3,421 matches
-
tablă. Dar versiunea mea este potrivită să contrazică, cu fapte credibile, acea variantă expediată în care, ca maestru-bucătar, își face apariția, lipsit de chip, un anume domn Brühsam; la urma urmelor, eu am fost acela pe care foamea l-a mânat la un curs abstract de gătit. Fără nici un echivoc și cu neputință de înlocuit cu altcineva, îl văd stând în fața tablei pe el, pe maestru, chiar dacă numele lui mi s-a șters din minte. O siluetă înaltă și slabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame - atingerea pielii pe piele, decorul de ruine al altor orașe a fost acela ale cărui plăcuțe cu nume de străzi mă induceau în eroare sau mă mânau peste dărâmături sub care se bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame - atingerea pielii pe piele, decorul de ruine al altor orașe a fost acela ale cărui plăcuțe cu nume de străzi mă induceau în eroare sau mă mânau peste dărâmături sub care se bănuia că-s îngropați oameni. Treaz ori visând: încă mai tropăi pe drumuri printre rămășițe de ziduri, mă opresc, de parcă aș încerca să caut un loc din care să văd mai bine, suit pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și acela al clăii de fân. Iar apoi, când mergeam deja cu prada noastră spre Bad Kreuznach, Kongo a rânjit fără încetare, binedispus, dar nu a spus nimic porcos... Până astăzi. Plecarea aceea grăbită mă urmărește. De ce atâta grabă? Ca și când, mânat de frică, simțeam nevoia să fug departe. A durat destul până a venit trenul. Timp care a trecut nefolosit. Cu întârziere, îmi adresez o întrebare: oare nu te-ai fi putut culca cu ea, cea pe care o chema Inge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din cap, ajungeai, oricât de străin, din ce în ce mai aproape. Din sporovăiala fetelor și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la telefoane, la banda rulantă a uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care a trebuit să mă ocup de mulajul de ghips cu un început de bărbie dublă. Mânat de curiozitate, i-am căutat și i-am găsit frumusețea ascunsă în detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor și în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să înlăture cu dalta material dur; acum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lua zborul spre geniu. Dar și Mages, care se trăgea dintr-o familie de cioplitori în piatră, mă ținea din scurt. Iar ceva profan, dar care ce-i drept figura sus de tot în catalogul german al virtuților, hărnicia, mă mâna înainte. E adevărat că încă mai locuiam departe de lumina zilei, în camera de zece paturi a căminului Caritas de pe Rather Broich, dar spațiosul atelier al studenților cu ferestrele lui înalte spre nord, cu mirosul de lut, cu ghipsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putut permite, nici măcar în pachete de câte cinci bucăți. Fumam ca și când aș fi învățat de timpuriu. Dar nu a existat nici o criză care să mă facă dependent de nicotină. Nici vreo suferință din dragoste, nici îndoieli fundamentale nu m-au mânat. Probabil că discuțiile aprinse și profunzimea lor clipocind la suprafață au făcut să crească în mine dorința de a face parte cel puțin din comunitatea fumătorilor și de a întinde mâna la fel ca ei după tutun și foiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin cuvinte față de un cioplitor în piatră cu impulsuri asasine, își căutase refugiul și în care era captivă acum, fiindcă dăduse ascultare șoaptelor unei mame la fel de rele ca personajele din povești. Voiam să mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier forjat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
durea pierderea, că nu mai știam ce să fac cu prisosul de iubire. Dar filmul s-a derulat cu totul altfel: e adevărat că în romanul Ani de câine, o poartă de grădină a fost smulsă din țâțâni de cineva mânat de furia răzbunării oarbe, care nu eram eu, și - ca aruncare simbolică în lume - catapultată pe terenul unui filosof cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive cu totul diferite, în vreme ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pofta mea de călătorie încă nepotolită, ales, favorizat în chip aventuros, dar nu eram decât unul dintre multele mii de tineri care, în primii ani de după război, își puneau la-ncercare imaginea despre libertate trecând granițele în sfârșit deschise și, mânați de un imbold fără țintă, voiau să ajungă cu autostopul sau, cum se spunea prin părțile acelea, mezzo fortuna la Assisi, Pompei, Agrigento și cine mai știe unde. Am întâlnit de asemenea călători cu rucsacul în spate, care, cu șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a acoperișului, el i-a speriat pe Anna, pe băieți și pe micuța Laura, cea născută în anul ridicării Zidului, un copil serios ce nu zâmbea decât rar, ca și când ar fi vrut să vadă cum e. Speriat el însuși și mânat de frică, ajungea să-i gonească și să-i înspăimânte pe alții. Se vedea urmărit, ieșea din camere mergând de-a-ndăratelea, evita trotuarele, încerca, mergând pe stradă, să-și șteargă urmele, înlătura amprentele, voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puțin înainte de Paște și Apă mare, un text care a generat prima mea piesă de teatru, am găsit tonul până atunci căutat doar în joacă; acesta începea să fie favorizat de aerul Berlinului, amestecat cu praf de cărămizi. Pe deasupra, mă mâna iubirea: scriam și desenam pentru Anna, care se topea toată în dans. Când Mary Wigman, profesoara ei, a primit comanda ca în anul următor să coregrafieze Muntele lui Venus pentru festivalul de la Bayreuth, Tannhäuser - pelerin în mijlocul unei mulțimi dezlănțuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie. Veți spune că sunt un Iuda care mă devotez chestiunilor sociale, pe când Maestrul e persecutat. Dar cu totul altceva mă mână aici. Vin să vă rog, și chiar mai mult, să vă implor, să vă puneți În mișcare relațiile pe care le-ați acumulat de-a lungul atâtor ani de conviețuire cu autoritatea. Fără iubire, milostenia nu-i posibilă. Așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea pe cel al harnicelor furnici care subminează lumea. Nu-s orator: poliloghia Îmi va fi scurtă ca a piticului; n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky, surd la asemenea glasuri nepământești, se informează, Își pune probleme, Întreabă. Mărturisesc că pe mine mă atrage al treilea personaj: acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asemenea, toate precauțiile posibile, pentru ca alesul să nu aibă conștiința propriului trup. Restul l-a aranjat cu ajutorul unor dispozitive care luau asupra lor respirația, circulația, asimilarea și excreția. Păcat că cel astfel eliberat nu putea comunica cu nimeni. Naratorul pleacă, mânat de necesități care țin de domeniul practicii. Revine după zece ani. Don William a murit, fiul dăinuie În legea lui, În mansarda plină de mașinării și cu respirația regulată. Plecând pentru totdeauna, naratorul lasă să cadă chiștocul unei țigări aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șut În gazometru, dă Încă mă mai doare când mă pun jos. Socotește-te, Nelly, ce tărtăcuță mai iera ultimu dân rând că nime nu-i da vrun shoot În ariergardă! Era, ba bine că nu, camionagiu care ne-a mânat cu forța, ca la adunarea dă platfusuri, până la o zonă care nu șovăi s-o caracterizez dân orbita lu Don Bosco, camaradu lu Wilde. Acilea Întâmplarea a vrut ca destinu să ne pună la Îndemână un omnibus care mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile, discursul ăsta ar fi fost adevărat. Discursul lui Inez Soto Îl transformase Într-o minciună. Steagurile cu franjuri aurite. Oportunism suflat cu aur: i-a omorît pe oamenii aceia mînat de o furie de om slab. Fiind vorba de asasinii de la Nite Owl, furia lui căpătase o semnificație: „dreptate absolută, Înfăptuită cu Îndrăzneală“. A distorsionat Înțelesul expresiei ca s-o armonizeze cu ceea ce Îi spunea publicul: ești cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dreptaci de Înălțime medie. Frații deschid cutiile, care se varsă - avem o grămadă de amprente mînjite ce arată că Pete și Bax erau deja puțin cam speriați. Deci e clar că făptașul nu a găsit ce căuta și i-a mînat pe băieții noștri vizavi, În apartamentul lor. Domnilor, urmați-mă. Ieșiră și traversară aleea. Tipul de la laborator avea o lanternă. Bud rămase În urmă. Lynn cea Încrezută, sigură că o să Înfrîngă cu mintea ei serul adevărului. Dud avea, probabil, propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
Cobor sau mă-nalț Elena Marin Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
privirile erau ațintite asupra mea, și totuși eram de neconsolat. Mi-au spus după aceea că părea că nu mă voi mai opri niciodată din plâns. Dar au reușit până la urmă să mă schimbe, să mă îmbrace și să mă mâne în lumea exterioară unde se întunecase deja, pentru că se anunța o ploaie torențială. — Ce rușine, spunea bunica. Îi spusese verde unuia dintre îngrijitorii bazinului părerea ei, lucru de nedorit nimănui. Trebuia să puneți un anunț. Sau o diagramă care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările duminicale din copilărie. Fără îndoială că eram mânat și de un impuls pornit din subconștient. Voiam să revăd locurile unde fusesem fericit (și care fuseseră desigur scena primelor mele încercări literare), pentru că simțeam că îmi vor reda încrederea în mine, ca ființă unică și prețioasă și conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]