3,996 matches
-
vederea lui Crohmălniceanu, în timp ce altora nu. Confratelui Gheorghe Grigurcu îi apar de neînțeles admirația și iubirea arătate necondiționat lui Crohmălniceanu de scriitorii optzeciști și în special de foștii membri ai cenaclului Junimea, nedispuși să ia în considerare faptul că altădată mentorul lor a militat, în spirit leninist, pentru partinitate în literatură. Chestiunea este mai întâi o chestiune de psihologie. Scriitorii tineri de acum douăzeci de ani, care-i fuseseră și studenți lui Crohmălniceanu, găseau la el nu doar înțelegere și încurajare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
N. Manolescu, dar cred că nici nu și-a dorit-o. Nu era făcut pentru ea. Comunicativ, deschis prietenilor, curios de toți și de toate, Manolescu prezintă asemănări de comportare socială cu Lovinescu. Atât că nu e sedentar cum era mentorul Sburătorului. Lovinescu afla ce se întâmpla în lume de la nenumărații săi vizitatori zilnici, iscodiți cu voluptate, storși de noutăți. Manolescu află făcând el vizite și află mult fiindcă umblă mult, trecând prin variate medii între care uneori construiește punți. Fire
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cărți de căpătâi ale vârstei de atunci. Este momentul să spun că Teodor Manea era unchiul mamei mele, cu care tata s-a căsătorit în 1935, întărind astfel cu o componentă familială legăturile pe care le avea cu patronul și mentorul său. În 1937 tata a socotit însă că sosise timpul să-și ia pe deplin soarta în mâini, adică să deschidă el însuși o librărie - aspirație de înțeles. Singur nu putea totuși s-o facă, așa că și-a găsit un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Costin (1913 - 1919) care încă făcea istorie... Terenul era fertil, Tutoveanu ca și Tudor Pamfile ori preotul Ioan Antonovici se dovediseră spirite libere, atașate tradiției, dar nu doar a celei locale, ci a uneia care emana deschidere, mai ales că mentorii lor, nelipsiți de ambiții, vizau să creeze la Bârlad o școală, o cultură. De aici și interesul lor pentru școală, biserică dar și pentru bibliotecă, pentru înzestrarea lor, atrăgându-și alături persoanele filantropice, pe Stroe Belloescu, de pildă. La Vlahuță
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
unei plăci și a unui medalion al poetului pe zidul acesteia, înființarea cu ani în urmă a unei Fundații în Buzău cu numele scriitorului, organizarea an de an a unor festivaluri, 151 concursuri, recitaluri și alte manifestări culturale pentru omagierea mentorului ei spiritual, atribuirea numelui unor străzi în Capitală și în alte localități, ca și primirea, postumă, în rândul membrilor Academiei Române a lui Vasile Voiculescu, sunt alte semne care înseamnă dorința urmașilor de a face dreptate marii personalități ostracizate și umilite
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
literară, 3, Editura Minerva, București, 1974 Teodorescu—Braniște, Tudor, Emisiuni de altădată, în „Presa noastră", 1967, nr. 8/august Tomuș, Mircea, Cincisprezece poeți, Editura pentru Literatură, 1968 Tudor, Daniil Sandu, Taina Rugului Aprins, Editura Anastasia, București,1999 Ungheanu, Mihai, Amintirea mentorilor, Editura Viitorul Românesc, 2002 Vianu, Tudor, Figuri și forme literare, Casa Școalelor, 1946 Voiculescu, Marin și Anghelescu Mircea, Medici scriitori... Scriitori medici, Editura medicală, București, 1964 Zaharia—Filipaș, Elena, Introducere în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Minerva, București, 1980. Eugen
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în Însemnările zilnice, la 11 iunie 1883: ,"După părerea mea, Eminescu începe să înnebunească". La 23 iunie, același an, Maiorescu reia ideea: "după părerea mea, e din ce în ce mai nebun". Etc. Toate acestea ar justifica, se subînțelege, faptul că în fatidica zi, mentorul Junimii nu cere un consult doctorului Șuțu ci, anticipând diagnosticul pe care acesta îl anunță ulterior; într-un certificat din data de 28 iunie 1883, adresat Prefecturii Capitalei, se menționa: "este atins de alienație mintală în forma "manie acută", stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al scriitorilor români. I.D. NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Ediția de față cuprinde întreaga memorialistică a lui Nicolae Gane, urmând ca cea viitoare să includă publicistica prozatorului junimist. Amintirile nuvelistului, ale omului politic și ale unui "stâlp" al societății Junimea, al cărei mentor era Titu Maiorescu, sunt acum publicate integral. Fragmentar, ele au văzut lumina tiparului în două apariții postume: Amintiri (cu o introducere și note explicative de Ion Șiadbei), Craiova (1941), Editura Scrisul românesc, și Nicolae Gane, Scrieri (ediție, note și bibliografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
p. 182). Apreciază, de aceea, că problema esențială a unei educații centrate pe experiență este aceea de a oferi criteriile pe baza cărora se pot selecta experiențele educative de cele needucative. Făcînd abstracție de unele abateri de la tezele fundamentale ale mentorului progresivismului, această orientare pedagogică se caracterizează prin următoarele: școala pune în centrul preocupărilor sale satisfacerea intereselor copiilor; în consecință, școlile au programe variate, iar elevii au posibilitatea să opteze pentru unul sau altul dintre obiectele de învățămînt; pornindu-se de la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa, orice tînăr, sumar instruit, poate fi un foarte bun profesor!); dreptul de întrunire, care presupune libertatea de a participa sau nu la "întrunirile" de la școală. (Acesta este, de altfel, elementul principal al "deșcolarizării"); dreptul fiecăruia de a-și alege mentorul (3). Apelul la aceste patru "garanții" demonstrează că autorul ideii de "deșcolarizare" nu poate renunța, cu toată dorința sa, la instituție (2, p. 64). Cum s-ar putea asigura altfel respectarea "garanțiilor"? Trecînd mai departe la elaborarea construcției sale, Illich
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Spencer, ca o completare a "pedepsei naturale" (copilul să fie prevenit asupra consecințelor acțiunilor sale, iar în caz de nesocotire a cuvîntului educatorului, pedeapsa naturală îi va releva caracterul limitat al libertății). De fapt, tot aici va ajunge și discipolul mentorului existențialist, numai că acesta nu va pune accentul pe ideea de subordonare în fața necesității, ci pe conștientizarea deplinei libertăți și responsabilități. O filosofie care pune în centrul preocupărilor sale omul cu problemele sale va păstra această prioritate și în domeniul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
absolvă Secția clasică a liceului Sf. Sava, după care se Înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (diploma i se va elibera În 1920). Din 1908 devenise secretarul de redacție al Noii Reviste Române, condusă de mentorul său, C. Rădulescu-Motru, revistă de care se va ocupa până În 1916, când România intră În război. La Noua Revistă Română scrie articole, are rubrici permanente, colaborează cu Ioachim Botez, Ramiro Ortiz, Nae Ionescu, Ion Trivale, Artur Gorovei ș.a. Participă, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca performeră a unor preocupări pe plan muzical. Felicitându-l pe Dan Goia, nu a ezitat să-mi vorbească despre respectul pe care îl poartă celor care prin exemplul lor au contribuit la desăvârșirea formării sale. Mai întâi părinții, apoi mentorii spirituali, primul fiind Marin Constantin de la care, în anii îndelungați cât a fost în Madrigal, a învățat enorm. A contribuit mult și practica folositoare cât a dirijat un cor de preoți, neuitând să pună în calcul și cei 12 ani
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ceea ce mă privește, educația ce am primit-o în cei 6 ani la Seminarul din Hălăucești și cei câțiva ani petrecuți la parohia din Galați (unde am fost cântăreț și organist) în preajma părinților Ioan Duma, Iosif Crasler și Carmil Tocănel (mentor) au constituit motiv de a mă simți legat de Familia franciscană activând și în prezent în Fraternitatea locală din Oradea. Sper ca această scurtă biografie să constituie un omagiu la comemorarea, în 2015, a 50 de ani de când a părăsit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din epocă și ilustratorul „de casă“ al Editurii Hertz; la Editura Didactică și Pedagogică va lucra peste 40 de ani, până la sfârșitul vieții. Petre studiază la Liceul „Matei Basarab“, apoi este admis la Institutul Francez din București. Îl are ca mentor spiritual pe Roland Barthes, de care îl va lega o mare amiciție. Între 1946 și 1951 urmează cursurile Facultății de Istorie, fiind repartizat după aceea într-o școală bucureșteană, unde funcționează trei ani ca profesor. În 1952 dă examenele de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nou prospecții și filmări de-a lungul și de-a latul țării. Din nou scenarii literare, cinematografice... Apoi „Cabinetul rece“: se materializează Cariera lui Doris Gray, o parafrază la Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde. De la Paris, Roland Barthes, mentorul său spiritual și fost director al Institutului Francez din București, unul dintre cei trei corifei ai structuralismului în literatura franceză, îl invită în Franța. S-ar duce... Ar fi un prilej de a se reîntâlni și cu George Tomaziu, stabilit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celelalte probe obligatorii pentru intrarea în institut. Antrenați într-o discuție plină de exuberanță, nici n-am simțit cele câteva ore cât a durat drumul... La Câmpulung urma să tragem la casa în care locuia Dinu Noica, marele prieten și mentor al lui Mihai, supus pe atunci, pentru păcatele sale, la un regim de domiciliu forțat. Pentru un om ca domnul Noica, cel mai important filozof român în viață (pe vremea aceea eu nu știam de existența lui Cioran), având cercuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bun colaborator al publicației Academiei Române „Analele Bucovinei” care se editează la Centrul de Studii “Bucovina” din Rădăuți. La 1 iunie 2004 a trecut în eternitate criticul și istoricul literar George Muntean, personalitate de marcă a vietii literare românești, unul dintre mentorii Societății pentru Cultură și Literatura Română în Bucovina. Relevând, succint, viața și activitatea criticului și istoricului literar George Muntean, nu putem trece cu vederea peste calitățile lui de om care a dovedit în toate împrejurările solicitudine în a ajuta pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
Mont-Blanc-ul și Alpii, uimiți de tot și de toate. Turismul modern, sub forma în care îl cunoaștem noi astăzi, a fost inventat în Elveția! Cartea se termină cu o gravură a lui Töpffer reprezentând La sagesse sous la figure de Mentor reconduit Télemaque en classe du retour de ses voyages sub forma unui bătrân drapat în togă și a unui tânăr care se lasă condus de acest bătrân. Tânărul privește însă peste umăr, printr-o spărtură dintre nori unde se întrevede
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
proza contemporană israeliană, spuneți-mi, vă rog, unde l-ați plasa pe romancierul Amos Oz. Desigur, nu mă refer la o ierarhie a valorilor, ci a școlilor, curentelor, tendințelor. A.O. E un lucru greu de spus pentru că marele meu mentor în literatură e total necunoscut nu numai în România, ci pretutindeni. Dacă aș spune că scriitorii care m-au format au fost Agnon, Brenner, Berdicevski și Bialik, ar însemna să înșir o serie de nume necunoscute. A.R. Ne subestimați
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o serie de nume necunoscute. A.R. Ne subestimați. Agnon a fost laureat al Premiului Nobel și ceilalți, în special Bialik, sunt nume care au pătruns și la noi. A.O. Mă bucur să aud acest lucru. Aceștia au fost mentorii mei. Și, într-un fel, mă consider un discipol al scriitorilor ruși din secolul al nouăsprezecelea, pe care, din păcate, nu i-am putut citi decât în traduceri. În primul rând și în cea mai mare măsură m a influențat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunetul cel mai curat pentru ca muzica întregii orchestre să sune divin, așa trebuie să lucreze acest maestru al cuvântului care este traducătorul unei cărți. Antoaneta Ralian este un om remarcabil și o personalitate formidabilă, adevărată instituție în do meniul traducerilor, mentor și deschizător de dru muri pentru tineri, traducătoarea unică a peste o sută zece titluri din autori de marcă, printre care Iris Murdoch, Saul Bellow, D.H. Lawrence, Henry Miller etc.“ LUMINIȚA VOINA-RĂUȚ, Traducerile din poveste, Editura Vellant, 2010 „Antoaneta Ralian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bibliotecii liceului nostru, unde fiecare elev avea fișa lui. Între 1948-1952, după reforma învățământului am nimerit într-o clasă de matematicieni, față de care mă simțeam complexat. Ionel Luchian era tot premiantul clasei, fără să tocească având o înzestrare intelectuală nativă. Mentorul clasei noastre, dirigintele, era profesorul de matematici, Traian Galan, care deși părea dur, a avut un rol deosebit pentru formarea noastră viitoare, știa ce-i trebuie la fiecare chiar dacă nu o spunea direct. Înainte de război, profesorul Traian Galan fusese asistent
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
cu griji de alt nivel, cu deformări ale trupului ca urmare a acumulărilor în greutate, cu podoaba capilară împuținată și culoare ce depășește cărunția, cu suferințe fizice evidente sau ascunse, cu cumpătare în consumul băuturilor euforice și în practicarea dansului. Mentorul lor îi privește cu aceeași dragoste paternă, încărcată de înțelegere, face cu ei schimb de opinii în problemele spinoase ale vieții, le ascultă păsurile și proiectele. Experiența lor de viață familială, profesională și socială și-o formulează în idei bine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care se prezenta maestrul. Moderatorul emisiunii nu mai era nici pe departe omul care făcuse un ziar de succes și cârmise presa și gustul public în spre tabloidizarea de cea mai joasă speță, nu mai era formatorul de jurnaliști și mentorul „școlii Cristoiu“, lăudată de mulți, nu mai era analistul de temut pe carel che mau conducătorii la sfat de taină. Nu, era pur și simplu un Agamiță Dandanache. De multe ori, în timpul emisiunii, aveam impresia că asist la dialogul din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]