2,874 matches
-
un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăiat chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă pe plac. Mesteacănul s-a lungit cuminte pe gazon, cum trebuie să fi făcut și Andrei Morar la Budapesta pe asfaltul ud, sub greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste altul și le lași multă vreme așa, dospesc ca un aluat, iar muzica lor se combină și dă un fel cocă de Simfonie universală... O poți asculta Însă doar pe un pick-up special... Mă gândeam nu demult că Dumnezeu lungește viața celor care nu-și află un rost timpuriu pe pământ. Pe ceilalți Îi ia devreme În lumina lui, să se bucure de ea și să nu se mai chinuie În Întuneric cum se Întâmpla când ne luau curentul ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două foci anesteziate și suflate cu vopsea pentru un spot publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bucky. Ține minte. M-am plimbat prin casă în căutarea unui loc unde să dorm și în cele din urmă am optat pentru un dormitor de la parter, unde se găsea un pat cu arcurile rupte, mult prea scurt pentru mine. Lungit pe pat, auzeam în depărtare sunetul sirenelor și al focurilor de armă. Încetul cu încetul, am ațipit și prin vis mi s-au perindat puținele femei cu care avusesem de-a face la viața mea. • • • Până dimineața tulburările se potoliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tragedie apărută ocazional ici ;i colo. „Scrisoarea Morții“ nu oferi nici o pistă nouă, iar cele 243 de nume din agendă au fost împărțite între patru echipe de polițiști. Numărul mic de polițiști era șiretlicul folosit de Jack Tierney pentru a lungi la nesfârșit această parte a investigației, obținând astfel cât mai multă publicitate în ziare și la radio. Russ Millard ceru douăzeci de echipe și o investigație rapidă și curată. Căpitanul Jack, susținut de procurorul Satana, îl refuză. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-a luat cu furnicături. Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno cu fotografii de femei goale, biciuite de alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a mâncat cei mai buni ani ai vieții. De-aia nu prea suport hârtia, fac alergie la cărți. Când văd o carte și știu cât stuf a fost tratat pentru ea, mă apucă bruiajul. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, după șapte ani am fost mutat și avansat, deoarece între timp făcusem o invenție. — Ce invenție? întrebă îndatoritor robotul TESA Stejeran 1. — Inventasem o hârtie pe care nu se putea scrie. — Cum așa?! făcu Stejeran 1. — Așa bine. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
alta după ce tații noștri se vor duce fiecare în drumul său. Gândurile mi se duceau înainte și înapoi, ca suveica unui imens război de țesut, așa încât atunci când am auzit glasul mamei strigându-mă, era ceva supărare în acel glas. Ne lungiserăm prea mult. Ne-am întors repede, ținându-ne de mână, înapoi la focurile unde se gătea. Apoi am încercat să stăm cât mai mult împreună. Le vedeam pe mamele noastre cum se urmăresc cu o curiozitate abia mascată. Își studiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și să moară cineva, ca să cioplesc prima piatră funerară în cimitirul de marmură, eu n-aveam, practic, nici o obligație. Drept care m-am întors în cameră, încercând să mai dorm un ceas, două. N-a fost însă chip. Cum m-am lungit în pat, am constatat că baia în mare nu mă spălase și de mâlul visului care-mi stăruia în minte, mă preocupa. Și înțeleg de ce. A fost prima oară când mi-am dat seama clar că nu mai eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. „Să se învețe minte, bine i-ai făcut”, l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doua zi m-am grăbit să zic „da” când portarul m-a întrebat: „ai priceput cum se ajunge la administrație?” și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă găseam într-o stare de spirit bună și ciopleam piatra cu un zel neobișnuit. La amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umblat doar pe străzile orașelor înțelege cum am traversat eu deșertul”. — Nu ne spuneți și nouă? se rugă Siminel care, în sfârșit, avea prilejul să audă ceva despre țările calde. — Mâine, domnilor, mâine. Acum mă duc să fac o baie. Lungit la soare, m-am întrebat de ce nu mi se arăta totuși Bătrânul. N-avea încredere? Mă studia în continuare din spatele oglinzilor ca să vadă cum reacționez? Sau era într-adevăr plecat? Cu Dinu, care aflase între timp totul, m-am rezumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate - auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi ierta lașitatea?, dar n-avea rost să mă cert cu ea. Nu i-am reproșat nici când, lungindu-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercând parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. „Cerbii?” am întrebat. „Da, cerbii”. Se porniseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am voie?” Tonul era chiar impertinent. „Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?” „Dar ce se întâmplă aici?” făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aici?” „Dar ce se întâmplă aici?” făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept? Ce? Lungit în pat, am stat, până s-a albit fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta îndemnându-mă să iubesc pe toată lumea și să iert totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ele, întinse de tot, cu picioarele în sus. Jilțurile îi cuprindeau strâns, desfăcute cu totul ca niște paturi, și fiecare își strânse trupul în curele puternice. Apoi luntrea începu să se ridice pe cele două picioare ale ei care se lungiră până o așezară drept, cum stătuse în lanul de grâu. Cu un zumzet ușor, picioarele intrară înăuntru. Auta simțea că îi vine sângele în cap, dar îi fu rușine să spună. De altfel, nimeni n-avea timp de el. Fiecare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zi s-ar fi contopit. Străinul porni de-a lungul zidului spre partea cea mai apropiată de Gomorra a Sodomei, și într-un loc unde nu-i vedea nimeni, scoase din buzunar o cutiuță cât un pumn de copil, desfăcu lungind-o din ea însăși o săgeată argintie subțire și o prinse de un capăt al cutiei. Auta scormoni pământul de sub zid și străinul îngropa cutiuța, după ce suci pe ea un ac abia zărit. Săgeata ieșea din pământ numai de o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
The Yellow Book, când aceasta va fi mai aproape de debut. — Orice, din partea dumneavoastră, va fi minunat, Îi spuse Harland. Și poate fi oricât de lungă doriți. Era, fără Îndoială, un stimulent, căci povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândea. Își luă halatul și papucii și porni spre camera de baie plină de aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura potrivită, lăsându-i timp să se răcorească cu câteva grade, În timp ce el se rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte, cu pântecele ieșindu-i la suprafață ca o insuliță rozalie. Abandonase orice speranță de a-l reduce - indiferent cât mergea pe jos, nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]