6,725 matches
-
la ban... Cum adună... și-l dosește, Și punga mereu îi crește. N-ai să-l vezi nicicând sărac; Tot ce-adună, bagă-n sac!” - Nu-nțeleg, cum să-l adun Banul nu-l văzui nicicum... Zice Stan plin de mirare, Și aprinde-o lumânare; Toată casa scotocește - Nicio para nu găsește. - Coane Pann, te rog, fii bun: De unde banu' s-adun? - Stane,-ascultă la ce-ți spun: Banii nu-i găsești pe drum, Sunt în crâșmă și la birt Pe
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
cele din urmă să exprim, nu prin cuvinte, ci printr-o ușoară înclinare a capului pe umăr. Râzând cu condescendenta, ea îmi spusese: Nu cumva ai avut impresia că mi-a stat în intenție să te jignesc?... Dragul meu, mimase mirarea față de neștiința mea, dar acesta a fost până nu de mult un apelativ comun, cum ai spune astăzi șefule, de exemplu. Boier putea fi numit oricine, de la băcanul din colț, până la fruntașul vieții politice. Boier era numit simplu un om
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele - Delir sublim sub candele păgâne, Pe-un braț de crini, păziți de zmei și zâne, Născuți din spuza viselor rebele. Mirări se surpă-n tâmpla-ți argintie Zâmbești timid, serafice herald, Când plânge-ncet, cu lacrimi de smarald, În umbra lirei, dragostea-mi târzie... NINGE ÎNTRE NOI CU DIAMANTE Azi ninge între noi cu diamante, Necercetând cărările cu pasul. Doar umbre
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
cărțile care fascinează cititorul, prin lumea pe care o descoperi, veche și totuși nouă, cunoscută și atât de alta, pe care o iei complice propriilor tale amintiri, căutând mereu similitudini. Și acestea răsar parcă, la fiecare frază, uimindu-te cu mirarea copilului care descoperă în mâinile altui copil, o jucărie asemănătoare cu a lui. Surpriza se naște de o mie de ori, pentru că el credea că a lui este unică. Asta-ți creează un soi de complicitate cu celălalt, te regăsești
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
zdrențuite, ei se arată generoși în vorbe și promisiuni, ba și-n pomeni electorale cu izul greu de stricăciuni. După ce-aleșii s-au văzut cu sacii-n carul guvernării, din spusa lor rămâne-n urmă doar semnul tipic al mirării: “Cum, Doamne”, -și spun alegătorii, “de ne-am lăsat din nou prostiți, când știm prea bine că-s totuna și-n furtișaguri sunt uniți?! Decât cu-asemeni democrați ce promovează lichelismul, mai bine fără de aleși, c-atunci reducem fatalismul...” BĂTUTA
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
ziceri este încrustată, precum aceea-n care omul constată că-i e capra moartă, și-atunci condus de bunătate și de-o iubire creștinească, înalță rugi ca și vecinul cu capra lui să păgubească. Așa fiind mentalitatea, nu-i de mirare că românii din țară și din diasporă se au precum se au dușmanii. Cum dezbinarea-i la tot pasul și consecința evidentă chiar când ei pacea o doresc și a unirii horă cântă, ca la recenta sărbătoare din dulcii Iași
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA AMINTIRILOR Din pomii ninși de floare strâng amintiri lăsate În primăveri brodate cu vise colorate Le pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare - Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare. C-un val de bucurie, copilărești plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută pe pământ. Iar florile de măr - mistere, puritate - Prin părul meu se-
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
sângele-mi albastru/ unde să fugi/ când iarna-și etala făptura/ la un singur pas...( Sunt albastru... peste ape). Timpul, acest creier enigmatic al lumii, devine pentru Valentina Becart un ce mereu neștiut, mereu aprins cu flamuri de dor și mirare, un țel nesperat spre scara cu trepte de mătase a vieții: Port semnul timpului/ pe frunte:/ lumini și umbre/ o mare de suspine/ pădurea/ ce-o să-mi cânte/ marșul de plecare.../ O! cât de mare-i semnul.../ în pumnul răvășit
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
confirmă întrutotul o altă zicere mirabilă a lui George Călinescu, și anume că „poezia e o liturghie, un ceremonial introdus în viață, fără să se confunde cu ea”: Să nu rupi floarea solitară,/ dintr-o lacrimă crescută,/ sau poate o mirare.../ eu sunt petala/ albă/ deschisă în adierea serii,/ ca o iubire interzisă.../ mi-e inima fântână/ părăsită,/ fără izvoare,/ fără stele azvârlite/ de mâna ta.../ iubite.../ Să nu strivești lumina/ cuibărită/ într-un bob/ de fericire.../ eu sunt firul de
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
de trepte lirosofic-stănesciene, „bulgării-de-poeme“ din „gura“ / „craterul“ de întâmpinare - „gură“ / „crater“ în permanentă „autoreglare“ în funcție de „direcția colecționarului“ și de altitudinea treptelor -, reflectă destul de bine măreția întregului în tot spectaculosul ființial: Am întrebat o capră de ce este capră / iar ea de mirare / era cât pe ce să moară, / și a început să scoată fum din ea... / ... / și mi-am luat capra de funie / și șchiopătând de pe piscul Araratului, / care-mi rănise talpa dreaptă / am coborât cu capra la vale. («Arghezi 2» / Cărțile
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
surprinde văzutele și nevăzutele într-un atotcuprinzător cosmos al harului divin, care după prefacerea sa în iubire, cade aidoma unei unei ploi binefăcătoare pe entitățile viului pământesc și ceresc. ...Căzut în păcat, adică exclus din ecuația eternului, nu-i de mirare că omul a luat-o pe calea largă a timpului din ce în ce mai rău și mai bolnav, sub a cărui povară neîndurătoare este nevoit să-și ducă trudnica sa viață de rob al propriului trup și al propriilor sale pofte. Pentru că după
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Deși sesizăm ades tragismul unor situații fără ieșire, atotprezentul umor relativizează impactul, punctând cu sare și piper și descrețind frunțile. Întregul volum e o mărturie de optimism și încredere în talentul înnăscut de supraviețuire al inimoșilor protagoniști. Nu-i de mirare că un irlandez din anturaj declară la un moment dat că: „Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, m-aș naște român!” Dintre toți, admirația deosebită o merită Mitică Sinu, cel care „avea și tupeu, dar mai mult decât
MĂRTURIE DE OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE ÎN TALENTUL ÎNNĂSCUT DE SUPRAVIEŢUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341759_a_343088]
-
a răstit la femeie: -Cine ești ?... Ce cauți aici ? Femeia nu auzea nimic din cauza clipocitului apei, dar când a observat barca, s-a oprit dintr-odată. -Bună ziua. Vin peștii ? - întreba cu o exuberanță ieșită din comun. Încerca și sentimentul mirării, dar și al surprizei plăcute. A reușit să risipească singurătatea cuiva. Și pe a ei, la fel. -Acesta e golful meu, de ani de zile aici vin să pescuiesc, nu m-a deranjat până acum absolut nimeni, dacă nu luăm
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
speranță) azi mă resemnez lăsându-mă purtată în voia curenților tăi spre mâine învăț să îngrop trecutul sub un colț de stea căzătoare apoi îți presar surâzând pulbere de vise peste răni pe chipul meu nu a mai rămas decât mirarea născută din punctul semnului de întrebare Referință Bibliografica: Răstignita pe crucea timpului / Oana Radu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Oana Radu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]
-
iubirea dintr-un bolț... În liniște am zis că tot am lăsat, Afectele și tot ce-i prea cubănat, Cu suferințele dulci de neiutat, Icoanele ce nu se las de scăpătat... C-am vrut să te uit nu-i de mirare, Vrut-am să scap de ceea ce doare Să te 'împrumut într-o altă viață, Că nu vreau să te corup ca-n ceață . Somn ușor, Mâine treburile se vor așeza cu odori, În tine doar trebuie s-așezi, să coborî
BUNĂ SEARA ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341844_a_343173]
-
al doilea copil, banii primului și socotește mai departe restul. Primul copil protestează gălăgios: Ăștia sunt banii mei, nu-i da lui că nu vreau. La școală un țânc stătea în fața băncii cu pumnișorii la obraz, uitându-se plin de mirare la elevul așezat în fața lui și care își scria lecția cu cerneală. Face o mișcare greșită și sticluța cu cerneală se varsă, curgând pe caiet. Elevul care știa că acum vine doamna și nu mai are timp să-și scrie
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Rupea ziarul în fâșii înguste, presăra cu degete puțin tutun de-a lungul fâșiei de ziar, învelea cu grijă hârtia în jurul tutunului, lipea cu limba fâșia de ziar, și trabucul era gata. Cu așa îndeletnicire periculoasă, nici nu-i de mirare că moșului îi mergea prost de la o vreme cu sănătatea. Tușea al naibii. Dacă treceai pe lângă casa lui și vroiai să știi dacă-i acasă ori ba, era de-ajuns să asculți dacă tușește în casă. Tusea lui era îngrozitoare
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
doar bolnavi. Cum aș putea să denumesc această maladie fără să supăr pe cineva. Vă las pe dumneavoastră dragi cititori să încercați. Sper să și reușiți! (A mânca, mâncare). Nu pot să trec nici peste un minunat exercițiu de logică (Mirarea de a mai fi în viață) care, în numai douăsprezece rânduri, ne face o demonstrație a divinității fără de care nu am supraviețui, date fiind miliardele de evenimente pe care le intersectăm, toate letale, însă doar unul cu impact și acela
CU ZOLTAN TERNER PRINTRE GÂNDURI, DILEME, INCERTITUDINI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341930_a_343259]
-
Câteva hărți și documente căzură pe jos, dar el nu le dădu atenție și continuă să se șteargă pe față, apoi spuse: -Așa repede? murmură el. -Așa repede ce? mărite procurator, întrebă Luculus Brassus. -S-a stins prea repede... -Nu-i de mirare mărite..., la loviturile pe care le-a îndurat cu flagrum-ul..., cozile acestuia întărite la capete cu oscioare și piese de plumb l-au slăbit într-atât, încât pe la jumătatea drumului nazarineanul a căzut sub povara lemnului care trebuie să recunosc
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
milostenia și dragostea. mitropolitul Antim Ivireanul - Câtă vreme trăiește, omul are multă treabă de făcut pentru îmbunătățirea sufletului lui și are dreptul să dea examene duhovnicești. Dacă moare și nu trece, cade. nu există. Paisie Aghioritul - Nu m-ar cuprinde mirarea dacă două morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aș dacă s-ar împăca. Grigore Vieru - Căsătoria este o artă: trebuie s-o creezi din nou în fiecare zi. Rabindranath Tagore - Fără duhovnici buni se
CITATE MEMORABILE (104) de ION UNTARU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341998_a_343327]
-
subînțelege, pentru că avem experiența unei perioade trecute, când românul își ,,molfăia” revolta sub forma acelor glume, bancuri, pamflete, care circulau din gură în gură, și aveau drept scop menținerea conștiinței civice ce doar aparent era îngenuncheată. Citim, ridicăm sprânceana a mirare, lăsăm să ne scape un zâmbet, o grimasă și, trebuie să recunoaștem deschis, parcă ne mai răcorim puțin. Volumul de față este expresia observației atente pe care autorul a acordat-o societății în care trăiește. Este, în egală măsură, expresia
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
la ban... Că-l adună, -l chibziește, Și punga mereu îi crește.” N-ai să-l vezi nicicând sărac; Tot ce-adună, bagă-n sac. ........................................... - Nu-nțeleg, cum să-l adun?!... Banul nu-l văzui nicicum: Zice Stan, plin de mirare, Și aprinde-o lumânare; Toată casa scotocește - Nicio para nu găsește. - Domnu’ Pann, te rog, fii bun: De unde banu’ s-adun? - Stane,-ascultă ce îți spun: „Banii nu-i găsești pe drum, Ci în crâșmă și la birt... Pe unde
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
umane. De felul lui, omul este un scormonitor al ineditului întrebărilor și nu se oprește nici atunci când se împiedică de bornele pe care destinul i le scoate în cale. Cum să te oprești, când toată viața omului stă sub semnul mirării eterne? Aceste probleme, ca și toate celelalte ale lumii în care viețuim, oricum trec prin filtrul simțirii noastre, căci nu încetăm strădania de a le reașeza pe făgașul înțelegerii noastre. Și aceste teme, ca și toate celelalte care s-au
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
mirt robia iubirii strigătul șoaptelor tremurul apei vremea... trece-n amintiri Scriu cu vise de gheață pe focul durerii tăcerea scânteii fuga gândului iertarea noptii anii... trec în amintiri. Scriu cu lacrimi de gene pe rochia de mireasă dorința răsăritului mirarea crângului veșnicia iubirii... clipele... trec în amintiri Te chem Te chem din amintiri pe malul Ozanei. mă vei recunoaște, sunt fata cu valiza plină de doruri. Te chem din povești sub cireșul văratic. Sunt Cosânzeana, prea pământeană, fac motocei din
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]