2,843 matches
-
odată. Întotdeauna sunt pe urmele mele. Ce prostie! Nu-ți face prea multe griji pentru bătrân. E un bătrân idiot, i-am spus asta. Oamenii bătrâni nu înțeleg niciodată, nu-i așa? Ce mai fac ochii mei? Mai sunt încă melancolici? Nu trebuie să te mire stilul groaznic în care scriu. Pun pe hârtie gândurile așa cum îmi vin în minte. Nu m-am priceput niciodată la scris. Dacă vrei, scrie-mi în franceză. Nu mă deranjează deloc; dimpotrivă, aș mai exersa
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
doamnelor. Într-adevăr, de la Paris. Cu senzația ușoară a buzelor ce mi-au atins mâna, părăsesc Palatul de Marmură, înmiresmat de aerul de iunie și delicios luminat doar de lumânări, ca pe vremea lui Voltaire. Deliciul acestei case ciudate, deliciul melancolic al acestei prietenii promise sub jurământ a fi eternă și pură, ca în romanele lui [șters de autoare]. Toată seara, amândoi m-au tratat ca pe un copil privilegiat. Georges și cu mine ne întoarcem în mașina roșie. Când traversăm
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
proiect al „teatrului portocaliu” la Suceava ? Eu cred ca nici educația și nici cultura nu au culoare. Rămâne să-i mai conving și pe alții... Pro teatru la Suceava “Întreaga lume este o scenă Și oamenii sunt doar actori” (Jacques Melancolicul, în Cum vă place de Shakespeare) TEATRUL, un spațiul cultural e totuna cu nevoia de a respira. Teatrul e viață (felii de viață), idee și aspirație, sporire și profit în plan spiritual. Teatrul e viață...vie, pentru că joacă cu spectatorul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în acest sens, ni-l oferă tablourile lui Velasquez reprezentînd piticii pe care i-a întîlnit la curtea spaniolă. Piticii acestia au un efect comic prin trufia lor fără echivoc, în contrast cu micimea lor, însă comicul se complică printr-o expresie melancolică a ochilor; aceasta introduce un sentiment de simpatie în dispoziția privitorului, ceea ce poate deveni astfel atitudinea de care ne vom ocupa în cele ce urmează adică humor, întocmai așa cum, poate, humorul i-a stat la bază artistului, cînd s-a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
factori într-o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca pe un punct de vedere religios. El îi apare acum ca ultima poziție omenească înaintea punctului de vedere religios ca expresie a limitei celui mai înalt pur omenesc. Este caracterizat mai îndeaproape ca fiind esențialmente condiționat de o amintire melancolic zîmbitoare. El este îndreptat spre înapoi sau, mia exact, timpul nu mai joacă nici un rol pentru el. Religia, din contra, privește înainte. Din punct de vedere religios, viața este determinată, de la un capăt la altul, în mare și în mic
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
energie psihică, pentru ca să nu trăim doar în prezentul sensibil, ci într-o anumită independență față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar trecutul și viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndi astfel la simfonia a cincea a lui Beethoven, la "simfonia destinului", în care auzim mai întîi bătaia grea a destinului la poartă și, pătrunși de starea sufletească astfel provocată, sîntem pregătiți să ne lăsăm mișcați de impresia îmbucurătoare și melancolică totodată a ultimei părți a simfoniei. În orice caz însă, Aristotel nu ne spune deloc ce fel de caracter capătă "teama și compasiunea" cînd sînt "purificate". Din această cauză, A. W. Benn l-a declarat un rău psiholog 69. Iar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este luată de la început și desfășurată în forme noi. Muribundul Hamlet își dă adeziunea, cu ultima suflare, la alegerea ca rege a tînărului și cutezătorului Fortinbras, ale cărui energie și temeritate îl vor duce spre alte destine decît cel ursit melancolicului visător. 31. Humor și religie Întrebarea dacă Kiekergaard are dreptate cînd stabilește o acută contradicție între humor și religie depinde, firește, de modul în care definim conceptul de religie. În eventualitatea că are dreptate în definiția lui, humoristul se situează
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trebuie văzut în acest context ca să ne poată dispune humoristic. Sidney Lee crede că dacă Falstaff are un efect humoristic, aceasta e urmarea faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare, p. 245). Dar o asemenea considerare melancolică ar face cu siguranță imposibil efectul humoristic, după cum s-ar întîmpla și cu Mefisto în Faust al lui Goethe. Trebuie să ne plasăm pe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
are un efect humoristic, aceasta e urmarea faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare, p. 245). Dar o asemenea considerare melancolică ar face cu siguranță imposibil efectul humoristic, după cum s-ar întîmpla și cu Mefisto în Faust al lui Goethe. Trebuie să ne plasăm pe poziția lui Dumnezeu din "Prolog" și să spunem că e nevoie să existe și asemenea exemplare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în parte, de rapiditatea și forța acțiunii și reacțiunii în parte, de predominarea sentimentului de plăcere ori de neplăcere. Două dintre aceste temperamente vor oferi un bun teren de cultivare a humorului și anume cel mohorît, puternic și lent (cel melancolic) și cel mohorît, slab și lent (care nu are un nume intrat în circulație), întrucît ele fac de la început, fiecare în felul său, ca latura mohorîtă a vieții să joace un rol proeminent. Temperamentele luminoase, în formele lor puternice ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Stephen remarcă un lucru pe care orice cititor al operelor acesteia îl va confirma și anume că, de fapt, ea nu apare ca humoristă decît în primele cărți (Adam Bede, The mill on the floss, Silas Marner). Ulterior, dispoziția ei melancolică în creștere a făcut ca în descrierile sale, laturile luminoase ale vieții să fie împinse pe al doilea plan. Motivul se află însă totodată și încă într-o măsură esențială în faptul că, în operele sale timpurii, ea construiește pe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o clipă de răgaz privirea îndărăt și contemplă drumul străbătut. Dezvoltatea materialului tematic al expoziției este foarte dinamică și amplă. Este interesant de semnalat faptul că în această secțiune a formei apare și o a treia temă, cu o înfățișare melancolică, temă care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ajungeți. Alteori, vă duce pur și simplu înapoi acasă“ - așa suna o autocaracterizare Kronos, de pe coperta albumului Released. Muzica pe care au cântat-o la București a avut efectul unei pastile care provoacă amețeli lucide și reverii încordate. Au lipsit melancolicul Piazzolla sau veselul Dumisano Maraire, iar concertul s-a construit, lucrare cu lucrare, ca o experiență extrem de tensionată, cu momente bine plasate de eliberare. Totul a început energic, cu Oh, Mother, the Handsome Man Is Torturing Me, piesă a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
înmărmurita, Să dansez cu ochii tăi ce au închis marea în ei, Să-mi văd viitorul alb prin trupul transparent. Mă topesc pe buzele tale pătate de spini Le sărut în cădere și scluptez pasărea sufletului meu, Tu îmi atingi melancolic aripile moarte și le învii, Încep să zbor prin templul inimii tale incolor. Mă plimb pe trupul în clocot de poezie Împăturesc speranțele și le arunc în veșnicie, Visele le-am pictat pe obrazul inconștientei Idealurile le-am ars în
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92934]
-
tempoul de mișcare se Încetinește. - proporțiile diferite ale corpului pot influența În mare măsură mișcarea - temperamentul: - Tipul sanguin - este energic cu reacție rapidă la mișcare; - Tipul coleric - Învață ușor, este bun concurent, cel mai stabil și cu rezultate omogene; - Tipul melancolic - este greoi și nu-și exprimă sentimentele În mișcare; - Tipul flegmatic - atitudinea lui și mișcarea sunt incolore. Ritmul de bază În mișcare este așadar, determinat de ansamblul aspectelor fizice și psihice ale omului. Muzica poate influența ritmul de bază al
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
mai bune mesaje vor fi recompensate cu premii oferite de Dan Lungu: 5 exemplare din volumul Sunt o babă comunistă! Istoria, o melodie cântată la o pianină mecanică Bogdan-Alexandru Stănescu Celebrul roman al lui Doctorow face parte din categoria „cronicilor“ melancolice dedicate sfârșitului de epocă. Nu contează epoca (în cazul de față, cea cuprinsă între primii ani ai secolului XX și începutul Marelui Război), ci aerul carnavalesc al protagoniștilor unui episod „de final“. Se iau trei familii: una „albă“, perfect burgheză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o să plecăm împreună... împreună, legați ca spicele în snop, ca luna și râul...". Un politeism poetic și păgân animă natura, care are viața ei, sufletul, dorințele și suferințele ei, ca și cum aștrii, florile, zăpada ar fi niște creaturi conștiente și patetice. "Melancolic, ciobanul se sprijinea de fântână, nu departe de boii ale căror corne se coloraseră în purpura aproape stinsă a apusului. Câmpia fumega ca o mlaștină, iar lumina bătea cu o undă palidă coasta dealurilor. Aburi de ambră făceau să scânteieze
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
amintiri ale unor fapte istorice de vitejie și ale haiducilor răzvrotiți împotriva ciocoilor și fanarioților; epopeea luptei frâncilor (occidentali) împotriva turcilor; vânători cu șoimi; nunți domnești; balade mitice în care vechiul fond oriental a fost impregnat de dogma creștină. Doina, melancolică sau războinică, mod cu adevărat național al lirismului popular: "Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
personaje, reale sau imaginare, politicieni, oameni de afaceri sau simpli locuitori din vechile blocuri comuniste, lipite acum cu buline roșii. Locatarii lui Tudor Octavian seamănă foarte mult cu cei ai lui Petru Cimpoeșu din Simion liftnicul. Povestirile sunt vesele, unele melancolice, simținduțse atât influența lui Caragiale, cât și cea a lui Cehov. Se pare că prin aceste povestiri scurte, îmbinând vigilența jurnalistică cu literatura, Tudor Octavian a reușit să impună și la noi meseria de scriitor la ziar, găsind totodată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
văzut cu ochii unui copil bosniac. Cum repară soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia și despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile când „totul era bine“, dar și despre ororile războiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsă nici de umor și care nu poate fi citit cu indiferență. După ce războiul le distruge casa, Aleksandar împreună cu familia sa pleacă în Vest, stabilindu-se în Germania. La îndemnul bunicului, mare iubitor de povești, Aleksandar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Nu Vocea, nu Nemaiauzitul, nu Incredibilul eufonic. Doar o voce care să ducă mai departe hitul acesta care se tot rupe în figuri de studio. În așteptarea vocilor autohtone, ascultam perplecși un fel de mieunături feminine și schelălăieli masculine, șoapte melancolice și tabagice, care ne obligau să dăm mai tare sonorul. Și totuși, postul meu preferat nu avea oscilații în funcție de județ. Avea oscilații în funcție de muzica pe care o difuza. De la Annie Lennox și Tina Turner la româncuțele anonime care păreau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
reușit să mă întrebe printre lacrimi "ai venit acasă Jenică?" Nu-mi mai amintesc ce a urmat, că plângeam toți, nu ne văzusem mai mult de un an de zile.Așa suntem noi o parte dintre români, care suntem mai melancolici, plângem și la supărare și la bucurie ca să ne manifestăm sentimentele pe care le trăim. Imi mai amintesc că fratele Petrea, cu 10 ani mai mic, nu îndrăznea să vină la mine să mă sărute, probabil se simțea prea mic
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au fost întrerupte, pentru perioade nedefinite, fără voia persoanei respective. Acesta, pe nume Petrică Donca, avea un coleg de serviciu și foarte bun prieten, pe care-l cunoșteam și eu bine, respectiv Mărgărit Liviu, un băiat foarte bun,dar sentimental, melancolic, de un romantism bolnăvicios, care până la urmă i-a fost fatal. După o perioadă de timp petrecută la o altă ambasadă în Europa, de unde puteam fugi acasă mai des, am fost detașați la Buenos Aires, în Argentina. Așa se proceda atunci
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]