însemnat „căderea comunismului”. La noi în țară e vorba de noul guvern „Negoiță” și despre unele inundații din Gorj, Mehedinți și alte trei județe apropiate. Mă delectez cu superbele focuri de artificii de la Berlin. Târziu de tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
întâmplare fără ca măcar să fim avertizați. Noi manifestam pentru pace contra lumii capitaliste, fără să știm că provocarea era pornită de sovietici... Atunci mesajul Papei, pe lângă cele două superputeri, a fost hotărâtor în rezolvarea crizei, așa cum în 1989 un alt trio luminat: Papa Ioan Paul al II-lea, Gorbaciov și G. Bush senior, avea să acționeze salutar pentru destinderea mondială care a dus la dărâmarea Zidului Berlinului, la unificarea Germaniei și la destinderea generală în relațiile dintre comunism și capitalism. Pentru ultima
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se dedică studiului. În biblioteca sa au rămas 1000 de volume pe care le-a parcurs cu asiduitate, devenind un autodidact. Scriam într-o lucrare personală despre răzeși, că ei sunt izvorul genetic care a dat poporului român cele mai luminate minți, care au construit România antebelică dar și societatea socialistă. Urmașii răzeșilor n-au accesat în funcții diriguitoare, în orânduirea amintită, având dosar prost, dar au terminat facultăți și au construit o bogăție națională, care, din păcate, astăzi, nu mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
desluși un cuvînt: "Dragonul...", restul numelui nu se mai distingea. "Aici e", zise el. Au coborât câteva trepte, toate tocite, ultima spartă, au trecut de o ușă în spatele căreia era un coridor, au pătruns, apoi, într-o sală lungă, slab luminată, cu un ușor miros de mucegai, și s-au așezat la o masă, lângă ultima fereastră, ce da spre o curte unde se zăreau mormane de lăzi goale. Erau singurii clienți. "Vrei să mănânci ceva?" l-a întrebat doctorul Luca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă și tulbure, care nu fuseseră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența lui, și a urcat, apoi, scara, pătrunzând, pentru prima oară de când se afla în serviciul Monseniorului, în coridorul prost luminat, la capătul căruia veghează muza tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia după câteva clipe a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liniști ca prin farmec și ieșiră ca din pămînt hamalii cu cărucioare, dorind să-i servească care mai de care și gata să ducă Întreg bagajul domnului și doamnei. Apoi, ținînd-o tot timpul de braț, o conduse spre imensul hol luminat al aeroportului, mergeau ca pe covoare scumpe și moi spre lumină, acum puteau să-l vadă mai bine: Își Întrerupsese ocupațiile sale plăcute, se ostenise să vină la aeroport. Copiii veneau În urma lor, urmați de Vilma și de Carlos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar cum erau multe anul ăsta nu le invită să le adreseze cîteva cuvinte copiilor. Bun venit tuturor măicuțelor și tuturor copiilor! Și să Învățați bine! Să Învățați bine, pentru că voi sînteți bărbații de mîine și trebuie să deveniți tinerii luminați și buni creștini de care are nevoie statul Perú. Imnul colegiului! CÎntați cu toții! Cei care stăteau lîngă un boboc cîntau cît Îi țineau puterile ca să-l umilească fiindcă nu știa cuvintele. În sfîrșit, domnișoara care-i Învăța spaniola, o fandosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vine lumina care o inundă atît de minunat. Casa de cristal avea formă de U și Închidea acest patio din trei părți; rămînea o latură deschisă, care, ceva mai Încolo, se transforma Într-o grădină unde se Întrezărea o piscină luminată la fel de misterios și mai departe Începea o pădure care se prelungea pe un povîrniș al colinei; se spunea că În mijlocul pădurii era o lagună cu rațe sălbatice. Vreo sută de invitați treceau prin sticla enormă și deschisă a ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd la jocul ei și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca, auzi că-i spune, apucînd-o de coate: rămîi așa o clipă, Susan... E o plăcere nespusă să pot privi Lima peste umărul tău atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau niște muște tăcute și folositoare, făceau parte dintr-o ordine naturală, de culoare albastru electric, la fel cu acel patio atît de frumos luminat unde Juan Lucas, foarte sigur pe el, se juca de-a iubirea cu blonda, totul plutind deasupra Limei, În Monterrico și posibilitatea de a călători În orice clipă doreai În Europa sau de a te vindeca de neurastenie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și zăpada...“ În loc de răspuns, Julius abia reuși să-și ia rămas-bun făgăduind să-și pregătească mai bine exercițiile pentru miercurea viitoare. „Te rog să fii punctual“, Îi spuse Frau Proserpina, după ce el coborîse de pe estrada pe care se aflau pianele luminate. „Aici elevii vin unul după altul. CÎnd pleci dumneata vine altul. Te rog să fii punctual, ca să evităm orice perturbare a orarului. Orarele sînt făcute pentru a fi respectate.“ Julius reuși cu greu să promită că data viitoare va sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl prinse chiar de mînă ca să-i dea curaj sau ca să nu-l scape. „Uită-te“, Îi spuse, Împingînd ușurel ușa. Julius putu vedea cele patru bănci dintotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric, numai pianele puternic luminate și la pian cînta, bineînțeles mult mai bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau Proserpina În persoană. — Tu ești singurul ei elev! Glasul bătrînelului Îl convinse pe deplin, dar acum voia să plece și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan accepta orice propunere, da, darling, bună idee, Își scotea brațul pe fereastra camionetei care gonea nebunește, Îl Jntindea ca să simtă aerul călduț al nopții de vară, Își privea mîna scoasă afară, printre degetele desfăcute și Întinse vedea alergînd fațadele luminate ale caselor, Își trăgea apoi iute brațul Înapoi ca să nu se ridice mai departe În noapte la fel ca avionul, da, darling, bună idee. Se Întorcea să se dezvinovățească, să-i spună lui Bobby că e mai bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să se dezvinovățească?, se Întorcea liniștită văzîndu-l complet absorbit În gînduri, ca la aeroport, Își amintea atunci că de fapt nici nu-și luase rămas-bun de la Santiago și de la Lester, acum nu-și mai punea Întrebări fiindcă San Isidro, casele luminate Îi atrăgeau atenția unele după altele, Susan se uita În sus, fațadele Îi ascundeau cerul, dar un teren viran, un loc de casă nefolosit Îi Întuneca priveliștea, aducîndu-i În fața ochilor o bucată de noapte, o stea care dispărea iute, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu negrese. Am întâlnit câteva, în diverse ocazii mondene, și mi s-au părut, ca și chi nezoaicele sau arăboaicele, femei ca toate femeile. De prisos să spun că n-am avut nici o iubită atât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trecut prin zeci de camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un Pentru D., vingt ans après 17 bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele palto nului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becu lui ningea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-nțeles de ce și cu ce legătură, „cu urechile pe spate“... Fraza asta apărea presărată peste tot, imprevizibil. Era, proba bil, vreo expresie la modă printre liceeni, un fel de subliniere argotică a cine știe cărei situații. Chiar atunci, la terasa puter nic luminată, începusem să-i vorbesc despre poezie, despre lectu rile mele recente din Ezra Pound, îi și citam câteva versuri (cele cu apariția unor chipuri într-o stație de metrou), la care ea, pri vind direct în halba de bere, îmi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
atră gând toate privirile („băi, norocosule, cine-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui troleibuz care trecea greoi, și ne sărutam în disperare. Nici odată nu ținusem în brațe un corp atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prieteni, traducătorul meu Bruno, familia Pop din Cluj etc. și am cinat la o trattoria foarte pitorească. Am ieșit apoi sub stele. „O să vedeți acum ceva ce probabil n-ați mai văzut niciodată“, ne spuse Bruno. Înaintam pe străduțe slab luminate când, brusc, dând un colț, ni s-a ivit în față o monstruozitate fără limite. O clădire aproape cât turnul Eiffel de înaltă. O boltă uriașă peste care (n-o să mă credeți, nimeni n-ar crede) fuseseră cocoțate două temple
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de data asta chiar îm brăcat, în patul meu cu baldachin și oaie fierbinte, m-a trezit scârțâitul greoi al ușii dormitorului. Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat lângă mine și duhnea a whiskey de te ofilea. Con tesa mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tic-tac, tic-tac... ...“Vă salut cu profund respect, tovarășe profesor Zaharia” “Noroc, dragă. Da’ eu nu mai sunt de multișor profesor, nu știai? Acum sunt un amărât de pensionar.” “Ei, de ce spuneți asta? Pentru noi veți rămâne mereu profesor, un dascăl luminat și cu suflet mare...” “Ce vorbe frumoase! Mă măgulești, nu altceva” “Deloc, spun doar adevărul” “Ei, lasă, lasă...” “Ce mai faceți?” “Păi, am ieșit de câteva zile din spital și, iată, am venit la această adunare” “Conștiincios ca-ntotdeauna” “Ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]