4,730 matches
-
la rîndul său, o „politică a convivialității”. O simplă dorință pioasă ? Da, dar una fundamen tală ! și una care își oferă și principiile călăuzitoare de realizare, analizînd pe rînd fiecare mare problemă a lumii contemporane, nu pentru a propune soluții miraculoase, ci pentru a „des chide calea spre speranța” unor rezolvări respon sabile. Viața poate fi gîndită și altfel dacă există „voința de a trăi” mai bine în viitor. Căci pentru Hessel, hegelian convins și optimist incurabil, mersul lumii are un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Egiptului scoate în relief în special aspectul „semnificativ” al lucrurilor. În acest fel îl invită liber pe cititor la reflecție și nu se limitează doar să-l informeze despre evenimente „senzaționale”. Prin această modalitate de reflecție teologică putem înțelege caracterul „miraculos” al plăgilor Egiptului. Scopul povestirilor nu e să prezinte aceste fenomene ca neobișnuite și natural inexplicabile. Din contra, este să demonstreze că numai Dumnezeu, și numai Dumnezeul lui Israel, este stăpânul naturii. Nici faraonul și nici magii săi nu sunt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mesaj după ce a înfrânt armata egipteană (19,9b). Ar fi o modalitate logică de a înțelege textul. Lipsesc însă elementele sigure pentru a putea afirma că este unicul mod de a interpreta datele. A doua concluzie (19,35-37) descrie eliberarea miraculoasă a cetății sfinte: îngerul Domnului lovește 185000 de oameni. Armata asiriană a părăsit tabăra. Senaherib a fost apoi asasinat de cei doi fii ai săi în timp ce se ruga în templul dumnezeului său, Nisroh, după cum prezisese profetul Isaia (19,7). A
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
dificultate majoră a textului din 2Rg care juxtapune fără explicații două povestiri ale eliberării Ierusalimului: prima oară, cetatea este salvată de inițiativa „umană” a lui Ezechia care plătește tribut lui Senaherib și a doua oară, Ierusalimul este salvat datorită intervenției miraculoase a îngerului Domnului. Pentru Cartea lui Isaia, Dumnezeu salvează cetatea și nu se vorbește niciodată de tribut. Povestirea lui Isaia este, prin urmare, mai mult „supranaturală” și scoate în evidență mai mult figura profetului. Regele Ezechia, de partea sa, pare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
înfățișate ca un fel de experiență angelică. Fap 12 exemplifică această situație. Petru se afla în închisoare, iar ucenicii au petrecut toată noaptea rugându-se pentru salvarea lui, deoarece Irod dorea să-l ucidă. În mod cu totul surprinzător și miraculos, Petru este eliberat din închisoare și merge în casa unde se rugau creștinii. Bate la ușă și, fiind atât de plini de credință, nu le vine să creadă că într-adevăr el este. Roda, slujitoarea care merge să răspundă la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lacrimi, nervos, cu sentimentul dizolvării iminente. O astfel de criză de plâns disperat am avut după ce am descris, ieri, scena din camera fochistului. Ce va fi acum, că am terminat povestea asta, care mi-a răsărit în memorie atât de miraculos? Am să încep să umblu pe străzi, să intru în restaurante și magazine, să tulbur liniștea în cinematografe povestind în gura mare despre Mendebil? Pentru că simt că nu am spus totul, pentru că nu mă pot stăpâni să nu urlu în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capiteluri sobre și frontoane, ceva renascentist și o tinerețe despicată și prăfuită. Am fost într-o casă mare, veche, cu odăi înalte și afumate (cîte o sobă Siena în fiecare), cu pereții acoperiți de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ul din Colentina, de pe strada Nicolae Apostol, și care se ocupa cu învîrteli de felul acesta. Ernil Popescu aproape că nici nu mai avu răbdare până a doua zi. Se răsuci toată noaptea în așternut, dorindu-și cu ardoare claxonul miraculos. Dimineața întîrzie două ore de la serviciu, prima dată de când se știa, și se duse glonț la Autoservice. Băiatul de-acolo avea așa ceva, era un model Gordini cu șase goarne nichelate, care intona primele măsuri din Marșul gloriei din Aida. De
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
râsul ei. Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore ― nu numai fata ― mi se părea miraculoasă și ireală. Intrasem atât de repede și fără rezervă într-o casă în care totul mi se părea neînțeles și dubios, încît mă deșteptam câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un mare zâmbet. - Nu știu despre cine vorbiți, dar sânt sigur că mi se fac semne. Le simt, le presimt. Așa începe întotdeauna miraculosul proces de anamnesis: mă întîlnesc cu cineva, cunoscut sau necunoscut, nu pot să-mi dau seama, dar uneori de la primele cuvinte pe care mi le adresează simt că mi se fac semne... Ușile ascensorului se deschiseră din nou și Adrian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În ultimele zile, la spital, umpluse aproape un caiet întreg. Scria tot felul de lucruri: cărțile pe care și le amintea (și îi plăcea să indice ediția, anul publicației, anul când le citise pentru întîia oară, ca să poată controla această miraculoasă recuperare a memoriei), versuri în toate limbile pe care le învățase, exerciții de algebră, unele vise care i se păreau semnificative. Dar nu mărturisea anumite descoperiri recente. Simțea o neînțeleasă rezistență, de care vorbise o dată Profesorului. - E foarte important să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pedagogii nu trăiesc o " viață dublă ". Într-un anumit fel, experiența mea are o valoare exemplară. Dacă cineva mi-ar spune că există printre noi sfinți, sau autentici magicieni, sau Boddhisattva sau orice alt fel de persoane înzestrate cu puteri miraculoase, l-aș crede. Prin însuși modul lor de a exista, asemenea oameni nu pot fi recunoscuți de profani." Începând din dimineața zilei de 1 noiembrie 1947, se hotărî să nu-și mai scrie însemnările în franțuzește, ci într-o limbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unei victorii consolatoare printr-o nouă încercare. Un cerc al pierderii de sine își manifestă dinamica necruțătoare ca resort al inconștientei alergări odată cu lumea și în sensul pragmaticului din ea. Începutul experienței mistice individuale evocată mai sus constă tocmai în miraculoasa oprire a pasului alert dictat de ritmul social, în staționarea bruscă și nefirească pentru cotidian a spiritului care își asumă o chemare luminată ce irumpe trezitor din adâncuri depărtate. Asumarea acestei chemări îl oprește în perplexitatea unei străfulgerări înnoitoare, a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
totalității existențiale. Totodată subordonarea sunetului armoniei creatoare a spiritului permite prezența muzicii în dimensiunea existenței umane asemeni unei ape reci și cristaline în albia unui chip aspru și secătuit de uscăciunea vânturilor deșertice. Aceste capacități ce par firești dar sunt miraculoase, putința de a rosti sau a cânta, posibilitatea de a asculta multitudinea de sunete ce ne împresoară, fie ele organizate în limbaj sau structură muzicală, fie ele dezarticulate sau fracționate până la nivelul unro frânturi și ecouri sonore, constituie o trăsătură
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndepărtat respingându-i în final proiecțiile iubirii sau ființa dragă pe care a pierdut-o întru moarte. Plecând de la propria experiență îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de erupțiile energiilor pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu staționarea prematură în extensiile sale absolute, atingere pe care o poate rar împlini și des rata. Așezarea relicvele-mărturii în templu nu susține propriu-zis credința ce înfruntă dual îndoiala, ea solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a coborât miraculos peste un moment al trecutului consumat. O astfel de coborâre iluminantă preschimbă acel moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu susține propriu-zis credința ce înfruntă dual îndoiala, ea solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a coborât miraculos peste un moment al trecutului consumat. O astfel de coborâre iluminantă preschimbă acel moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
japoneză cloisonnée, atârnată pe un perete, un frumos ceas vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte uzate ? Memoria n-a înregistrat decât scena următoare, aceasta, însă, miraculos de bine păstrată, ca și când un ochi din afară, atoateștiutor și străin, ar fi privit-o : el, înaintând cu pași mari și înceți spre pat, călcând țeapăn, ca un cocostârc, cu o mână ascunzându-și inutil goliciunea, cu ochii tot mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Romanul nu e numai al femeilor și al bârfelor. Dimineață pierdută este poate în primul rând un roman al bătrâneții - bătrânețea personajelor, bătrânețea timpului, destrămarea, mucegăiala lui. Și, dintr-odată, din acest timp ieșit la pensie, bolnav, fără viitor, irupe, miraculos, un trecut scăldat într-o lumină neașteptată. Ivona îi arată Coanei Vica o fotografie de familie luată într-o zi de vară prin preajma primului război mondial și fotografia acaparează romanul, îi transformă sensul. Fiecare dintre membrii familiei Mironescu - ca și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a dus acolo Biroul de Turism pentru Tineret. M-a dus acolo ca să fac turism, și nu ca să mă Întorc un atentator la bunul mers, un ins subversiv, căruia uimirea i-a transformat gura Într-o melniță care povestește lucruri miraculoase, despre cum oamenii din acea țară se bucură de bere neagră și de Înghețată de zmeură, se bucură de hrană, se bucură de Îmbrăcăminte, se bucură de străzi luminate, se bucură de lucruri elementare, cu tot comunismul lor cu tot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lumina palidă. Șapte și jumătate. Pe urmă își aduse aminte că nu mai avea slujbă. Într-un acces de furie, distrusese mica, dar foarte prețioasa colecție de sticlărie romană a muzeului. Numai micuța cupă albastră-verzui supraviețuise accesului lui George, ricoșând miraculos pe dalele de piatră. George revăzu în fața ochilor groaza sfioasă care se zugrăvise pe chipul directorului când, gata parcă să izbucnească în plâns, culesese de pe jos, cu mare precauție, unicul supraviețuitor. După aceea urmase o explozie de indignare împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Denver. John Robert îi trimisese o scurtă notă lui Hattie, înștiințând-o că-i angajase „o însoțitoare“. Hattie aștepta, înlăcrimată, sosirea unei gorgone. La rândul ei, Pearl începuse să regrete ceea ce i se păruse la început a fi o aventură miraculoasă. Cine știe ce fetișcană nevropată o aștepta? Pearl se duse întâi la apartamentul lui Margot, apoi la chiliuța unde aceasta o depozitase pe Hattie. La prima vedere, înfățișarea lui Pearl o neliniști pe Hattie. Nu s-ar putea spune că Pearl semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi ireali. Și când sunt două obiecte, unul real și unul ireal, preferăm să ne considerăm noi reali și să transferăm celuilalt obiect irealitatea. A te simți american e un lucru foarte special. E o performanță. E ceva atât de miraculos de solid, ca un adevăr demonstrat și verificat prin practică. Pe când a te simți englez nu-i același lucru. Așadar, până la urmă, noi suntem cei ireali. Nu, nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
respinsese! Îi întorsese spatele, prostește, nebunește, neizbutind să înțeleagă că se găsea în fața unei prințese. „Dar e o prințesă falsă, își spuse singur. Eu mă aflu într-o stare de demență temporară. Probabil că așa e. Sunt niște demoni, amândoi, miraculoși și frumoși, dar ireali. Rozanov e un vrăjitor care m-a dus în palatul lui și mi-a arătat o fecioară. Dar era ceva creat de el, inventat, plăsmuit dintr-o substanță magică, menită să mă ademenească. Și ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]