6,186 matches
-
Cât de frumos știu ele să ofere timpului nesfârșire; Citește mai mult Glasul pașilor desculțiPrin porți neînchise de cerprivesc aeveaecoul eternităților;ce'și coboară, domol, solfegii aldineîn zbuciumulacestui prezent zgomotos!Le simt... asezandu'și cumintiiubiri, prea virgine,în ale noastre luturi pieritoare! Ascult glasul veacurilorinvitându'și înțelepții,pe cărarea timpului,la șezatoare! Cât de frumos știu elesă oferepotecilor neumblate de soareblând verde de iarbăce'și leapădă rouaspălând cu lumină,de praf și de tină,a noastre picioare!...Cât de frumos știu
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
un cer încărcat de nori. "Agățat de degetele clipei " poezia "respiră universul printr-o nișă " descoperită de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi. Lutul asudat obosește rătăcirile oprindu-le în punctele ce-i picură-n păr, cu sfială. Nevăzutul pipăit cu arta poetică, în poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică, le simte
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
mă rup cu greu din lectură dar somnul așteptat nu-și găsește spațiul, aducându-mi sub pleoape un tremur de ore strivite cu teamă, care-și lasă uneori semnul la colțul ochiului. Teama de frumos, dragul de visare, îmi relevă lutul și timpul cu care poeta creează strălucirile color ale acelui fortuna labilis, desenând cu mână sigură semnele de întrebare la răscrucea dintre ce a fost și ce-ar fi dacă... Din poemul: Timpul, vântul... " aș cita: "Timpul roade destinul cu
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
mână sigură semnele de întrebare la răscrucea dintre ce a fost și ce-ar fi dacă... Din poemul: Timpul, vântul... " aș cita: "Timpul roade destinul cu un dinte de lapte/ Are forță în clipe. Unul e parcă-s șapte./ Vântu-adulmecă lutul, biciuind niște trupuri/ Domolește privirea. Se topește-n văzduhuri." Tăcerile rotunjite, ce adesea se ascund pentru odihna din zbucium, se retrag în unghiuri interioare, rotunjindu-se mimetic în sfera fără colțuri de odihnă. Căutarea perpetuă a esenței, a miezului lucrurilor
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
și de bine... Îngenunchiat cu-ntreaga mea ființă Te chem să vii prin Duhul Tău cel Sfânt Să pui în mine dorul veșniciei Și foame după har...după Cuvânt... Să-mi dai Isuse aripi către stele Să zbor desprns de lutul pământesc Și-acolo lângă Tine, strâns la Pieptu-Ți Să Te privesc...să-Ți spun cât Te iubesc! Nu caut cuvinte-alese... O, Doamne mă ajută pe fila ce se-așterne Să nu pun vorbe reci ce n-au în ele viață
OMAGIU DIVIN 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344089_a_345418]
-
amintind de un alt mare imperiu, am numit aici pe cel român, cu relicve care mai stau încă în picioare și acum la Efes, Bodrum, Istambul, Bergama - altădată numită Pergamon(există azi la Berlin un mare muzeu care și-a lut numele chair după al localității acesteia, PERGAMON - unde afișează fără vreo "jenă" unul din cele mai frumoase temple, Templul lui Zeus! Într-o sală special amenajată cu trepte ce te conduc sus, chiar la Zeus! Când populația Ankarei doarme, abia
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > SFÂNTA CREAȚIUNE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014 Toate Articolele Autorului După chipul Său, firește, Pe bărbat El l-a făcut. Dar, vâzând că huzurește, Frământând un boț de lut, I se-aprinse o scânteie: Băi, cât pe ce era să uit, O să-i fac și o... femeie!’’ Adormind Adam, pe spate, O coastă Domnul i-a furat Și-i făcu o entitate Cu care l-a îmbârligat. Și s-
SFÂNTA CREAŢIUNE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343081_a_344410]
-
mă ridic din starea muribundă, Să rămân veșnic acel Prometeu neînvins de nimeni Și să mă lupt cu întunericul din care am renăscut cândva. Închisoarea mea În scaun șed de când mă știu, Fără să mă pot folosi de al meu lut, Ca un criminal închis în temniță, Ce-n amintiri n-a fost altfel, Decât o stâncă înțepenită-n pământ. Cușca profană-mi pârjolește scheletul, Mă chinuie ne-ncetat Și mă usucă ca pe o frunză palidă, Lăsându-mă în balta deznădejdii
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
lasă singur în focul disperării, Chinuindu-mă ne-ncetat. Ochii, rămânând din ce în ce mai stinși, Mă aruncă-n negura amăgitoare a mirajului, Care mă-nvăluie puternic Și mă lasă-n balta melancolică a duhului, Care se stinge-n trupul meu bolnav. Invaliditatea profană a lutului, Mă-nhață puternic Și mă face să urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua tristeții. Spiritul, fereastra cea verde Care trăiește în astrul muribund al pământului, Dorește eliberarea divină, Care-o așteaptă permanent, Cu speranța aripilor deschise. Bozgunul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
părerea despre ele, vedem o piesă de teatru în premieră și o comentam cu prietenii, asistăm la vernisajul unei expoziții de pictură, sau sculpută și încercam să ne explicăm ce a vrut artistul plastic să comunice prin culoare, prin modelarea lutului, sau prin cioplitul lemnului, pietrei... Oricât am părea de insensibili, o parte din sufletul nostru rămâne, fără să vrea, încă o vreme, să rătăcească printre manifestările de spirit ale creatorilor, unde el, sufletul, se simte bine... Călătorim prin lume, vedem
PROIECTUL INTERNAŢIONAL DE ARTĂ: „POESIA GRAFICA” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343084_a_344413]
-
nr. 1 Mă aflam prin anul 1955 când eram elev în clasa a V- a. Se terminase anul școlar și mergeam doar să ne luăm diplomele de merit. Mama de dimineață mi-a dat la micul dejun o cană din lut smălțuit, plină cu cafea (cicoare) cu lapte și un coltuc[ - Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lung, sau o bucată din partea exterioară a unei pâini rotunde. NA] de pâine de casă. Locuința noastră avea șase camere, astfel repatizate
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
din care se intra peste tot, iar cealaltă era folosită ca magazie, unde se ținea tot ce era util la casa omului în viața de zi cu zi, hambarul cu făină, altul pentru mălai, putineiul de smântânit laptele, oala din lut ars în care făcea mama borș din huști[ - Regionalism care aici se referă la tărâță de grâu fermentată din care se obține borșul. N.A.] de tărâță de grâu și multe alte obiecte casnice precum războiul de țesut, daracul[ -Unealtă de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi erau drișcuite[ -A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca, o bucată de scândură cu un mâner de care o mânuiește meseriașul. N.A.] cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală[ - Oxid albastru ce se amesteca în var sau apă pentru a-i da o tentă azurie atât la var cât și rufelor după spălare.], însă mai târziu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
ELUCUBRAȚII LIRICE Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și dacă-ți spun că te cunosc demult, De foarte de demult și de departe, Și te-am creat din vise și din lut Așa cum din neant se scrie-o carte. Și dacă-ți spun că nu e Dumnezeu Cel care din pământ ți-a dat ființă, În ochiul minții din lăuntrul meu Te-am adunat sămânță cu sămânță. Și din cenușa unor vise
ELUCUBRAȚII LIRICE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343150_a_344479]
-
pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
mai nouă și cuminte Sub care a-nviat și-acest pământ, Udat de valul ce ne-aduce- aminte ? (E Marea Neagră și de ea descânt...) GÂNDITORUL DE LA HAMANGIA Carte poștală de filosofie, O versta de pustiu între doi sfinți, Semnul heraldic strămoșeștii ginți , Lut levitând fără a fi stafie, Flamanzilor de sens, neagră lipie, Necunoscutul genitor de prinți E Gânditorul cel fără de - arginti - O palmă la ubicua prostie. Un pumn de lut străpuns de o Idee, Transmisă spre galactici și noi nimbi, Contemporană noastră
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
filosofie, O versta de pustiu între doi sfinți, Semnul heraldic strămoșeștii ginți , Lut levitând fără a fi stafie, Flamanzilor de sens, neagră lipie, Necunoscutul genitor de prinți E Gânditorul cel fără de - arginti - O palmă la ubicua prostie. Un pumn de lut străpuns de o Idee, Transmisă spre galactici și noi nimbi, Contemporană noastră Odissee C-un altfel de Ulise -n mute limbi, Miere uitată-n antice știubeie, Stea autohtonă, fixă, de neschimb. OVIDIU CRONICAR AL GEȚILOR Exil nedrept, dar chin mântuitor
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
Viața mea are coperți mov. Fila în care ești tu are pântecul rupt. * Fata cu ciorapi negri mă iubise, într-o noapte albă, rătăcită, pe furiș, în zăvoiul gândului. * Emoția crucii surâde în trupul Evei ca o oglindă despuiată de lutul lui Iisus. * Florile au scheletul alb. Și peste el un adaos de vis căzut din pleoapa ierbii. * Ploaia cade printre ulucile grădinii ghemuită într-un sfert de lună. * Cu fiecare copac mort frunza e mai singură, ca o fotografie dezlipită
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
baza acestei reîntoarceri luminoase spre divinitate? Și drept urmare, în ce consistă temeiul acestei poezii care-și face din suferința și salvarea omului obiect? Există un raport al Creatorului cu făptura creeată, al neputinței acesteia din urmă față de El, al slăbiciunii Lutului față de Spirit, dar și al salvării acestuia prin iubire și milă, care în Cartea Cărților este cuprins de la Geneză până la Apocalipsă. Simplu spus, el stăruie în cunoscuta parabolă a Olarului și a vasului de lut, cu consecința Vasului sfărâmat, referindu
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
urmă față de El, al slăbiciunii Lutului față de Spirit, dar și al salvării acestuia prin iubire și milă, care în Cartea Cărților este cuprins de la Geneză până la Apocalipsă. Simplu spus, el stăruie în cunoscuta parabolă a Olarului și a vasului de lut, cu consecința Vasului sfărâmat, referindu-se la ea mai toți proorocii, apostolii, prin care Cuvântul a vorbit. Să luăm de pildă din proorocul Ieremia: „Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, spunând: Scoală-te și coboară-te în casa
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
din partea Domnului, spunând: Scoală-te și coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele. Când m-am coborât în casa olarului, iată că el făcea o lucrare pe roată. Vasul pe care-l făcea din lut s-a stricat în mâna olarului. Atunci el a făcut alt vas, cum i-a plăcut olarului să-l facă. Și cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta (...)? zice Domnul
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
pe cel petrecut dincolo, timp de șase săptămâni, cât este de la moartea și învierea Fiului, cu trup de lumină, până la Înălțarea Sa, când ajunge la sfîrșit, sparge vasul cu cărbuni și tămâie de stâlpul crucii - ca astfel țărâna străluminată a lutului să se întoarcă la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin mii de cuvinte
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
învierea Fiului, cu trup de lumină, până la Înălțarea Sa, când ajunge la sfîrșit, sparge vasul cu cărbuni și tămâie de stâlpul crucii - ca astfel țărâna străluminată a lutului să se întoarcă la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin mii de cuvinte, O mână de lut crește-o inima mică Golită de sânge, nu bate
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin mii de cuvinte, O mână de lut crește-o inima mică Golită de sânge, nu bate, e rece, Greșește olarul și-n palmă se strică Și curge-n pământ... prafu-ncet se ridică.” Cu siguranță, doar cu acest singur poem, poarta poeziei, oricât ar fi de strâmtă și
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]