2,817 matches
-
din 1975: eram în piscină și mă uitam la casa noastră din Sherman Oaks, în timp ce făceam pluta, și memoria acelei zile a devenit și mai pregnantă în momentul în care am întins mâna spre colțul de deasupra ferestrei biroului meu, lungindu-mi brațul cât mai sus, și când am atins peretele casei de pe Elsinore Lane am înțeles imediat asociația din mintea mea, era atât de simplu. De ce nu mă gândisem la asta înainte? Vopseaua care mi se dezvăluia era de aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
enunțe avertismentul și unde mirosul de mortăciune, rânced dulceag, era instantaneu ușor de detectat. Mai jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de acest moment fusese un vis, am oftat eu, mulțumit, lungit în cada de marmură care se umpluse rapid cu apă caldă. Visul se sfârșise. (Ai dreptate, aprobă scriitorul. S-a sfârșit.) Înainte de a mă duce la culcare am verificat dacă totul era în regulă cu copiii - o nouă pornire involuntară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii rămășițelor, evitând discret carnagiul, și un fermier din zonă cu ochii înotând în lacrimi răspundea întrebărilor reporterului cu un soi de nedumerire, la început crezuse că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
durere. Apoi câinele începu să ia proporții. Câinele se metamorfoza în altceva. Oasele lui creșteau și începură să-i străpungă pielea. Zgomotele scoase de Victor erau ascuțite, asurzitoare. Câinele arăta surprins în timp ce i se arcuia coloana - iar trupul său se lungi cu vreo treizeci de centimetri. Câinele scoase alt sunet de durere și apoi începu să gâfâie sufocat. Preț de o clipă totul rămase nemișcat, iar eu, plângând, m-am întins, fără să gândesc, să-l mângâi pe câine, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să nu aflu cât de curând ceva despre sătucul meu. Sperând că sunteți sănătoși, nu mai Întreb ce mai faceți pentru că Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește, pe neașteptate, Andrei Bodiu. A întârziat la autocar și a venit cu metroul. Apariția lui în atmosfera amestecată cu sonuri magrebiene și vapori de transpirație îmi pare de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cu un oarecare domn State (nu e rudă cu Vasile State - ideologul, se grăbește omul să înlăture orice bănuială), care a contribuit decisiv, în plan financiar, la organizarea acestei întâlniri. Povestesc, împreună cu Vitalie, aventura noastră prin Europa. Dialogul se lungește și abordăm și alte subiecte. Observ că problemele politice din Moldova sunt evitate cu eleganță, așa că nu insist nici eu. Vasile Țurcanu spune că l-a sunat și pe Ion Druță, invitându-l la întâlnire. Druță nu a zis „nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbit în aceste zile, dar nu mai pot amâna, deoarece ucraineanul Andriy Bondar, programat după mine, și-a încheiat deja lectura. Încep să citesc, fac și un scurt comentariu introductiv pentru românii din sală, dar nu am cum s-o lungesc mai mult de 12 minute. Închei cu un poem, „Stampă berlineză“, pe care l-am scris chiar în aceste zile. Când mă așez în sală, constat că m-au ascultat Nora Iuga, Dana Ranga, T.O. Bobe, doamna Csejka și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rând, „imperialismului american” - teama de globalizare, ei uitând adevărul că fără implicarea americană continentul nostru ar fi fost de mult o uriașă ruină comunizată? - Deși aș mai avea chef de vorbă, mă tem că am cam răspuns la întrebarea asta lungindu-mă la cea dintâi. Dar mai pot adăuga: sunt sigur că și noi, ăștia din Est, dacă o să mai avem timp, după mulți ani de la eliberarea din ghearele „Marelui Frate” estic, o să cam cârtim și împotriva celui vestic, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este fondul solid al oricărei frumuseți. Cel mai înalt ideal al artei este de a produce o emoțiune estetică de un caracter social. Poezia e cel mai frumos dintre visuri. Ea este ca o cărare strălucită care pare că se lungește pe mare când Sirius răsare, dâră lăptoasă de lumină care stă nemișcată pe tremurul valurilor și care prin infinitul oceanului și al cerului, leagă steaua de globul nostru, printr-o rază. Ars est homo additus naturae. CĂRȚI ÎMPRUMUTATE Iosif Jack
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Acest nobil personaj purta trei nume, din care n-a rămas nici unul. Ca și Esop, fac dobitoacele să vorbească. "Cucoane, nu te supăra că nu lucrez. Nu sunt vrednic să mă încălzească soarele, de aceia m-am așezat la umbră." Lungesc dansul, scurtează fustele, și-i zic balet. *1 Scrieți așa încât și peste o sută de ani să cetiți fără a vă rușina. Amic al virtuții mai curând decât virtuos. /Boileau/ Mai bine să fii sfătuit decât lăudat, ucenicule scriitor. Urâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încât mercurul să coboare mai mult de 25 de grade subt punctul de îngheț, și asta numai noaptea, căci ziua, la amiază, soarele cel palid îți va mai muia tăria. De prin mările polare vei căra pe marea ta spinare lungi volbure de ninsoare, iar aici în Carpați vei cerne fulgi vânturați de vânt. Și, ia aminte, îți hărăzesc acum în dar zilele de 2-5-6-10, 13-14 și 18 din fevruarie. Ca totdeauna, fii neascultător, vei vifori lăsând pământul gol în multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
undreaua,/ Cu Mistricean că creștea./ Săvai Mistricean de doi ani,/ Și Șearpele tot de doi ani;/Săvai Mistricean de trei ani;/ Și Șearpele de trei ani;/ Și crescură pân’ la zece,/ Și din zece nu mai trece!/ Șearpele-n coadă să lungea/ Și în căpățână să mărea;/ Iar, trupul, măre, să făcea/Aproape cât butia!/ Zău, mi te prindea groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea./ De la zece ani pleca,/ De sub talpă el ieșea,/ Casa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și la 15 August 1908 s-a făcut mare serbare la Baea urmată de bal. La bal a venit și brigadirul Stamate cu Dna și cu Aneta Grigorescu. Și am dansat o noapte întreagă cu ea. Și de se mai lungea noaptea cu încă 2-3 nopți tot mai dansam. Era și frumoasă și dansa și foarte bine. Și tocmai în 1922 când am dat eu la liceu, pe Bogdan cel mai mare al meu, m-am dus să cumpăr o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Iași la București înseamnă aproximativ jumătate de zi de mers cu trenul sau cu un autoturism; sau, a ajunge din aceeași localitate pînă la Viena înseamnă o zi lungă de vară de mers tot cu mașina, și am putea să lungim exemplele la nesfârșit. Pe camino, nu te poartă nici o mașină, ci îți porți singur trupul, în plus și rucsacul de pe spate, cu modesta viteză de 4 sau 5 km/h. Poți să atingi și 6, dacă ești mai rezistent și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
altul. Ne-a despărțit un adult care ne confiscă motivul încăierării; peste doitrei ani, Viorel (acum amândoi elevi de școală primară) mi-a spus că respectivul se schimbase la față, ne-a cerut imperativ să ne întoarcem și să ne lungim cât mai departe cu burta de pământ; tonul schimbat cu care ne-a spus dar mai ales încetineala cu care a dat drumul „odorului” de moment în balta formată în gaura mare a unui obuz ne-a înfricoșat, facându-ne să
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Dacă m-a adus totuși Dumnezeu pe lume, cred c-a făcut-o doar să pot depune mărturie cu viața mea despre cea mai mare tragedie pe care a trăit-o poporul român, din întreaga sa istorie. Dar aș putea lungi puțin povestea: nașterea mea a chinuit-o de moarte pe mama, timp de o zi și o noapte. I s-au rupt apele Su' Turn, un loc al nostru la 3 km de sat, pe valea Baicului, spre Țibleș, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o roată colorată, cu pătrățele și mici triunghiuri colorate, care creau un efect de mozaic. - Jack a făcut-o, a spus Mary, arătînd spre roată. Trebuia să-l fi văzut. A-ntins o scîndură Între două scări și s-a lungit pe ea. Vopseaua i se tot scurgea pe față. Îi place să facă lucruri de-astea. Avem niște senzații demențiale de la roata aia cînd sîntem luați. Ne Întindem pe spate și ne chiombim la roată și curînd Începe să se-nvîrtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
părinți bătrâni, fugeau cu orice mijloc, în trenuri (cât au circulat), în trăsuri, căruțe, călare și pe jos. Era un exod oribil, căci mulți se opreau pe drum, vitele slăbite nu aveau nutreț, oamenii nici mâncare, nici adăpost. Rămâneau sărmanii lungiți pe marginea șoselei în ploaie și noroi; vremea se înăsprise și sosea iarna peste ei. Toți refugiații din Transilvania, care alergaseră cu o parte din avutul lor ca să scape de ungurii reveniți biruitori în sate și orașe, erau îndreptățiți să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din mănăstire. Pe când veneau din pădure, soldații germani râdeau de ele... Au venit și la slujbă, dar cu mojicie au stat tot timpul jos, pe când noi eram în picioare sau în genunchi... Slujbele de Paște la mănăstire sunt teribil de lungi; aceasta din ajunul Floriilor a ținut de la 7 la 10 1/2. Mai tot timpul lumânările stinse, o maică citea cazaniile, mormăind atât de încet, încât nu înțelegeam nimic; [aproape toate călugărițele, cu starița în cap, mo țăiau în strane
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin repetirea uniformă a costumului și atitudinii. Bineînțeles, mă conformam la toate datinele mănăstirii: post riguros și aproape toate nopțile petrecute în biserică. Întunerecul, cântecele monotone ale maicelor lungeau orele deja prea numeroase. În fine, în noaptea Învierii, de la orele 1 până la 5 în picioare. Dar a fost foarte frumos și interesant: la 1 și jumătate au ieșit toate călugărițele cu lumânările aprinse, patru cu felinarele, patru purtătoare de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și fusesem să-i văd la Iași, locuind la dânșii. Îmi arătau afecțiune și eu căutam toate ocaziile ca să-mi împlinesc făgăduiala făcută bietei mame muribunde. Deodată, cu impulsiunea ce punea în dorințele ei, sări de pe divanul pe care era lungită și, luându-mi mâinile, zise: „Tante Sabine, trebuie să am un fiu, trebuie!“, „Fiu ori fiică, tot una ce va fi cel dintâi, vei avea mai mulți și de amândouă felurile.“ „Nu, nu, nu, fiu! ca să urmăm șirul, căci, știi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de G. Călinescu în Istorie, le știam negre. Cu toată morga, venerabilul domn nu-și putea ascunde plăcuta tulburare pe care simțeam că i-o produsese venirea noastră, faptul că niște tineri îl căutaseră, că știau de el, vizita pre lungindu-se cu mult peste așteptări, datorită insis tențelor gazdei de-a afla despre fiecare ce hram purtăm, de unde suntem, ce ne sunt părinții, ce proiecte avem, ce profesori ș.a. La despăr țire ne-a dăruit fiecăruia, după ce și-a pus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cerebral. I-au povestit cazul. Le-au răspuns că dacă maestrul ar fi fost sănătos, acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu poetul. Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest, l-au găsit lungit pe o canapea, cu mâna la inimă, nu se simțea bine. Când au ajuns la Teatrul Național, la Zaharia Stancu, i-a primit secretara, a plâns și ea și le-a comunicat că șeful ei este foarte afectat, dar nu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]