5,376 matches
-
dar îi era teamă să nu întâlnească privirea Laviniei care sta îngenuncheată în pronaos. Era ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de egumenul de la Sfântul Ion grecesc pe drumuri de munte spre mânăstirea Dintr-un Lemn ca să se călugărească. Patriarhul ieși în ușile împărătești și cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă și ochii fostului mare spătar clipiră grăbit lărgindu-și pupilele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strana din stânga, strana sa, a ctitorilor. Jupâneasa Theodora, urmată de jupânițe și de bărbații acestora sărutau pe rând mâna înalt prea sfințitului Atanasie. O căldură plăcută umplu inima biv vel spătarului Mihai. I se părea că prin turla puțină a mânăstirii de sub munte împletirea frunzelor de spini și acant urcă spre înălțimile cerului lui Dumnezeu. Mihai Cantacuzino se simțea minunat; i se părea că toată lumea este a lui și neînchipuit de frumoasă. Sentimentul de vinovăție care-l stăpânise atâta vreme pierise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-lea, ci și pentru că era sfătuitorul care-l inspira pe prinț și, prin acesta pe domn, privind comandarea de cărți pentru bibliotecile palatelor de la Mogoșoaia, Doicești, Târgoviște și Potlogi. Ediții speciale de lux fuseseră aduse și la reședințele domnești de la mânăstirea Hurezi. Totuși italianul simțea că pe lângă activitatea diplomatică în care era implicat și pe care o cunoștea, mai exista și o alta care se ascundea în spatele celei știute de toți. Erau doar câțiva deținători de taine, rude foarte apropiate ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și îndemnarea noastră, și fiind măria sa îndemnat de niște obraze mari bisericești și mirenești, pline de zavistii și de răutate, au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui, pre episcopul Nisis chir Mitrofan Thasitul, carele era sfetagoreț de la mânăstirea Dionisiului, de ne-au zis au să fac paretesis de bună voia mea și să-mi las scaunul, să ies, au să mă scoață măria sa cu sila și să scrie la Țarigrad să mă catherisească. Pentru care lucru, mergând eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și am lăsat-o să se deschidă sub ochii mei ca o floare. Se înălțase, se împlinise la trup și-și depășise frica de cai. Îi dăruisem o iapă arăbească blândă... Porneam amândoi călări de la Târgoviște până la cotul Dâmboviței, la mânăstire la Nucet. Este acolo în trapeză o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită în zid. Ne aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Da, evident, pe el, Constandinul Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă fragedă, cumpărat de exaporit sau de patriarhia Constantinopolului pe un preț de nimic, pentru că era firav, și dat la Sfântul Munte la mânăstirea Ivir ca să deprindă meșteșugul cărturăresc, era mai greu să-l ierte. Când răposatul mitropolit Theodosie, pe patul de moarte, i-a cerut să-l aleagă ca urmaș al său pe mitropolitul Râmnicului, vodă n-a pregetat o clipă. Îl iubise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care mai tot timpul îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de frică să nu fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încoace la toate sfințirile de biserici noi, indiferent cât de modești ar fi fost ctitorii, vodă cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt și puternic, din piatră de râu intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără ca dânsul să controleze cifrarea scrisorilor. Este adevărat că averea nu-i prea sporise, dar de asta nu era vinovată decât patima lui pentru citit și mărire. Era evident că supărarea lui neica nu începe cu sfințirea noii biserici de la mânăstirea Sfântul Sava, când vodă nu l-a întrebat nimic nici în ce privește academia, nici despre profesorii angajați sau cumpărarea cărților și chiar nici nu l-a chemat la liturghie. Ca și cum ar fi intuit gândurile lui Mihai, Constantin Cantacuzino continuă: — De la început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ierusalimul a fost dureroasă și pentru noi și pentru vodă. Preafericitul Hrisant, simțind că nu i se urmează politica, s-a declarat deplin stăpânitor al metocurilor mânăstirești din Țara Românească. Nu ai aflat de asta de la egumenul ctitoriei Sinaia? Deci mânăstirile și schiturile închinate Ierusalimului și Sinaiului (cred că știi că toate au egumeni greci) ar dori patriarhul să nu dea nici un fel de dare nici Mitropoliei Ungrovlahiei, nici domniei, mai mult, la liturghie preotul să-l pomenească doar pe patriarhul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropoliei Ungrovlahiei, nici domniei, mai mult, la liturghie preotul să-l pomenească doar pe patriarhul Hrisant, nici pe Io Constantin Voievod, nici pe noi și nici chiar pe înalt prea fericirea sa Atanasie al Constantinopolului, patriarhul ecumenic, de ca și cum aceste mânăstiri și schituri nu ar fi sub a noastră cârmuire. I-am scris patriarhului ecumenic că dacă vrea să renunțe la dreptul canonic de a fi pomenit în bisericile lumii ortodoxe să ne spună și nouă, că noi așa știm: că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul se ridică și desfășură pânza pe laviță, compoziția broderiei era atât de clară încât Cantacuzinului îi păru rău că întrebase. — O să fie Sfânt Epitaf pentru mânăstirea ctitorită de noi; cu acesta și cu sfânta catapeteasmă o să-mi răscumpăr greșelile față de judecătorul pământesc... — Față de cine? Greșelile, care greșeli? se miră spătarul. — Iată cum s-a întâmplat: în ajunul Crăciunului aflu cu mirare că măria sa nu a primit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajunul Crăciunului aflu cu mirare că măria sa nu a primit dezlegare de la duhovnicul său ca să ia Sfânta Cuminecătură în sfânta zi a Nașterii Domnului, după cum este obiceiul cinstirii sărbătorii. Îl chem la noi pe episcopul Nisei, chir Mitrofan Thasitul de la mânăstirea Dionisiului de la Sfetagora, duhovnicul măriei sale, ca să vedem ce se poate face să nu fie sminteală în popor. Chir Mitrofan ascultă ce-i spun și pleacă de la noi fără să-mi dea răspuns. Spre seară primesc veste de la domn că va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu amândouă mâinile, dar apropiind-o o privi cu atenție și nu îndrăzni să-i sărute decât rama care pe partea aceasta din cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat toate... Ei o zugrăveau cam tot așa, în tonuri aprinse, dar icoanele ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu îndrăzni să-i sărute decât rama care pe partea aceasta din cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat toate... Ei o zugrăveau cam tot așa, în tonuri aprinse, dar icoanele ca asta aveau alt scop, erau icoane pentru popii de mir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantinopolului aveau, dar, dacă eram caterisit, treceam sub legea divanului domnesc și asta putea să însemne pierderea capului; dacă îmi dădeam demisia, plecam de bună voie doar de la mitropolie, păstrându-mi rangul duhovnicesc - asta însemna să mă retrag într-o mânăstire oarecare... M-am gândit la felul milos în care s-a purtat vodă cu domniile voastre, vreau să zic cu dumneata și fratele domniei tale, fostul mare stolnic Constantin, și am îndrăznit să cer să-l văd ca să putem vorbi deschis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a crezut că nu i am înțeles frământarea și m-am dus și m-am smerit înaintea lui și i-am făgăduit să mă rog mereu pentru pacea sufletului său. I-am cerut să mă îngăduie să-mi termin ctitoria mânăstirii începute și m-am legat în fața lui să cioplesc măiestrit cu mâinile mele în lemn de nuc catapeteasma bisericii și i-am arătat planurile... Și s-a uitat vodă la început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îngrijit după moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar, se îndreptă spre unchiul tatălui său. Salută scurt și se miră de vizita neașteptată a acestuia. — Am venit să te iau să-ți arăt biserica mânăstirii de la Turbați. Este aproape gata. O luăm și pe doamna Stanca... — Iertare, neică Mihai, dar am sosit aci cu treburi. Nu este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile de deasupra ușilor, de pe pietre și de pe unde le-am mai găsit noi. Era lumină multă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acestei lumi decât seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire spre palatul atât de italienesc, dar și cumva oltenesc totodată. Se ridicase clădirea exact în vremea când mitropolitul Theodosie purta coconii prin țară pe la mânăstiri să se închine la sfinte moaște, dar de fapt ca să-i scoată de la buchisitul pe grecește și slavonește. Da, își amintea de bucata aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mișcări lente și neauzite. Neică Mihai, îți mulțumesc că mi-ai dat prilejul să-mi aduc aminte de felul în care vlădica Theodosie strecura învățătura în sufletele noastre de copii când porneam într-un fel de hagialâc prin țară pe la mânăstiri. Ștefan, ducându-și felegeanul cu interiorul aurit spre gură, lăsă un zâmbet să-i descrețească fruntea și întoarse capul spre sora sa. — Așa este, de la dânsul am niște învățături pe care nu le pot uita în veci! Era pe vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ducându-și felegeanul cu interiorul aurit spre gură, lăsă un zâmbet să-i descrețească fruntea și întoarse capul spre sora sa. — Așa este, de la dânsul am niște învățături pe care nu le pot uita în veci! Era pe vremea când mânăstirea Hurezi sta crudă și nezugrăvită și vodă, cu doamna și cu vlădica Theodosie, umblau pe la mânăstirile oltenești ca să arate meșterilor ce anume vor să fie folosit ca izvod. Erai și domnia ta, neică Mihai. Copii eram doar cinci, că Stanca era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarse capul spre sora sa. — Așa este, de la dânsul am niște învățături pe care nu le pot uita în veci! Era pe vremea când mânăstirea Hurezi sta crudă și nezugrăvită și vodă, cu doamna și cu vlădica Theodosie, umblau pe la mânăstirile oltenești ca să arate meșterilor ce anume vor să fie folosit ca izvod. Erai și domnia ta, neică Mihai. Copii eram doar cinci, că Stanca era la casa ei, Maria doamnă în Moldova și Ilinca își pregătea zestrea la Târgoviște. Așadar noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și pe sfântul schimnic, a intrat în altar, și-a pus un patrafir și cu o cruce și o carte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]