5,997 matches
-
îl descoperi pe ultima treaptă, privind atent persoanele care ieșeau din clădire. A surprins-o total. Aproape că nu-l recunoștea, dacă nu era într-o vădită așteptare, singuratic, pe trepte. Îmbrăcat simplu, cu blugi și cămașă de vară cu mânecă scurtă, ambele de culoare deschisă, asortate cu încălțămintea sport, părea mai înalt, mai suplu și mai tânăr decât a apreciat ea în spital. Aproape în aceeași clipă a observat-o și el. A făcut doitrei pași de întâmpinare cu zâmbetul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din el devine mai ușoară, mai suportabilă dacă destinația aleasă este o stație terminus. este și ceea ce resimțea Bernard cînd cobora, la sfîrșitul fiecărei luni, în stația Deauville-trouville, capătul de linie al unui traseu istoric, cel unind Parisul cu marea mînecii. Cu precizia unui orologiu nuclear, Bernard pleca spre aceste destinații normande în ultima vineri a fiecărei luni. în mod sistematic, opta la dus pentru un tren cît mai aproape de ora prînzului, astfel încît să ajungă pe malul oceanului încă în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe pălărie, își trase paltonul nervos până a se încurca în mâneci și ieși ca un glonț din casă și din curte. Din acea zi nu se mai întoarse în căminul lui. Aglae îi ordonă să divorțeze, Stănică fu și el de aceeași părere, "de vreme ce nu vă înțelegeți", dar se jură că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
goale. Are nevoie de haine, de cărți, de o mulțime de lucruri și-i trebuie bani. În definitiv, vrea să știe odată care sunt drepturile lui. Moș Costache ascultă, înfricoșat de această ieșire, căută să-l îmblînzească, ținîndu-l mereu de mânecă, într-un chip comic, dar nu scoase nici o vorbă încurajatoare, nici o explicație. În cele din urmă, cu tonul răgușit, cu ochii aplecați în jos, făcu această neașteptată propunere: G. Călinescu - Dacă ai nevoie de bani, de ce nu iei cu împrumut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Partidului!..." - Vagoane de Conferințe pe țară încheiate cu rezoluții, excluderi din Partid sau voturi de blam!! Bravo! Dacă vrei să spunem împreună o rugăciune de la coadă spre cap, să te mai liniștești, îmi faci un semn! - ...Mă remorchează de-o mânecă și ne pitim, c-o pătură în cap, chiar în sala de la etajul întîi unde-și încingea, în fiecare seară de luni, ședințele de Cenaclu, proaspăta intelighenție literară... Nimerisem la țanc. Fiind cea din urmă reuniune din anul studențesc 1981-1982
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist ce-și îngroapă parașuta și stația de emisie-recepție, imediat ce-a fost desantat în teritoriul dușman. Bătători cu talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
formalitățile de reexpediere în țară. În a treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotștiutor, mă aștepta pe aeroportul din Mozambic. - Ofticat că te făcuse stăpânul lumii, încerca și el acuma săracul să se lipească măcar la un bacșiș. - Mă trage de-o mânecă lângă o pistă de antrenament a cămilelor. Așează, pe-o plajă pe care puteai să-ți prepari cafea la nisip, o teașcă, în care înghesuise halba, bidonașul cu bere și inelul, că venise cu ele, și mă-ntreabă: "Te legi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și să-și deschidă ochiul stâng către ele. Ucenicele, cât erau ele de needucate, cât erau ele de îngrosolănite de muncă, în fața omagiilor, ca prin farmec, se cizelară și aplaudară ca niște domnițe. Ho diábolos nemaiavând decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze, nici să profereze ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze, nici să profereze ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând, mai apoi, că aleasa mânecii sale era Gabriela P. Mocanu. Învăluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în strigătele ei de durere, către capătul labirintului de cămăruțe și coridoare. Acolo unde Genel, după ce încălcase o oră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zaci pe măsuța asta? Ridică-te și treci la perete!" - Și dacă nu s-a plictisit? - S-a plictisit. Dacă ar fi să povestesc în stilul vizitatoarei mele, aș mărturisi că am văzut obiectul respirând adânc de trei ori, suflecîndu-și mânecile și îndreptîndu-se curajos către capătul opus al odăii. Dacă ar fi după mine, aș spune că n-am văzut niciodată o cană, trecând mai nepăsătoare peste mobile, șosete, manuscrise și cărți. - Ține-o în aer! Acum ține-o tu! - Cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se repetă - important era să fie băută așa. Sorbi, năzărindu- i-se că în ceașcă i se prăbușise un trapez de tencuială de pe tavan, împroșcîndu-l - două puncte fierbinți - peste față. Își descusu, din nou, cu greu, pleoapele, folosi mâneca, se șterse. Nu era cafea. O făptură dintr-astea bătrâne, ce-i jucau prin înainte, își împinsese două tălpici umede, de melc, către el și îl sărutase, bălțîndu-l de ruj în două puncte. - Domnule dragă! Om de muzică rarisim!! Tinere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inferioare, spălată, călcată și cârpită de nenumărate ori iar chipiul îl purta cu mândrie. Își ținea cozorocul pe frunte ca ofițerii nemți, să nu observe nimeni unde privește și să nu-i intre soarele în ochi. Toți purtau matricola pe mâneca stângă a costumului bleumarin, cu număr personalizat pentru identificare. În caz că făceau vreo năzbâtie, imediat erau reperați după ea, dar nu îl deranja ca pe alți colegi. Costumul nu era chiar atât de ieftin, ținea cam doi ani. Toată ziua maică
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să fac în așa fel încât să câștig alții. Banii nu au nicio valoare dar trebuie să-i ai, să știi să faci alții! Avea fler de a câștiga, la el trăgeau și banii iar dacă dormea, îl trăgeau de mânecă! Îi făcea o plăcere deosebită să-i dea bani nepotului, să știe el că are de toate și nu duce lipsă de nimic. Însă tânărul nu îndrăznea să-i ceară, totuși știa că dacă într-o zi îi va spune
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a venit sora lui de la serviciu însă ea l-a lăsat să se odihnească, nu ca-n ziua precedentă. Când s-a trezit era ora 19. A mâncat în grabă, și-a pus slipul, pantalonii, a îmbrăcat o cămașă cu mâneca scurtă iar puloverul subțire și l-a aruncat pe umăr; pe malul mării unde avea de gând să ajungă, era noaptea curent și răcoare. Ilona, soră- sa îl vede și-i strigă: - Vezi murdărește și cămașa asta, ca pe cea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave; cofetării cu geamurile pline de acadele și prăjituri cu fistic verde; tutungerii, fierării și manufacturi. Pe uși intrau și ieșeau țăranii veniți după târguială
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii: brutarul cu nevasta, ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de zile de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră locul și-i lăsaseră pe negustori să se taie între ei pe întuneric. -Lau târât ce -lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege. Era prea târziu. Se adunase lume. Trebuiau să-l lase dacă nu voiau să cadă în mâna sergenților. Paraschiv s-a răstit la ei: - Ușcheală, că ne priponește! Un mort nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ucidă. Nu vedea bine înaintea ochilor. Grădina era departe. Ăl mai mic dintre frați ședea lângă un pălimar. Dregea o sapă. Chirică a dărâmat poarta de sîrmă: - Ia ascultă, mă! Precupețul s-a întors: - Bă! a mai strigat o dată, suflecîndu-și mânecile. 208 I Veni și celălalt, Victor, cel mare. Era plin de pământ și se uita la ceferist. - Ce-i? -Vă omor! Și zvârli fierul spre ei. Noroc că se feriră. Fochistul zbiera cât fl ținea gura: - Sărăciilor! Mi-ați omorât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre uși. Cel tânăr și cu Sandu, în timpul ăsta, gata cu laba-n coș. Cât te-ai șterge la ochi, semințele erau tocmai în fundul nădragilor. Bozoncea tăcea oțărât. Tot Gheorghe spunea: - Lasă-i, nu-i bate! și-l trăgea de mânecă. Apoi grecilor: Zi, tot nu -lați învățat de frică pe Stăpînul? O să vă taie el cu mânușița lui într-o zi pe toți... Și umfla o mână de covrigi. Plecau apoi liniștiți, petrecuți de huiduielile negustorilor! Mînă-mică se mai întorcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd: - O să-ți stric daravela! Își suflecă mânecile și se uită mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o coadă lungă. Stăpânul măsură înălțimea unde trebuia să pocnească o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întâi, fata a auzit o larmă surdă și vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alături și aștepta. Nu scotea un cuvânt. Privea cu ochiul său beteag mulțimea. Femeile îi făceau porție din colivă și-l rugau să se închine. Spărgătorul de lemne mânca lacom grâul dulce, presărat cu bomboane, se ștergea la gură cu mâneca hainei zdrențuite și, când se sătura, se ridica, își sălta toporul pe umăr și pleca. A doua zi după trecerea lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]