4,482 matches
-
Consultarea individuală a videogramelor le va conferi atunci statut de opere, și nu de produse (efectul patrimonial și accesul individual mergînd împreună), în timp ce conservarea patrimoniului videografic se va dovedi în același timp din ce în ce mai compromisă. Ce ajunge de fapt ceea ce e memorabil într-o societate atunci cînd memorizarea unui eveniment își pierde suporturile fizice stabile? Tendința către mobilitate decurge în mod evident din simplificarea materialului. Utilizarea "mobilelor" (birou mobil, radiotelefon, telecopiator în mașină etc.) îmbogățită prin transmisia numerică se inserează în mutația
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lumii antice dintr-un punct de vedere marxist. Ca să putem închide cercul, nu ne rămîne decît să examinăm inima lumii marxiste dintr-un punct de vedere antic. Sau, mai degrabă, reunindu-i dincolo de marxismul propriu-zis pe membra disjecta ai acestui memorabil episod al umanității contemporane, să abordăm socialismul ca pe o religie socială, printre atîtea altele, o secvență într-un foarte lung metraj, limitîndu-ne așadar la fenomenul de propagare. Fără să dăm o atenție deosebită valorii intrinseci a cutărei sau cutărei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Tălmăcelului au sprijinit înființarea ASTREI, prin toponimia locului care este specifică acestuia și unică în parte în Mărginime dovedind vechimea așezării, dar și creativitatea oamenilor și nevoia lor de a evidenția acele locuri cu semnificație în istoria lor42 prin evenimente memorabile sau dramatice ale istoriei locale, care persistă și azi în memoria colectivă a oamenilor. Etnicitatea oamenilor se construiește și prin relația acestora cu teritoriul satului, cele trei râuri pe care este situat Tălmăcelul (Râul, Râușorul și Tălmăcuțul) făcând parte integrantă
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2 % 1,0 % 9. Egoiști, avari, zgârciți 2,2 % 10. Cinstiți 2,0 % Sursa: cercetare proprie Alte răspunsuri oferite de subiecți, care reprezintă procentual sub 1% din totalul răspunsurilor, au fost: ambițioși, culți, patrioți, fără noroc, liniștiți, dezbinați, sau răspunsuri memorabile cum ar fi "buni față de unguri", "români la suprafață dar ruși în interior", "demni de originea lor latină", "trebuie duși de nas ca vitele", etc. Atașamentul, mândria față de comunitatea etnică, sat, regiune, națiune Printre criteriile subiective ce conturează imaginea identității
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ca indispensabilă pentru cariera chirurgului: "Jur să mă instruiesc toată viața". Îndemnul acesta l-a urmat cu statornică sfințenie profesorul Mihai Pricop. Zugrăvind în frescă, cu tot șiragul de detalii, opera chirurgicală, compunând portretele figurilor mai importante, care au populat memorabil în decursul timpului îndeletnicirea, Mihai Pricop se mărturisește pe sine, își etalează discret, dar limpede, crezurile, valorile. Este, cum o spune fără ocolișuri, un om al ordinei, cea pe care un predecesor și mentor, profesorul Gheorghe Chipail, a încarnat-o
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
lui Quintilian). Socrate nu teoretizează asupra ironiei; el instituie ironiei un nou sens, este serios când glumește și grav în zeflemeaua sa, e „un tip de personalitate necunoscut, neînchipuit până atunci, atât de frapant pentru contemporanii săi și atât de memorabil pentru posteritate, încât avea să vină o vreme, la secole după moartea sa, când oamenii educați nu se vor mai putea gândi la ironie fără ca să le evoce amintirea sa”. Se înțelege că la Aristofan și Xenofon nu întâlnim un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt, fără să existe.) Scoasă în afara complexului semnificativității lumea există, dar își pierde cumva consistența. Numai actul interpretării, act impregnat semantic, poate oferi un „certificat de autenticitate” existentului. Și pentru oricine este evident că un înțeles anume se impune, devine memorabil, (somează semnificațiile) într-un climat precis de distribuție a raporturilor de putere. Discursul este instrument politic de prim rang pentru că este capabil să exercite o anumită influență. Puterea vine ca o consecință a influenței. Iar influența poate fi obținută prin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
text ține de o absolut personală opțiune, la drept vorbind, foarte personală! Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 10. Întreg Banchetul dă seamă acestui tip de eros. Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 271. „Ce curios: Socratele descris de Xenofon - în Memorabilele sale atât de plate - sfârșește prin a-ți reda gustul și prețul demnității morale; pe când Socratele acela uluitor al lui Platon nu edifică, totuși. Încântă, exaltă, dar nu edifică. Nu te face ființă morală. Nu pot reține nimic din Memorabile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Memorabilele sale atât de plate - sfârșește prin a-ți reda gustul și prețul demnității morale; pe când Socratele acela uluitor al lui Platon nu edifică, totuși. Încântă, exaltă, dar nu edifică. Nu te face ființă morală. Nu pot reține nimic din Memorabile, decât poate dialogul cu Glaucon, în cartea a III-a, și cel cu Theodote, în felul lui. Dar în platitudinea predicei morale a Socratelui din Xenofon se înscrie societatea întreagă, cu: ce se cade, ce trebuie să faci și să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
hedonist parodiindu-l pe sfântul Pavel. E cunoscut principiul istericului din Tarsus: nu face altuia ceea ce nu vrei să ți se facă. Această morală negativă prescrie o evitare. Filosoful meșter de acoperișuri merge mai departe și afirmă, într-o frază, memorabilă și ea, că, în Spiritul Liber și dincolo de el, este vorba acum să se considere ca imperativ categoric hedonist următorul îndemn: fă altuia ceea ce ai vrea să ți se facă ție. O revoluție radicală... Cu un astfel de îndemn, hedonismul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem că Prodicos este în favoarea unui termen sau a altuia: viața frivolă de plăceri sau viața virtuoasă și austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui -, descoperim mai degrabă un fel de prozopopee, o alegorie, o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un bărbat ilustru. Dar urma alege; de fapt, a și ales. Cel care l-a sfidat pe Hanibal e unul dintre făuritorii de civilizație, unul dintre soldații libertății, al cărei preț e mereu exigibil și niciodată definitiv plătit. Un vers memorabil al lui Voiculescu anunță că: Poeții sunt astăzi eroii omenirii. Sunt în lume câțiva care-l confirmă. Jebeleanu e dintre aceștia. Cartea lui de acum mai confirmă ceva (de fapt, același lucru), anume o credință pe care am mai exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
precizie inegalabile. Nu am loc aici să fac o cât de sumară trecere în revistă a acestor nenumărate momente de înfiorare în fața feminității. Doar unul, care-mi vine acum în mine: Țugurlan, întors de la fierăria lui Iocan unde avusese loc memorabila dispută politică cu Moromete („Trei chestiuni rezultă din cele spuse de Țugurlan...”), își ceartă muierea: „Tu ce faci aici? De ce nu-i gata mâncarea? - Nici nu trebuia să fie, era încă devreme. Muierea se uită la el și după ce îl
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
doine, balade, proză felurită, de toate. Și bineînțeles., cum să nu pomenim Pastelurile: toată lumea e de acord că acestea sunt producțiile cele mai izbutite ale poetului. Ce glorie poate fi mai asigurată decât una încăpută într-o formulă stereotipă și memorabilă ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât a constata facilitatea și superficialitatea acestei opere de o deconcertantă incontinență? Un strălucit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și „metodologice” i se pot aduce azi de specialiști, versiunea Alecsandri a poeziilor populare rămâne clasică și operantă în conștiința noastră, așa cum Șeherezada lui Galland rămâne epocală pentru Europa, indiferent de alte versiuni mai recente și mai exacte filologic. În ciuda memorabilei sentințe „Românul e născut poet” (care ne-a făcut destul rău, fiind una dintre acele „iluzii ale grandomaniei” pe care le denunța Ralea), Alecsandri a devenit ca folclorist ceea ce funciarmente îi era refuzat să fie: o conștiință genială a misterului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fracțiuni de istorie contemporană. Termenul de „memorii” nu e, cum obișnuit se crede, pluralul lui „memorie” = facultatea de a-și aminti, ci al lui „memoriu” = raport, expunere, dare de seamă asupra unor situații sau evenimente mai mult sau mai puțin memorabile. „A-și scrie memoriile” nu înseamnă propriu-zis numai a-și scrie amintirile, deși bineînțeles contribuția acestora la o atare operă e esențială. Dar perspectiva și aria de cuprindere a memoriilor e mult mai amplă și depășește cu mult sfera personala
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai făcut asta, mai de mult, și n-a interesat pe nimeni. O polemică răsunătoare se naște dintr-o confruntare reală de atitudini motivate, iar înfruntarea nu se poate rezolva prin soluții de genul „adevărul e la mijloc”. Lunga și memorabila polemică între Maiorescu și Gherea, chiar dacă azi nici una dintre cele două poziții nu ne mai pare integral acceptabilă, a fost o confruntare serioasă de principii, profund justificată și necesară în cultura noastră. Tot așa, faimoasa „ceartă a universaliilor” din filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
religios al unității cosmosului”, în tot cazul nu cred că poate fi cineva mare scriitor deci și mare poet, fără o mare cultură. Și nu există mare cultură fără orizont filozofic. 8. În privința poeziei politice subscriu cu amândouă mâinile la memorabilul discurs de acum o lună al lui Eugen Jebeleanu (reprodus în ziare)*. Poezia politică, după părerea mea, e neapărat o poezie de dragoste. Facem politică fiindcă iubim, după cum facem politică fiindcă suntem muritori (altfel, n-am face nimic). Pentru aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
global nu s-a statornicit un asemenea loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
poezia femeilor ca și proza lor aduc filonul unui tip de experiență și sensibilitate specifice, dar gravitatea de timbru, profunzimea explorării lirice, inteligența, puterea și siguranța expresiei sunt la Ileana Mălăncioiu, Constanța Buzea, Nina Cassian, Maria Banuș (e adevărat că memorabilul ei debut se plasează în deceniul al IV-lea), Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, de o impunătoare excelență. Aș mai adăuga aici două nume de care cred că în viitor se va mai vorbi: Veronica Galiș și Ștefania Plopeanu. Cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pildă) este legitimat în roman prin optica artistică, al cărei drept la transfigurare sau șarjă trebuie respectat dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în Război și pace șarjată cu extremă părtinire vindicativă, rămânând totuși memorabilă esteticește? Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om între oameni e o frescă istorică de aceeași natură (chiar dacă, bineînțeles, nu de aceeași colosală genialitate), cu o excepțională intuiție a concretului. De altminteri, Camil Petrescu scriind despre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și mare prozator, adică are o viziune coerentă și un punct de vedere propriu asupra istoriei; un autor de sinteze, nu de „contribuții”. O adevărată operă de istorie e operă de imaginație (bineînțeles, nu de ficțiune!). Ea impune o imagine memorabilă și coerentă a vieții și societății din trecut: „Scènes de la vie passée”. Prin aceasta trecutul este asimilat ca actual, adică în act, și este coroborat cu prezentul. Un adevărat prozator trebuie să aibă stil. Asta nu înseamnă a „face stil
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
viața mea proprie nu mă mai interesează. Și nu mai mizez pe vreun noroc, nu mă mai tem de vreun ghinion. — Și acum o ultimă frază, stimate Alexandru Paleologu, distins, rasat și de modă veche confrate! — O frază a mea? Memorabilă? — Dacă se poate! — Întâi, frazele memorabile sunt totdeauna involuntare. Nu voiți să fiți o clipă involuntar? — Al doilea: nu-i destul să vrei să spui ceva memorabil, trebuie să te viziteze un anumit demon. Degeaba-l invoci. Sau degeaba te-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
interesează. Și nu mai mizez pe vreun noroc, nu mă mai tem de vreun ghinion. — Și acum o ultimă frază, stimate Alexandru Paleologu, distins, rasat și de modă veche confrate! — O frază a mea? Memorabilă? — Dacă se poate! — Întâi, frazele memorabile sunt totdeauna involuntare. Nu voiți să fiți o clipă involuntar? — Al doilea: nu-i destul să vrei să spui ceva memorabil, trebuie să te viziteze un anumit demon. Degeaba-l invoci. Sau degeaba te-ai feri de el. Nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Alexandru Paleologu, distins, rasat și de modă veche confrate! — O frază a mea? Memorabilă? — Dacă se poate! — Întâi, frazele memorabile sunt totdeauna involuntare. Nu voiți să fiți o clipă involuntar? — Al doilea: nu-i destul să vrei să spui ceva memorabil, trebuie să te viziteze un anumit demon. Degeaba-l invoci. Sau degeaba te-ai feri de el. Nu știm când ne apucă. Și, de multe ori, nu știm nici că ne-a apucat. Și, de multe ori, credem că ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]