4,696 matches
-
la restaurant. — Dar tu ce-ai de câștigat de-aici? Tu ești anchetator. Nu vrei slujba lui Jack Tierney. — Poate că nu vreau decât să lucrez cu tine, flăcău. Toată lumea zice că la un moment dat, date fiind faptele tale mărețe din Europa, unde i-ai eliberat pe frații noștri evrei, vei ajunge șeful poliției sau șerif în comitat. Vorbind de lup... uite că apare contingentul ebraic. Ellis Loew îl conduse pe Lesnick înapoi în încăpere, ajutându-l să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ciuboțica cucului, lăcrămioare, bujori, albăstrele, rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea, îți atrag atenția bobocii mândri sau florile învolte ale trandafirilor de toate soiurile și culorile, sau te opresc din cale buchetele mărețe de liliac alb sau mov, cu florile simple sau bogat bătute! Boschetele gingașe, ce parcă ascund taine de nedezlegat, își înalță trufașe crengile, împletindu-le în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de a filtra zgomotele și de a permite intrarea oricăruia dintre Cuceritori În Încăpere fără a fi văzut de la Început. - Nu ai acest drept! se auzi, În limba mongolă, vocea poruncitoare a Întâiului Cuceritor. Yassa vine din trecutul cel mai măreț al Asiei și va stăpâni lumea! Noi suntem doar purtătorii acestei făclii! - Vă puteți retrage acum! se auzi o altă voce, o voce tânără, puternică, dar calmă. Nu ați construit decât un cuib al răului. O școală de asasini. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și transmisibil altor receptoare senzoriale, altor urechi ale sensibilităței. Glasul deslușit al limbii de bronz, care bătea acum un alt sfert, onest, clar, cumpătat, satisfăcea pe Mini, pe când stridențele acelei desperări, pe nedrept zise mute, îi scrijeleau auzul interior; liniștea măreață a coardelor de bronz din pianul mare de abanos era și ea cuviincioasă. Lucrurile participau azi cu un tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cândva cunoașterea deosebirei și asemănărei zilelor trecătoare, îi da un amestec de milă și orgoliu. Ceea ce încununa orgoliul lui Mini era însă putința de a-și controla propria atitudine. Acea cenzură pe care un martor ironic o făcea gândurilor ei mărețe și care îi da virtutea aleasă a umiiinții. Dar măsura supremă, pe care o putea atinge, nu era mândria de a se identifica cu un strat superior al vieței, era starea aceea când ea, Mini, nu mai era glorios înglobată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
săli de întâlnire. Un pod de cale ferată trece pe lângă oraș aducând aici pasagerii din toate părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică peste aburul câmpiilor încinse și se unesc peste peroanele gării, fac parte din spectacolul continental. La fel ca și cele 103
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de foamete sau Bengalul afectat permanent de inundații. Astfel se face că nababul a putut întotdeauna să colecteze biruri exagerate, fără a-și pierde presupusa afecțiune a poporului. Deși familia conducătoare își întinde arborele genealogic până la începutul formării statului, acest măreț eveniment a avut loc doar cu două sute de ani în urmă. Într-un ținut în care mulți monarhi Rajput își au originile undeva pe la începutul lumii și au reușit să păstreze intacte aceleași teritorii câte o mie de ani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
In epoca modernă, orientul și occidentul se întâlneau în Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură, nu încă. Era ceva prea îndepărtat pentru ea, o transpunere prea măreață a ceea ce știa ea. Biete ziduri văruite în alb, față de sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe Jonathan în biroul său, îi administrează o strângere de mână convingătoare, îi ține un mic discurs, începând cu faptul că nu știe ce fel de viață a dus Jonathan până acum, dar că acum, odată integrat în această acțiune măreață care este școala, va trebui să acționeze în conformitate cu principiile care domină aici. Trage aer în piept și strigă: Băieteeee! spre ușa deschisă, ceea ce-l face pe un puști răsuflând greoi să intre cu o tavă de ceai. Puștiul clatină ceștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de student. Pe cap, are o pălărie de pai cu flori galbene de mătase în jurul creștetului. Îndreptându-se spre Cornmarket, el își dă seama că e frumoasă și în minte i se conturează ceva care-i produce trăiri stilizate și mărețe. Chipul îi este îmbujorat sub pălărie, din cauza efortului pe care-l face să pedaleze, iar rochia albă de bumbac i se lipește de coapse întins, destins, întins, destins. Are un chip de păpușă, oval, fin, cu trăsături delicate. O șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să nu tragi. Iar faptul că ai refuzat să îți arăți toată măiestria la vânătoare a fost dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Domniei Voastre? Se întinde după instrument și mi-l dă. Ciupesc corzile și încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când să ne redobândim frontierele? Vânturile din Yang-chou au venit să-mi usuce lacrimile. Împăratul Hsien Feng ascultă în tăcere și începe să plângă. Mă roagă să cânt alt cântec. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și ar învăța să vâneze. Aș vrea atât de mult ca el să crească pe spinarea calului, așa cum o făceau strămoșii săi. Aș vrea să nu fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă a soarelui se reflectă ușor de pe acoperișurile sale din țiglă smălțuită. Curțile sunt pavate cu lespezi de piatră, iar ușile sunt flancate de ziduri groase. De la moartea lui Chien Lung, acum o jumătate de veac, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot să fac nimic. Când decretul e anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca împărătese de același rang, însă mesajul către națiune e că poziția mea nu este egală cu cea a lui Nuharoo. Evidențierea prestigiului ei asupra mea o încântă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe aproape, sub straturi de ani, de viață trăită... Încep să recitesc, și curând sentimentul de vinovăție începe să se atenueze: Da, desigur, îmi reamintesc, iată cronicile istorice shakespeariene, sânt într-adevăr pasionante, comediile strălucitoare, Titus Andronicus, o oroare, dramele, mărețe, impresia de ansamblu, sublimă... Andromaca lui Racine, plină de vigoare și scrisă parcă astăzi, cu acel dublu conflict, Orest, Hermiona―Andromaca, iar Britannicus probabil că trebuie mai bine văzut la teatru, lectura fiind greoaie; Neron, al lui Suetonius, e mult
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu și-a încheiat creația, de ce să fie secerat creatorul? Există opere care, odată începute, își continuă singure drumul. Umăr la umăr, cu îndîrjire, țăranii pășesc în urma sicriului. Pandele n-a reușit să-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
psihologic era de o subtilitate grosolană, dacă Înțelegeți ce vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa după câțiva leuți. De obicei căpătă sudalme și ciufuleli. Atunci, dacă se Întâmpla să fie acasă, apărea măreț, blând apărător al odraslei, Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu cu tata!”. Tatapopii punea copilului o lingură de Înghețată În cornet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe la ore - și-a șopocăit ca pentru el dar, al dracului, ca să-l audă și domnișoara Lori - crescută la oraș și venită prima oară la Ziua Învățătorului: «Ei, și când te gândești că-n aceste splendide unde, line și Încăpătoare, mărețe și aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
una mai Înaltă, mai cu țâțe bogate, lată-n cur, cu păr mai puțin pe piele, cu dinți mai albi, ochi mai codați, mă rog, Îi treceau prin cap toate lucrurile firești pentru orice bărbat. Și din nou o idee măreață ce avea, și ea, să schimbe destinele omenirii, s-a ivit pe aste meleaguri. „Băi, băieți”, le-a zis el cu Înțelepciune și diplomație celorlalte căpetenii cu care făcea troc, „uitați cum stă socoteala: și la noi, și la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În rugăciunea ta fierbinte. Durere, grijă, se destramă Când ne reverși o mângâiere. Ești Joia Patimilor, mamă, și sfânta zi de Înviere. Tu care luminezi pustiul și pentru noi oprești furtuna și‐ au răstignit odată fiul: Tu ești jertfită - ntotdeauna. Măreață, sfântă, fără teamă E jertfa ta făr‐de răsplată. Pământul dă , dar cere, mamă, Tu dai și nu ceri niciodată! O, pentru toți care te cheamă Te plâng, te cer sau te visează, Fii, binecuvântată, mamă, O, mamă, binecuvântează! Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i, ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă ai fi trăit de două sau trei ori mai mult decât o viață de om, ai avut idei atât de mărețe - aproape insuportabile - încât s-ar fi putut ca speranțele tale să se împlinească doar pe jumătate. În locul tău, nici eu n-aș fi dorit să mor. Așa e, Hanbei? Câte lucruri trebuie să regreți că le-ai lăsat neterminate! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și în acel loc și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternică a soarelui, impresionându-i pe toți cei ce-l vedeau, ca simbol al unei realități ce transcendea înțelepciunea și puterea obișnuită. Steagurile și flamurile armatei lui Hideyoshi - care se întindeau de-a lungul drumurilor și acopereau câmpiile - ofereau un măreț spectacol al victoriei. Stăteau strânse atât de dens unele în altele, încât semăneau cu o ceață aurie. Soldații începură să-și mănânce proviziile. Ostilitățile începuseră în zorii zilei, durând cam opt ore. La sfârșitul mesei, întreaga armată primi ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de zi, cu vitalitatea omului sănătos - într-o atât de mare măsură, încât un observator s-ar fi putut întreba cum mai era în stare să discearnă lucrurile comune de cele ieșite din comun, gestul mărinimos de cel discret și mărețele acțiuni publice de acelea care ar fi trebuit să rămână complet ascunse. Să privești dansul e plăcut, dar când ies pe scenă și mă produc nu mai e nici pe departe la fel de amuzant. Ba chiar, e foarte greu. Hideyoshi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pentru acest motiv zidirea bisericească a devenit purtătoare de brâu, după modelul oamenilor. Cingătoarea, centura, cureaua sau brâul în istoria civilizației au constituit un accesoriu nelipsit al costumului neamurilor. Ele înseamnă puterea, fidelitatea, curajul și perseverența în îndeplinirea unor acțiuni mărețe. Sunt simbolul puterii de a lupta cu ispitele și garanția de a ieși învingător. Mai este însemnul curăției sufletești și trupești. Ca atare, brâul este purtat de călugări, iar în cadrul unor ordine călugărești, monahii își înfășoară mijlocul cu o funie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]