3,738 matches
-
propunem să studiem elementele elocvenței sale, totuși nu este cu neputință să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului, care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și frumoase asemănări, măreția expozițiunii, mereu amplă, bogată, mereu nouă și cu toate acestea, mereu accesibilă și instructivă. Ioan știe să profite de orice ocazie și orice mișcare pentru a trage învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători. Caracteristica Sfântului Ioan este cu certitudine aceea
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
și cu deosebire din moravurile și obiceiurile oamenilor de atunci. În toate discursurile lui, face apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
J. Gabalda, Editeur, 1927, p. 265. footnote>, plăcut și armonios. Limba sa este din cele mai alese, iar ca putere de evocare n-are egal printre oratorii lumii. Cuvântul a fost vocația și dorința sa arzătoare și cea mai pură măreție. Contemporanilor săi le plăcea deja să spună: Și din gura sa ieșeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolele creștine au confirmat acest elogiu. A fost numit Homer al oratorilor. El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
propunem să studiem elementele elocvenței sale, totuși nu este cu neputință să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului, care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și frumoase asemănări, măreția expozițiunii, mereu amplă, bogată, mereu nouă și cu toate acestea, mereu accesibilă și instructivă. Ioan știe să profite de orice ocazie și orice mișcare pentru a trage învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători. Caracteristica Sfântului Ioan este cu certitudine aceea
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
și cu deosebire din moravurile și obiceiurile oamenilor de atunci. În toate discursurile lui, face apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
pe care mitul îl numește "divinitate"? Adorarea mitică nu pune accentul cum începe să facă astronomia în curs de cristalizare pe cercetarea și formularea obiectivă a legilor; ea îl pune pe emoția personală, copleșitoare și, în același timp, liniștitoare în fața măreției incomensurabile a spiritului organizator în mod misterios "supraomenesc", care creează și întreține acest ritm atotcuprinzător al armoniei universului material, complementar universului dorințelor și motivelor intime, în care armonia permanent deranjată își impune totuși legea. Această lege se impune sub forma
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la semnificația mesajului. A-ți fi milă de el nu poate fi dacă reacția nu este o atitudine cu totul convențională decît efectul milei secrete față de tine însuți, față de profunzimea excepțională a propriei compasiuni, prin care punînd accentul nu pe măreția victoriei pline de bucurie, ci pe cea a suferinței crezi că simți amploarea nedreptății mai mult decît ceilalți, considerați ca fiind judecători insensibili. Ar însemna să adăugăm acuzația sentimentalismului, ceea ce nu ar fi decît vanitate. Am sfîrși prin a ne
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
folosirea ei rațională sau exaltată. Mila este o exaltare: ea fie înlocuiește efortul real printr-un sentimentalism imaginativ, fie duce la exaltarea efortului real, la dorința identificării cu eroul și cu victoria lui. Aceasta înseamnă să contestăm în mod vanitos măreția unică a împlinirii și să o credem la îndemîna noastră, imitația exaltată patologic, falsa sfințenie; este important să facem o distincție netă între aceasta din urmă și împlinirea reală, 3) FALSA SFINȚENIE Gradul cel mai înalt al acestei imitații false
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
iar fuga aceasta este ea înșiși dovada unei false motivații, oricît de secretă și de nemărturisită ar fi ea, a unui sentimentalism acuzator și a unei vanități culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale, că exaltă și crispează, se înduioșează în fața suferinței exaltate a propriei crispări și își pune speranța nu în justiția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obsesiv față de lucrurile materiale și mentale, oferind, în schimb, eliberarea spirituală. Ca și hinduismul sau budhismul, gnosticismul consideră că mintea omenească sălășluiește într-o lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului lăuntric. Gnosisul nu apare din trup, căci trupul poate fi corupt, și nici nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
știe ce urmărește și folosește cu înțelepciune mijloacele pentru a-și îndeplini scopul”{\cîte 6}. În Sfanțul Vasile cel Mare avem de fapt icoana ierarhului ortodox. De aceea, este dificil că, în câteva pagini, să arătăm complexitatea personalității marelui mitropolit, măreția slujirii lui ierarhice, sfințenia vieții, puterea cuvântului lui de predicator, spiritul sau organizatoric și grijă față de săraci și bolnavi. Scurtă prezentare a cadrului geografic, istoric, cultural și religios al Capadociei{\cîte 7} Capadocia se află la est de zona centrală
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
al coborârii schelelor. Aproape că nici nu ar mai fi necesar să amintim că, în finalul baladei, gestul voievodului de a-i condamna pe meșteri prin dărâmarea schelelor semnifică intenția de a fi considerat ctitor al unei opere unice prin măreție și frumusețe. În Patul lui Procust, relevanța mitemului s-ar susține prin intermediul efectului de iconicitate. Charles Sanders Peirce consideră că iconul conține, în principal, două funcții: simbolizarea și imitarea/asemănarea. Conform teoriei lui Peirce, iconul există numai în gândire și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
amănunt, orice motiv, cu încăpățânarea celui care caută izvorul unei ape subterane într-o grotă. Sunt destule argumente bazate pe reprezentări arhetipale care permit a se citi opera lui Camil Petrescu din perspectiva seducătoare a unei capodopere care a conferit măreție Renașterii, anunțându-i și sfârșitul. E și aici un paradox al istoriei remarcat de hermeneuți. Moartea lui Hamlet înseamnă și declinul ireversibil al epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere, romanticul Eminescu și adeptul introspecției Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dimensiunea cristică a omului și a scriitorului: "Pe de altă parte, stai uneori și te întrebi: Oare să nu fie aici în joc ceva mai adânc decât simpla înmândrire cu faptul că un poet de statura lui Eminescu, a cărei măreție este afirmată fie și în urma unui contact cât de superficial cu opera, ba chiar am putea spune că este un dat a priori al definiției românității, că un poet de statura lui Eminescu, spun, este român? Nu cumva suntem legitimați
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din poeziile de factură onirică și ermetică pe care Ladima i le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care riscă să-l strivească. Opera, prin măreția sa, devine cavoul, sicriul de plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită prin opera care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
victime. Manualul inchizitorilor este un poem tragic și o parabolă socio-politică, o satiră a unui regim polițienesc și militarist, orb și criminal în ambițiile lui feudale de putere colonială, dar și un roman de moravuri ce focalizează vechiul motiv al măreției și decăderii, arivismul, infernul conjugal, figurile și peisajul provinciei portugheze somnolente, deși cu un potențial uman imprevizibil, în ciuda destrămării valorilor etice. Tipică în acest sens este cariera aristocratului-bancher ce-și debarcă tatăl după codul gangsterismului, prin recurs la spionaj, șantaj
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
proiectul divin cu argumente exclusiv etice. Deși venite din partea unui amoral, ce nu recunoaște sistemul etic definit de dogme, ele reprezintă orgoliul intelectualului Torrente Ballester și fronda inteligenței vs divinitate. Tot acest flux ideatic declanșat de revizitarea mitului pledează pentru măreția dramatică a sufletului modern, a omului crucificat de propriile dileme ontologice, între neîncredere, luciditate și libertate. Iubirea, în numele căreia se sinucide personajul Elvira, fiica Oaspetelui de Piatră, rămâne o făgăduință, căutare a Graalului sau amintire indelebilă a obârșiei edenice a ființei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care înainte de a-și vedea cei doi fii uciși (o scenă ce amintește de patimile domnitorului român Constantin Brâncoveanu) are răgazul să se căiască pentru opțiunea sa pro-otomană și să se încredințeze Dumnezeului Judecății. Inspirat de faimosul motiv baroc al măreției și decadenței, dar și de biblicul vanitas vanitatum vanitas, romanul lui Waltari are o puternică încărcătură profetică, inclusiv prin patetismul de bună calitate al dicțiunii cu care reactualizează ravagiile istoriei printr-un episod al ei crucial. Cei o mie de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
între gândirea filozofică și înot: „Tot așa cum corpul nostru are o tendință naturală de a ajunge la suprafață și trebuie să ne sforțăm pentru a ajunge la fundul apei, la fel stau lucrurile și cu gândirea. Într-o discuție despre măreția omenească, el spunea odată că măsura măreției unui om stă, după părerea lui, în osteneala pe care i-o cere munca lui. Nu există nici o îndoială că pe Wittgenstein munca lui filozofică l-a costat multă osteneală.“129 După revenirea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
corpul nostru are o tendință naturală de a ajunge la suprafață și trebuie să ne sforțăm pentru a ajunge la fundul apei, la fel stau lucrurile și cu gândirea. Într-o discuție despre măreția omenească, el spunea odată că măsura măreției unui om stă, după părerea lui, în osteneala pe care i-o cere munca lui. Nu există nici o îndoială că pe Wittgenstein munca lui filozofică l-a costat multă osteneală.“129 După revenirea din America, Wittgenstein a fost supus unui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mare progres în logică, cât ar fi ea de nedorit la prima vedere.“9 Nimic nu poate pune mai bine în evidență modul în care resimțeau oamenii care îl serveau eminența acestui domeniu de preocupări decât o asemenea pildă de măreție în umilință. Russell și Wittgenstein erau profund atașați de austeritatea și transparența cristalină a demersurilor analizei, pe care o puneau în contrast cu retorica adeseori emfatică a stilului multor scrieri filozofice. Întrebându-l pe Russell cum au scris ultimele rânduri ale voluminoasei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din Cortès, a fost interzis, fiind înlocuit cu deliberările și hotărârile luate cu majoritate de voturi. Regele a intervenit decisiv asupra vechilor drepturi aragoneze: Cortès au fost supuse. Subzista doar acordul pentru consimțirea impozitelor. Monarhia absolută s-a consolidat, în timp ce măreția Cortèsurilor a decăzut. Celebrele cuvinte ale regelui Carol I exprimă, considerăm noi, cel mai bine starea de lucruri din Spania secolului al XVI-lea: "Eu doresc să acord libertăți provinciilor, dar nu vreau să negocieze cu mine !"299. Dovada cea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu lipsește însă cu totul. Pe nesimțite, cititorul trece de la analiza unor deficiențe stilistice sau "șovăieli metodologice,/ jumătăți de gură reci/ în jumătăți de gură calde,/ mittel-europa, H. Bonciu,/ minorul de la Viana" la pitoreasca tagmă a artiștilor care-și trag "măreția/ din iașiotismul pițuitor". Cunoscătorii Iașului poetic de azi nu pot trece cu vederea, spre exemplu, aluziile pline de miez la această "succesiune plecând/ de la Zilieru/ și ajungând la contemporani,/ confruntați cu revizuirea/ lumii, Spiridonii/ Corbii, Lucianii" ori confratele cu dublă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ireală) intră în joncțiune cu virtuozitatea etică (personajul dovedește o principialitate și o corectitudine cumva obsesionale), părînd a friza sublimul uman. Totuși, un defect (tragic), la început minor și greu sesizabil, apoi esențial, va deveni călcîiul lui Ahile, prin care măreția omenescului se surpă abrupt și irecuperabil. Billy Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către un ofițer (Claggart) invidios pe calitățile lui atît de bătătoare la ochi, că ar pregăti o răscoală la bordul corabiei, va amuți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]