2,994 matches
-
Tine. Știi doar, mai bine decât oricine, că eu nu țin deloc la viața mea.” Ceva negru și moale trecu pe lângă piciorul pe care-l masa. Un șobolan dintre cei care-și aveau ascunzătoarea în celula lui. Seara trecută, pe când misionarul dormea, șobolanii au ros ceva chițcăind într-ununu din colțurile celulei strâmte. De fiecare dată când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe lângă piciorul pe care-l masa. Un șobolan dintre cei care-și aveau ascunzătoarea în celula lui. Seara trecută, pe când misionarul dormea, șobolanii au ros ceva chițcăind într-ununu din colțurile celulei strâmte. De fiecare dată când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se auzeau în depărtare, misionarul își strânse repede sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se auzeau în depărtare, misionarul își strânse repede sub el picioarele întinse și se așeză cuviincios. Nu voia să arate neglijent nici chiar în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar în temniță nu-și permitea să se comporte într-un fel care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar în temniță nu-și permitea să se comporte într-un fel care i-ar fi putut atrage batjocura japonezilor. Pașii se apropiară din ce în ce mai mult. Gândindu-se că trebuie să afișeze un chip zâmbitor, misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară ce se vedea prin fereastra de pe coridor. Soarele începea să apună în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de paie. Alături se afla o găleată cu apă și două scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-au surprins spaima, fie numai și pentru o clipă. Genunchii continuară să-i tremure până când fu scos afară din închisoare și dus în clădirea de peste drum. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era pustie și nu se vedea nici picior de om. Într-una din încăperi, slujbașii l-au pus să se așeze cuviincios pe podeaua rece cu reflexe întunecate și s-au retras. Atunci, ca un copil care mănâncă pe ascuns, misionarul savură lacom bucuria ca vă fi eliberat. „Ia te uită! E întocmai cum mi-am imaginat!” murmură el. Sentimentul de umilință de adineauri dispăru și în locul acestuia, misionarul își regăsi încrederea caracteristică la gândul că previziunile sale nu erau greșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și s-au retras. Atunci, ca un copil care mănâncă pe ascuns, misionarul savură lacom bucuria ca vă fi eliberat. „Ia te uită! E întocmai cum mi-am imaginat!” murmură el. Sentimentul de umilință de adineauri dispăru și în locul acestuia, misionarul își regăsi încrederea caracteristică la gândul că previziunile sale nu erau greșite. „Gândurile japonezilor sunt atât de ușor de citit, întocmai ca o carte deschisă.” Misionarul știa că japonezii îl vor cruța pe cel de care se pot folosi, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mi-am imaginat!” murmură el. Sentimentul de umilință de adineauri dispăru și în locul acestuia, misionarul își regăsi încrederea caracteristică la gândul că previziunile sale nu erau greșite. „Gândurile japonezilor sunt atât de ușor de citit, întocmai ca o carte deschisă.” Misionarul știa că japonezii îl vor cruța pe cel de care se pot folosi, indiferent dacă-l plăceau sau nu, iar el, ca tălmaci priceput, le era încă de trebuință autorităților din această țară cărora le sclipeau ochii după câștigurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
folosi, indiferent dacă-l plăceau sau nu, iar el, ca tălmaci priceput, le era încă de trebuință autorităților din această țară cărora le sclipeau ochii după câștigurile din negoț. Acesta era motivul pentru care și naifu, și shōgunul le îngăduiau misionarilor creștini să locuiască în oraș, cu toate că îi disprețuiau pe creștini. Naifu își dorea încă un port, cu nimic mai prejos decât Nagasaki, pentru negoțul cu țări îndepărtate. Urmărea mai ales comerțul cu îndepărtata Nueva España și în acest scop trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe creștini. Naifu își dorea încă un port, cu nimic mai prejos decât Nagasaki, pentru negoțul cu țări îndepărtate. Urmărea mai ales comerțul cu îndepărtata Nueva España și în acest scop trimisese deja nenumărate scrisori către guvernatorul spaniol din Manila. Misionarul fusese adesea chemat la castelul Edo pentru a traduce scrisorile și pentru a tălmăci în japoneză răspunsurile primite. Cu toate acestea, nu-l văzuse pe naifu decât o singură dată. Când a fost la castelul Edo împreună cu un sol de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmbrăcat în catifea. Nu rostea nici un cuvânt, ci doar asculta neclintit discuția sfetnicilor săi cu solul și privea cu ochi goliți de expresie darurile neobișnuite aduse de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au rămas în memoria misionarului și după aceea, trezindu-i un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neobișnuite aduse de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au rămas în memoria misionarului și după aceea, trezindu-i un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea cu capul plecat. — Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în memoria misionarului și după aceea, trezindu-i un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea cu capul plecat. — Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare, iar cei doi slujbași de adineauri, pe podeaua de lemn. Gotō îl măsură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea cu capul plecat. — Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare, iar cei doi slujbași de adineauri, pe podeaua de lemn. Gotō îl măsură un timp cu privirea aceea gravă, tipic japoneză, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea cu capul plecat. — Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare, iar cei doi slujbași de adineauri, pe podeaua de lemn. Gotō îl măsură un timp cu privirea aceea gravă, tipic japoneză, după care spuse oftând: Sunteți liber. A fost o greșeală de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe locul de onoare, iar cei doi slujbași de adineauri, pe podeaua de lemn. Gotō îl măsură un timp cu privirea aceea gravă, tipic japoneză, după care spuse oftând: Sunteți liber. A fost o greșeală de-a slujbașilor noștri. Înțeleg. Misionarul era îmbătat de propriul triumf. Aruncă o privire plină de satisfacție către cei doi slujbași care-l înjosiseră. O privire asemănătoare cu aceea pe care le-o arunca credincioșilor atunci când le dădea iertare. Cu toate acestea, senior Velasco... Ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Edo, dar nu ca padre creștin, așa-i? Dacă n-ar fi binevoit un om cu trecere să mijlocească și de data asta pentru tine, nu știu ce ți s-ar fi întâmplat! Sfetnicul pentru negoț făcea aluzie la vizitele tainice ale misionarului pe la creștini. Indiferent cum stăteau lucrurile pe domeniile altor daimyō, în teritoriile aflate sub stăpânirea directă a naifului începând din acel an construirea de biserici și practicarea creștinismului erau strict interzise. El trăia în orașul acela mare nu ca preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
practicarea creștinismului erau strict interzise. El trăia în orașul acela mare nu ca preot, ci ca tălmaci. După ce Gotō se retrase, cei doi slujbași, arătându-și acum limpede nemulțumirea, îi indicară din cap o altă ieșire. Se lăsase deja noaptea. Misionarul se întoarse acasă în Asakusa cu lectica. Casa lui se afla îndărătul unui pâlc de copaci ce se proiecta întunecat pe cerul nopții. Prin părțile acelea își făcuseră sat un grup de leproși și pentru ei funcționase, până în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]