2,594 matches
-
teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant este faptul că ei nu sunt în exclusivitate răi, așa cum este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total malefice ce poartă nume celebre, printre ele situându-se însuși Satan. Tot în acest univers paralel ființează și acele stranii făpturi rezultate în urma raporturilor sexuale dintre demonii masculini (incubi) cu femeile sau dintre demonii feminini (sucubi) cu bărbații. Dincolo însă de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sensibil la acest fenomen al posesiunii, trecându-l constant sub semnul negativității ultime. A identificat acești demoni cu diavolul și s-a recurs la exorcizarea lui. S-a trecut prea repede cu vederea faptul că unii demoni nu aveau nimic malefic în ființa lor (așa cum pentru noi, creștinii, astăzi cuvântul "demon" are o încărcătură negativă). Este meritul mai multor antropologi și istorici ai religiilor din ultimele decenii de a fi insistat asupra distincțiilor dintre demon și diavol, magie și satanism. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
trupul animalului sacrificat pentru ritualuri magico-religioase (descântece, vrăji, practici divinatorii etc.). Astăzi, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm social porcul într-un registru pur culinar, perfect desacralizat. Porcul este valorizat exclusiv ca aliment cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența în lume. Un alt element substanțial desacralizat al sărbătorilor de iarnă este Crăciunul însuși. Patriarhul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Există o versiune amplă, generală, asupra evenimentelor din '89 care angajează în confruntare mai multe forțe politice, printre care și Securitatea română. Ea este gîndită și prezentată oarecum maniheist. Pe de o parte, ar fi existat un bloc al forțelor malefice (fidelii clanului Ccaușescu, Securitatea și teroriștii), iar, pe de altă parte, ar fi existat și unul al binelui, activat special în scopul mântuirii noastre naționale de ciuma roșie (Armată, popor, FSN și liderii acestuia). Ei bine, în acest vast război
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
invocă obscure și diferite "informații culese la fața locului", articole din România Mare și alte publicații. Cine erau de fapt acești străini metamorfozați în misterioșii noștri teroriști din decembrie '89? Cu toții par a fi de acord în a identifica în maleficele "agenturi străine" pe specialiștii în acțiuni diversionist-teroriste din URSS (KGB), SUA (CIA), Israel (Mossad) și Ungaria (Ava). Aceștia ar fi pătruns în România, afirmă generalul Iulian Vlad, fostul comandant al Securității române, la jumătatea lunii decembrie 1989, dinspre vest (Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
rămasă după ce le vânduse pe celelalte. În „exilul” lui autoimpus încearcă să conserve obișnuințele de odinioară, chiar dacă acum conacul e în pragul ruinei. Vrea să salveze o proprietate subminată de datorii, dar intervine ineluctabila decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă de apărare este iluzia estetizată, ficțiunea. În rândurile de incipit ale romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Atotsfârșitul (1995) i se conferă Premiul pentru poezie la Salonul Național de Carte de la Oradea. Va refuza premiul acordat pentru același volum de Primăria municipiului Cluj-Napoca în cadrul Salonului Național de Carte, ediția 1996. Deși conține în datele ei esențiale receptarea maleficului existențial („Pe muchia mileniului o leprozerie de poeți/ Contemplându-și făina propriilor mâini se încântă” - Anul nimănui), atât de caracteristică răzvrătirii denunțiative a generației optzeciste, poezia lui D. este totuși profund individualizată ca viziune tragică, sepulcrală asupra destinului uman. Atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de artă”, întrucât secvențele ce se vor „mărturiile de asasinat ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
regizorului, în așa fel încât la ora 19,30 să izbucnească în scenă ca la "corida". [...]Rică Venturiano. Dorina Lazăr e piesa strategică a demonstrației, pentru că toate întâmplările, toate dramele se răsfrâng asupra ei și le suportă usturător sau, dimpotrivă, malefic. Rică Venturiano, cealaltă piesă strategică a spectacolului, care se exclamă pe sine în scenă ca un fante irezistibil, huligan de "parlament", jurnalist plin de cacofonii și absurdități incredibile, eșuat pe un maidan unde visează o aventură facilă și se trezește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
religie?”). Dar este important de știut c] acest r]spuns creștin nu implic] doar obligația noastr] de a-L asculta pe Dumnezeu cu naivitate din poziția Sa de Creator Atotputernic - fapt care nu ar conferi autoritate moral]. Dac] o ființ] malefic] ne-ar fi creat cu scopuri malefice, nu ar trebui s] ne gândim c] avem datoria s] ascult]m de acea ființ], oricare ar fi rațiunea care ne-ar îndemna s] o facem. Ideea de Dumnezeu nu se rezum] doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest r]spuns creștin nu implic] doar obligația noastr] de a-L asculta pe Dumnezeu cu naivitate din poziția Sa de Creator Atotputernic - fapt care nu ar conferi autoritate moral]. Dac] o ființ] malefic] ne-ar fi creat cu scopuri malefice, nu ar trebui s] ne gândim c] avem datoria s] ascult]m de acea ființ], oricare ar fi rațiunea care ne-ar îndemna s] o facem. Ideea de Dumnezeu nu se rezum] doar la o astfel de ființ], ci cristalizeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu f]ceau distincția între capacitatea de a învinge orice team] și capacitatea de a înfrunta lucruri demne cu adev]rât de team]. În opinia lui Socrate, curajul se îmbin] cu înțelepciunea, motiv pentru care nu poate servi unor scopuri malefice. Socrate susține, de asemenea, ideea controversat] potrivit c]reia curajul servește și intereselor personale ale individului. Dup] cum afirm] John Mackie în cartea sa, Ethics: Inventing Right and Wrong (Etică: inventarea binelui și a r]ului), în contextul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pomenit acum, deși cam cu același disconfort psihic și intelectual, repulsivul nume (ca și cel al predecesorului, Dej) nu mai întîmpină aceeași reacție, timpul începînd să lucreze, să liniștească, să clarifice, să claseze. Iată de ce, cu încă o trimitere la maleficul personaj, psihicul nostru nu mai cunoaște repulsia de-acum cîțiva ani, privind-o mai degrabă cu un fel de îngăduitoare deriziune, o deriziune totuși placată pe tragicul nostru destin istoric. Cea mai nouă istorioară: scorniceșteanul ar fi vrut să împartă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și găsești același insuportabil, pînă la lehamite, stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și de a ne fi expuse pe tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dădeau impresia unei marei purificatoare. La ferestre doar curioase celelalte vîrste: a doua, a treia... a patra. Ce hotărîtoare ar fi, mi-am zis pe loc, această energie deocamdată cuantificată numeric dacă ar interveni decisiv în favoarea eradicării României de forțele malefice ale comunismului remanent, care acced acum, cu înverșunare periculoasă, din nou la putere! Ce întremătoare ar fi conștientizarea de sine a acestui imens segment demografic pentru viitorul societății noastre încă atît de traumatizate! M-a speriat însă gîndul nocturn că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
școli românești. Calcul greșit! Lumea civilizată, cu excepțiile de rigoare (ce rigoare!) asiatice sau caraibiene, s-a debarasat brusc și spectaculos de tragismul unei orînduiri contrare firii omului și continuă să facă ordine în urma imploziei. Reziduurile comunismului își perpetuează pulsiunile malefice iar spectacolul, oricum tragic, oferit recent de o Iugoslavie în sfîrșit trezită ne arată ce seve circulă încă în țesuturile alterate ale mulțimilor îmbolnăvite de bolșevism. Seve depistabile și-n spațiul nostru, în care, iată, după înlăturarea acum patru ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestei categorii fragede, care, acum, pentru prima dată, a fost categorică în alegere. Din păcate (și cu impact dramatic asupra soartei țării) nu cea mai bună. Dezamăgirii că regiuni știut mai civilizate ale teritoriului național au votat în favoarea unei forțe malefice i se adaugă, iată, opțiunea cvasigenerală a generației tinere pentru aceeași malefică forță. De-ar fi numai superficialitatea și dorința de a vexa, specifice vîrstei. De n-o fi fiind complet altceva: contaminarea acestui tineret, subcultivat și debusolat, de către părinți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alegere. Din păcate (și cu impact dramatic asupra soartei țării) nu cea mai bună. Dezamăgirii că regiuni știut mai civilizate ale teritoriului național au votat în favoarea unei forțe malefice i se adaugă, iată, opțiunea cvasigenerală a generației tinere pentru aceeași malefică forță. De-ar fi numai superficialitatea și dorința de a vexa, specifice vîrstei. De n-o fi fiind complet altceva: contaminarea acestui tineret, subcultivat și debusolat, de către părinți, bunici, rude vîrstnice, cu morbul nostalgicului comunism și deci neputința lui de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second hand), lumpenii s-au trezut buimaci în noul scenariu european de după căderea zidului și s-au clonat în odraslele lor care stau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la invazia acesteia de către tancurile rusești? Dar, hai, și la această invazie (de jumătate de secol), însă dintr-o cu totul altă perspectivă decît cea sugerată de elefanții dictaturii. Crede dumnealui cu adevărat că aceste cancanuri ale unei mizerabile forțe malefice de import moscovit, care a sufocat Regatul României, se pot converti în fapte de istorie demnă a se supune exercițiului istoriografic? După ce ne face a înțelege că tovarășul Mizil nu a fost chiar un yesman de rînd în anturajul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
occidentală) aflat în situația de a ne trata pe toți drept simpatici naivi. Uimitorul spectacol atinge și cotă cinică atunci cînd, pus de gazdă în fața pactului pe care emigratul magnat l-a semnat luciferic cu dictatorul criminal de la București, cu malefica lui consoartă, ei, bine, pentru domnia sa aceștia erau: domnul Ceaușescu, doamna Ceaușescu. (În timp ce congeneri de-ai săi muriseră deja la Canal sau în gherlele comuniste.) Și totuși, teleasta reușește într-un final împăcat cu sine însuși să-i provoace bătrînului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
umbra colosului discreționar, acesta, mai întîi cu cei apropiați, apoi cu inombrabilele cohorte de admiratori Marina a fost și singura supraviețuitoare a "genocidului" produs cu voie, fără voie de maestru asupra celor din preajmă. De altfel, conștient de efectul său malefic, Picasso însuși avea să emită următoarea predicție: "Cînd voi muri, va fi un naufragiu și cînd o navă mare se scufundă, oamenii din jur sînt aspirați de vîrtej". Așa s-a și întîmplat: Pablito, fratele și sufletarul Marinei, mort chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numesc astfel convențional spațiul în care se manifestă de preferință personajele clericale, asceții sau sfinții, în care se desfășoară ceremonialul bisericesc sau a avut loc cândva o faptă canonizată, cu relevanță creștină). De asemenea, pentru că registrul în care se manifestă maleficul este construit prin opoziție cu ceea ce este canonic și pus de asemenea în relație cu divinitatea, poate fi așezat și acesta tot sub incidența religiosului, dar cu un semn negativ, pentru a sublinia diferența radicală față de modelele sacre. El face
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istoric (ceremonialurile publice), politic (soliile, execuțiile de boieri, mazilirile) sau militar (înfruntarea armată, asediul), social (nunta, înmormântarea) sau cultural (inaugurările de contrucții sau donațiile) −; privat (câteva exemple: posturile, timpul muncii etc.). Timpul religios, în care acționează fie modelele, fie figurile malefice, poate fi clasificat în liturgic (inclusiv ceremonial), biblic (mai general) sau evanghelic, apocaliptic, dar și hagiografic. Spațiul, de asemenea, în funcție de specificul său - închis/deschis sau de trecere/legătură între lumi - se poate proiecta convențional prin nenumărate relații. Spre exemplu, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o funcție de reprezentare a fenomenelor puterii laice sau religioase (istoriografie, pravile sau morala creștină). Urmând acest traseu științific, se poate realiza joncțiunea dintre viziunea antropologică asupra puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]