3,623 matches
-
lui Steinberg, fost morar și acum brutar pe Văcărești (fiindcă, Îmi spunea Max Herdan, este necesar ca orice brutar să Înceapă prin a fi morar); astea toate, cititorule, sunt lucruri, te rog să mă crezi!, nu numai esențiale pentru „bunul meșteșug al vieții noastre“, dar și memorabile În amin tirea brutală și fanfaroană a unuia ca mine și a câtorva alții ca mine, introduși de patruzeci de ani Încoace În tainele grăta rului nostru național, unde oficiez Încă, cu briceagul meu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dinainte de la beneficiile, ca și de la pagubele amoroase. Să fie apoi adevărat că dragostea femeilor nu ne face mai apți pentru acel rest din viață destinat „comerțului“ superior cu bărbații și Îndeletnicirilor acestora? Politica și creația artis tică, negustoria și meșteșugurile, sportul? Nu e semn bun, zic unii, când omul de acțiune se simte prea fericit În preajma femeilor. Iar Christos: „Ce este mie și ție, mu iere? Încă nu a venit ceasul meu.“ Mă recunosc datornicul femeilor pentru contribuția lor la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dresați și aleși pe sprânceană. „Zmeul“ se chema „turcaleț“ atunci când era improvizat numai din hârtie și Într-un singur tip [de dimensiuni] și mânuit numai de cei mai mărunți dintre noi; iar zmeul adevărat era confecționat, cu mare artă și meșteșug, din hârtie, speteze de trestie sau de lemn și În trei mărimi: dintr-o coală (cca 30/40 cm), din două (cca 50/70 cm) și din patru coli (80/100 cm); cu „vâjâitoarea“ din țiplă; cu „rotocoale“ din hârtie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caprei, iar pentru jucătorul stângaci din soalba piciorului drept, se confecționa de către adevărați artizani ai genului „ichiul“ - spaima soalbelor și a mielelor la jocul de arșice - umplut În scobitura lui cu plumb topit șlefuit, patinat și lustruit cu răbdare și meșteșug mare pe marginea de bazalt a trotuarului, până ce căpăta silueta lune coasă și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
este cu neputință, ci să Înceapă. Și cu toate că la Început o va strâmba de multe ori, să n-o lase lenevinduse, că așa nu va isprăvi nimic, ci să Înceapă iarăși; precum face și cel ce vrea să Învețe vreun meșteșug. Și dacă va răbda de multe ori și nu se va lenevi, atunci și Dumnezeu va privi la voința lui cea bună și la osteneala sa și-i va da lui să facă totul fără silă, precum am spus. Și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
s-aatribuit Privirea Străină printr-o dublă neînțelegere. La prima - aceea că mi-am dobândit Privirea abia la sosirea în Germania - se mai adaugă și neînțelegerea din partea specialiștilor în literatură. Aceștia consideră Privirea o particularitate distinctivă a artei, un soi de meșteșug prin care scriitorii se deosebesc de nescriitori. Abia cu timpul am descoperit că scriitorii își revendică plini de mândrie această neînțelegere și fac eforturi s-o întrețină. Deseori caută să se convingă pe ei înșiși și pe alții că scrisul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și care, întinzându-se lasciv, însoțește tot ce-ți poți închipui. Această frică lungă, frică de temelie, se compune din multe alte frici ce au în comun un lucru: sursa ce le provoacă - iar și iar aceiași vântură-rele, care, cu meșteșugul lor bine ticluit, lucrează cu precizie pentru ca frica lungă să fie fără de fisură șimai mare ca tine, ca să ajungi să-i aparții, nemaifiind omul care are într-însul o frică, ci cel pe care frica îl are. Faptul că la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
început o legătură între profesie și orientarea ideologică, sau, altfel spus, o legătură între cursul de istoria partidului și estetică. Numai în felul acesta, cursurile teoretice vor putea fi alimentate cu hrana ideologică necesară studentului. Prin urmare, abia după însușirea meșteșugului și a ideilor marxist-leniniste se va putea înfățișa în mod just realitatea prin compoziții ce vor reda specificul nostru și totodată vor construi zona de contact cu noul umanism socialist.“ (Forum, aprilie 1972) CARAGHIAUR Eugen, ing. „Deci, în creierul ilustrului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de care Cârțișoara este olimbical legată în istoria lor comună, a fost colonizată de regele ungur Geza (1141-1161) cu sași aduși din părțile Flandrei, ale Rinului de mijloc și ale Saxoniei, «spre a da un nou avânt exploatării bogățiilor miniere, meșteșugurilor și comerțului. Ei (sașii) primiră proprietăți întinse, multe luate dela autohtoni (adică dela români n.n.), apoi dreptul de a plăti numai o sumă de bani, relativ redusă, ca dare pe fiecare an și alte privilegii. Printre altele li se dă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai putem suporta, pentru că numai până acuma ne am îndatorat cu 2000 de fl.» declară la 1726 iobagii din Ludișor, iar cei din Porumbacul de Sus zic: «suntem siliți să câștigăm darea împăratului și pâinea noastră cu câlți și cu meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Țării Făgărașului, întreaceștia fiind consemnați și Iuon Grosul din Oprea-Cârțișoara precum și Todor Ciuciul din Streza Cârțișoara. Valorile de care aceștia dispuneau proveneau din muncile executate la câmp, din deținerea și folosirea acelor așa zise moșii iobăgești, din exercitarea a diverse meșteșuguri sau din negoțul cu ceea ce le prisosea din activitățile lor de tot felul. Tot Ștefan Meteș ne informează despre tarifele cu care se plătea ziua de lucru într-un sat făgărășean, Veneția de Sus în anul 1789. Dăm numai prețurile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Dela înființare, gestiunea vaselor a fost preluată de preoteasa Silvia Budac, iar după dispariția acesteia, sarcina aceasta a fost preluată de gospodina Felicia, iar societatea se poate mândri că funcționează de șase decenii fără vreo sincopă. CAPITOLUL XII Negoț și meșteșuguri Motto: Ca să schimbăm acum, întâia oară Sapa-n condei și brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite, Eu am ivit cuvinte potrivite Și leagăne urmașilor stăpâni. Și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și Emilian Budac au sacrificat 2 porci, 44 de viței, 131 de oi și numai 13 miei, ceea ce ni se pare oarecum mai plauzibil, mai aproape de adevăr. Cauzele raportărilor nesincere nu putau fi decât practica unor apăsătoare obligații financiare. În ce privește meșteșugurile din satul nostru, trebuie să arătăm că acestea, au luat naștere și s-au dezvoltat tot în funcție de necesitățile omului, în deplină concordanță cu oferta de materii prime și materiale pe care i-a făcut-o natura. După cum tot Ștefan Meteș
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a străinilor de neam, chestiune pe care nu odată au făcut-o simțită, a impus ca românii să se izoleze și să-și facă aproape toate lucrurile necesare casei și gospodăriei numai prin meșterii satului, care învățau și practicau toate meșteșugurile necesare vieții de zi cu zi. Dintru început, meșteșugul cel mai frecvent a fost prelucrarea lemnului, absolut necesar construcției adăpostului în care trebuia să se protejeze pe el, familia lui, animalele care îi deveniseră indispensabile. Și-a confecționat mai întâi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au făcut-o simțită, a impus ca românii să se izoleze și să-și facă aproape toate lucrurile necesare casei și gospodăriei numai prin meșterii satului, care învățau și practicau toate meșteșugurile necesare vieții de zi cu zi. Dintru început, meșteșugul cel mai frecvent a fost prelucrarea lemnului, absolut necesar construcției adăpostului în care trebuia să se protejeze pe el, familia lui, animalele care îi deveniseră indispensabile. Și-a confecționat mai întâi securea, budacul, barda, tesla și încă alte câteva scule
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
interese materiale de familie. E clar, fără lemnul pe care și-l meșterea de acuma în mii și mii de feluri, Cârțâroșanul nu se mai putea descurca. Dar a le face singur pe toate nu era posibil, de aceea în meșteșugul acesta al prelucrării lemnului, oamenii au început să se specializeze, să dividă munca. Dulgherii făceau partea grea, lemnoasă a caselor, și a acareturilor, șuri, coșare, ferdele, tâmplarii făceau prelucrări mai fine, ușile, ferestrele, parte din mobilier, butnarii făceau carele, dar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să apară în Cârțișoara cu numai 30 de țigani, deși ulițele satului sunt tot mai aglomerate de puzderia frumoșilor lor puradei. Dorim însă să spunem că acești oameni veniți de pe alte meleaguri au profesat încă de la instalarea lor pe aici meșteșugul în diverse foarme al prelucrării lemnului fiind, contrar părerii multora despre ei, niște oameni cu care se poate trăi în bună vecinătate, blânzi și unii chiar foarte harnici. Odată cu trecerea vremii, mulți dintre ei au cumpărat heiuri și și-au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fierărie, pe vatra cu foale pentru CÂRȚIȘOARA • Monografie 213 modelarea fierului prin forjarea rudimentară, dar artistică uneori, în vederea confecționării unor anumite bunuri de feronerie, dar mai ales pentru producția de potcoave și caiele, unde cererea era mai mare. Și aceste meșteșuguri cam tot de țiganii sosiți aci de prin alte părți ale țării au fost practicate mai mult. Dar cantitățile cele mai mari de cărbune de lemn au fost desfăcute până prin anul 1945 de unii locuitori ai comunei pe piața Sibiului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țării au fost practicate mai mult. Dar cantitățile cele mai mari de cărbune de lemn au fost desfăcute până prin anul 1945 de unii locuitori ai comunei pe piața Sibiului, unde se bucurau de mare căutare. Au mai existat în sat meșteșuguri care s-au pierdut odată cu trecerea vremii ca urmare a unor schimbări structurale a populației, determinată și ea de tendințele de accentuată, ba chiar de forțată, am putea spune, urbanizare, între care s-au aflat olăritul, vărăritul, industria textilă casnică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zilele a tuturor membrilor familiei. Tot în apa Bâlii, sprintenă și darnică cu stropii săi de cristal a mai găsit cîrțoroșanul și alte surse cu care să-și îndulcească traiul. Între acestea, de importanță capitală pentru existența sa va fi meșteșugul morăritului. La început bunii noștri își făceau făina de secară, mai rar din grâu, mai târziu de porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort propriu, uman. După o vreme omul avea să-și dea seama că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în 1968 a măcinat 60.611 kg. secară și 51.190 kg porumb, pentru care a preluat uium 7.273 kg, secară și 6.143 kg, porumb. Am mai adus vorba că în sat au existat în trecut în cadrul celorlalte meșteșuguri și piua pentru hainele de lână sau pentru straie. Arătăm în continuare că în cele două sate au funcționat și piue, «pisăluge», în fapt teascuri pentru sămânța de dovleac, (bostani, lubenițe), din care se obținea ulei comestibil, foarte apreciat înlocuitor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
locale 1997/1998, Fundația pentru dezvoltarea Societății civile cap. Economia locală al. 1. pag. 14) În 1864 Moara de Hârtie a ars și nu a mai fost reconstruită. S-au mai practicat și se mai practică pe aci și alte meșteșuguri precum olăritul care a dispărut cu totul în anii 1950, sau tăbăcitul pieilor din care multă vreme s-au câșigat bani frumoși și pe care pe alocurea, îl mai aflăm și astăzi. CAPITOLUL XIII Agricultura Motto: Nu pentru-o lopată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dacă nu au în vedere mai întâi prosperitatea generală a comunitatății pe care s-au angajat s-o păstorească, s-o servească. Dar noi, oamenii satului, cei dedați cu munca grea a câmpului, cu creșterea vitelor, cu ciobănitul, cu practicarea meșteșugurilor, precum și cei ce am părăsit vatra ca să ne facem rostul în alte părți ale țării sau ale lumii, vom rămâne în continuare aceeași fii credincioși ai satului, iubitori ai gliei la care revenim periodic, convinși fiind de marele adevăr, anume
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nopții se înstăpânea de-a binelea. Dumitru Dascălu își amintește și acum, după multe decenii, cât era de prețuit și de bine lucrat fiecare petic de pământ, cum ogoarele erau hrănite cu gunoiul de grajd, dospit în platforme clădite cu meșteșug, cum era apărat de secătuire printr-o schimbare anuală a culturilor. Privind din alergarea trenului câmpurile cu pământul crăpat de secetă și îmburuienite, Dumitru Dascălu se nedumerește cum a fost posibil ca ogoarele, încărcate altădată de holde mândre, să ajungă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
alături când avea de rezolvat probleme gospodărești iar copiii veneau cu drag la școală pentru că învățătoarea lor le vorbea frumos, îi ajuta să înțeleagă și să asimileze ceea ce nu au reușit în anii precedenți de la învățătoarele suplinitoare, care nu stăpâneau meșteșugul didactic, le aducea cărți de povești, îi învăța să cânte și să recite, și se juca cu ei în orele de educație fizică și în recreație. Corectarea cu regularitate a tuturor temelor efectuate în clasă și acasă i-a ajutat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]