2,760 matches
-
Anglia. Prin unele articole publicate a cerut drepturi egale cu cele ale englezilor, însă englezii au ignorat aceasta. Iluminist, Franklin a condamnat sclavia și a demonstrat anacronismul ei economic. A fost un erou al luptei pentru independența SUA și un militant pentru pace și progres. A criticat fanatismul sectelor religioase. Un alt merit îl constituie negocierea alianței cu Ludovic al XVI-lea al Franței în 1777. A susținut revolta francezilor în Canada și a înființat miliția voluntarilor americani. A ajutat la
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
nepotul poetului Ole Torvalds. Numele de familie Torvalds a fost adoptat de bunicul lui Linus, poetul Ole Torvalds. Prenumele Linus a fost inspirat părinților de personalitatea savantului american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954 și cunoscut militant pentru dezarmare nucleară. Leo Toerngvist, bunicul dinspre mamă, profesor de statistică la "Universitatea din Helsinki" a fost cel care i-a cumpărat un calculator și l-a încurajat să învețe să-l programeze. Astfel se face că la 12 ani
Linus Torvalds () [Corola-website/Science/296560_a_297889]
-
ilustra vederile întregului grup de conducători ai ziarului Iskra, condus de Lenin și Martov. La Congresul de la Londra, diferitele definiții ale calității de membru de partid au fost expuse de Lenin, care pleda pentru ideea calității de membru acordată numai militanților total dedicați cauzei (revoluționarii profesioniști), și de Martov, care pleda în favoarea unei interpretări mai largi a noțiunii. Atât Martov cât și Lenin își bazau ideile de organizare pe tendințele dominante în partidele social democrate europene, în special în cel din
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
Irakli Țereteli. Lev Troțki a fost pentru scurt timp membru al facțiunii menșevice, după care a aderat la tabăra bolșevică. După reformele aduse de Revoluția din 1905, Martov a considerat că rolul revoluționarilor este acela de a asigura o opoziție militantă noului guvern burghez. El a văzut soluția în infiltrarea diferitelor organizați precum: sindicatele, cooperativele, consiliile comunale și sovietele, pentru a presa guvernul burghez până când condițiile sociale și economice vor fi putut face posibilă izbucnirea revoluției socialiste. Martov a fost un
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
și teologie, îl întâlnim în calitate de profesor la Seminariul teologic din Blaj, prefect de studii, profesor de religie la liceul de băieți, precum și bibliotecar al Bibliotecii arhidiecezane. Purta o barbă îngrijită, tradițională în rândul îndrumătorilor sufletești români. A intrat în politica militantă, ca membru al Partidului Național Român, și a obținut succese în circumscripția Vințu de Jos, din actualul județ Alba. În anul 1912, când era deja canonic, a fost trimis la Roma, de către mitropolitul Victor Mihali de Apșa, unde a rămas
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
afle opinia actorului Mircea Albulescu (aflat în juriul competiției) privitoare la muzica lui Guță. Răspunsul a fost: „"deși nu sunt un fan al manelelor, dacă mă uit numai la dânsul, îmi place cum cântă, nu ce cântă"”. Lingvistul George Pruteanu, militant împotriva manelelor, a intrat în contact cu cântărețul în mai multe rânduri. Pruteanu a dezaprobat organizarea unui concert cu participarea lui Guță în sediul unei case de cultură, motivând că instituțiile de stat nu ar trebui să permită difuzarea manelelor
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
(n. 11 iulie 1913, Bratislava - d. 9 decembrie 1963, Iași) a fost un fizician și pedagog român. A fost un militant antifascism, între 1941-1942 fiind închis în lagărul de muncă forțată de la Brețcu. Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
1800, București sau Constantinopol - d. 18 aprilie 1880, București) a fost un actor, scriitor și om politic român, de origine grec. A participat la răscoala lui Tudor Vladimirescu și la revoluția din 1848. Artist-cetățean, Aristia a imprimat teatrului un caracter militant politic. După o scurtă apariție, ca elev, pe scena de la Cișmeaua Roșie, a fost trimis de domnița Ralu Caradja la școala din Paris a lui Joseph François Talma. Întors în țară, a întemeiat în 1833, împreună cu alți intelectuali legați de
Costache Aristia () [Corola-website/Science/308668_a_309997]
-
arestat, deoarece trezise suspiciuni împotriva sa prin opiniile sale individualiste și prin colaborarea cu articole la ziarul socialist italian „Avanti”. În închisoare a fost impresionat să constate numărul mare de evrei din rândurile deținuților politici, și a admirat pe tinerii militanți revoluționari și înaltul lor nivel moral. La începutul anului 1903 a avut loc la Dubăsari un caz (difuzat în presa antisemită basarabeană) de învinuire a evreilor locali de "omor ritual" al unui copil creștin li care a servit drept motor
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
aparte. Jabotinski a trecut prin nordul Africii în Egipt, ajungand în tabăra Gabari din Alexandria, unde ajunseseră refugiați evrei izgoniți de autoritățile otomane din Palestina. El s-a angajat aici în organizarea taberei și l-a întâlnit pe Yosef Trumpeldor, militant sionist cunoscut și fost veteran al armatei ruse. El prezentă lui Trumpeldor și absolvenților gimnaziului ebraic „Herzliya” din Tel Aviv, aflați printre refugiați, planurile sale de înființare a unei unități militare evreiești. După numeroase demersuri pe lângă autoritățile militare britanice din
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918. Ion Costache Frimu s-a născut la data de 4/16 octombrie 1871 în
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
Centrului Euroregional pentru Democrație din Timișoara (din anul 2000). Începând din anul 1998, Renate Weber deține funcția de Președinte al Consiliului Național al Fundației pentru o Societate Deschisă din România. În paralel cu activitatea de avocat și cu cea de militant pentru drepturile omului și protecția minorităților naționale, Renate Weber mai desfășoară și o activitate didactică ca lector la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (1997-2003) și tot ca lector la Facultatea de Istorie a Universității București (2003-2004). Renate Weber a
Renate Weber () [Corola-website/Science/307601_a_308930]
-
Panaiteanu în ultimii ani de profesorat, acesta fiind trecut la pensie în anul 1892. Panaiteanu fusese elevul lui Giovanni Schiavoni și a lui Gheorghe Asachi, stătuse mulți ani la Munchen (până în 1859) și la reîntoarcerea sa în țară a fost militant fervent pentru înființarea Școlii de belle arte și a Pinacotecii din Iași. El a fost susținut în demersurile sale artistice de către Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza, într-un mod similar ca și Theodor Aman la București. Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a spus crezul despre destinația pe care o are arta: Elogii aduse expoziției din 1914 au apărut în presa socialistă: în ziarul "România muncitoare" un articol al aceluiași M. Gh. Bujor, în revista "Facla" unde s-a publicat o scrisoare militant socialistă primită de la muncitorul Gheorghe Niculescu-Mizil (militant socialist al perioadei clandestine, tatăl lui Paul Niculescu-Mizil), în ziarul "Rampa" un articol interviu cu Octav Băncilă și revista "Flacăra" cu un articol critic semnat de Gala Galaction: Anul 1915, prin simplul fapt
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o are arta: Elogii aduse expoziției din 1914 au apărut în presa socialistă: în ziarul "România muncitoare" un articol al aceluiași M. Gh. Bujor, în revista "Facla" unde s-a publicat o scrisoare militant socialistă primită de la muncitorul Gheorghe Niculescu-Mizil (militant socialist al perioadei clandestine, tatăl lui Paul Niculescu-Mizil), în ziarul "Rampa" un articol interviu cu Octav Băncilă și revista "Flacăra" cu un articol critic semnat de Gala Galaction: Anul 1915, prin simplul fapt că a fost premergător celui în care
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Grevistul" și "În zi de grevă". Grevistul se remarcă prin duritatea portretului care înfățișează un muncitor la bustul gol cu privirea întunecată și cu-o pipă în gură. El întruchipează îngrijorarea maselor proletare în fața evenimentelor mondiale ale vremii. O compoziție militantă antirăzboinică a fost "Muncitorul, Revoluția și Dreptate", unde apar trei personaje simbolice: "Muncitorul", care are un ciocan în mână și o coasă în cealaltă, și are pe o parte, "Dreptatea", care are în mână o cumpănă, și în cealaltă parte
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (cîtă este) a posterității. Toate căderile sale catastrofale și nefericirile care l-au marcat se datoresc acesteia, irepresibile pasiuni militante. Conformat, încă din copilăria lui urgisită, ca un justițiar și un revoltat, Stere a fost animat (din adolescență pînă la bătrînețe) de ideea necesității reformării structurilor sociale și politice. A urît nedreptatea și alcătuirile strîmbe, a fundat o doctrină (un
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
incontestabil, sînt sarea pămîntului), nu prea se bucură de viață personală, mai totdeauna sacrificată pe altarul vocației, relegată mereu în planul secund, și nici acolo îngăduită. Ciudat e că Stere nu și-a cunoscut formula temperamentală. Se credea nu un militant, ci un intelectual înclinat spre cugetare și elaborarea de ample lucrări sociologico-doctrinare. A spus-o nu o dată , ca în această confesiune către Francisc Rainer: "Eu nu sunt om politic. Eu sunt un publicist, un om care gândesc asupra lucrurilor importante
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
această confesiune către Francisc Rainer: "Eu nu sunt om politic. Eu sunt un publicist, un om care gândesc asupra lucrurilor importante, de interes obștesc și care simt chemarea să îndrumez lumea." Însă ultima parte a confesiuni îl dovedește tocmai pe militant. Pentru că numai acesta, și nu cugetătorul de cabinet, simte chemarea să "îndrumeze lumea". Autodefinirile sale conțineau însă și un adevăr. Stere nu era un politicianist avid de putere, nu voia demnitățile conducerii. De aceea, poate, a și fost mereu înfrânt
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
un adevăr. Stere nu era un politicianist avid de putere, nu voia demnitățile conducerii. De aceea, poate, a și fost mereu înfrânt. El elabora doctrine, proiecte, programe, strategii. Chiar și acestea, însă deși elaborații teoretice, îl trădează din plin pe militant. Pentru că, nu-i așa?, s-a zbătut, aproape cu fanatism, să le realizeze. A trăit și s-a dezvoltat în atmosfera revoluționară a cercurilor intelectuale rusești din a doua jumătate a secolului trecut. În aceste condiții și-a însușit mentalitatea
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
pe turnurile moscheilor și ocupă unele case părăsite în puncte strategice la marginea dinspre Tel Aviv . Tirurile îndreptate din cartierul Manshiye spre strada Allenby din Tel Aviv atrag în cele din urmă represalii din partea mișcărilor combatante evreiești, mai ales a militanților radicali din ETzeL si LeHi. Locuitorii Yaffei erau divizați - o parte susțineau partida muftiului Hadj Amin al Husseini condusă de shekh Hassan Salame , iar alții simpatizau cu partida mai moderată. Din punct de vedere militar arabii din Yaffa se aflau
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Ion I. Nistor (n. 4/17 august 1876, Bivolărie, Vicovu de Sus, districtul Rădăuți - d. 11 noiembrie 1962, București) a fost un istoric și militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. Profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
într-un stat industrializat. Hodja s-a născut în Ergiri (Gjirokaster), un oraș din sudul Albaniei, ca fiu al unui musulman, înstărit negustor de haine. Primele influențe cu caracter politic vin din familie, din partea unchiului său, Hysen Hodja, un înverșunat militant pentru independența Albaniei. La vârsta de 16 ani devine secretar al Societății Studenților din Gjirokaster, organizație cu orientare antimonarhistă. După închiderea societății de către guvern, Hodja părăsește orașul natal și se muta la Korce, continuându-și studiile într-un liceu francez
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
extinderii sectorului agricol și al exploatării de minereuri. Toate acestea au produs conflicte de idei și în interiorul guvernului albanez; existau tabere pro și contra-iugoslave. „Moderații” se exprimau în direcția îmbunătățirii relațiilor cu Occidentul și pentru menținerea unui curs independent, în timp ce „militanții” erau pentru adoptarea politicilor iugoslave. Enver Hodja, prim-ministru, ministru de externe, ministru al apărării și comandant șef al Armatei, s-a alăturat taberei militanților; motivațiile erau în principal de natură economică. Cu toate acestea nemulțumirile față de influența iugoslavă nu
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
se exprimau în direcția îmbunătățirii relațiilor cu Occidentul și pentru menținerea unui curs independent, în timp ce „militanții” erau pentru adoptarea politicilor iugoslave. Enver Hodja, prim-ministru, ministru de externe, ministru al apărării și comandant șef al Armatei, s-a alăturat taberei militanților; motivațiile erau în principal de natură economică. Cu toate acestea nemulțumirile față de influența iugoslavă nu au încetat să se manifeste. De notat este cazul lui Nako Spiru, șef al comisei de stat a planificării, apropiat prin natura funcției de oficialii
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]