5,217 matches
-
fiul lui Amitai. Marin Sorescu deconstruiește însă povestea sacră, renunțând la desenul epic primordial, păs trând numele protagonistului și situația simbolică a omului înghițit de o balenă. Dezvoltarea scenică a parabolei este foarte modernă, ilustrând „dramaturgia fără eve nimente“. Tema mitică (spaima asumării destinului de către prorocul Iona) este „detur nată“ spre tema mai generală a condiției omului modern careși depășește solitudinea și spaima de moarte. Din perspectiva acestei teme, subtitlul „tragedie în patru tablouri“ poate fi interpretat ca tragedie a destinului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în gura căreia se afla (tabloul al doilea), Iona își începe căutarea iniția tică și aventura cunoașterii. Ridicânduse pe treapta rațiunii, își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și își asumă un compor tament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mistuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun spațiu visceral mai amplu (Actul al treilea: în burta peștelui II și apoi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de un citat edificator din Hermann von Helmholtz: "De altfel, realitatea științei, care cercetează fidelă legilor ei, a continuat să se vădească până acum mai măreață și mai bogată decât s-au priceput s-o înfățișeze, cu maxime eforturi, fantezia mitică și speculația metafizică." Subliniind că "o întreagă lume desparte imaginea romantică asupra cercetării naturii a idealismului german de acea conștiință de sine a științei exacte" ce se va manifesta o dată cu Helmholtz, Mircea Flonta precizează că pentru acesta din urmă prioritatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exact 64 de "poesii" care, prin "aranjarea" lor după criteriile unei morți anunțate, schimbă "cursul veții lui Eminescu", făcând "din cel mai mare teoretician" un poet desprins de cele lumești, bântuit de fantasma iubirii, a sinuciderii și a unui trecut mitic. Cuvintele faimoase ,, Și mai potoliți-l pe Eminescu" aparțin filogermanului P. P. Carp, care a contribuit la regia izolării poetului de arena politică, dominată de tratatul secret de alianță (și aservire) cu (față) de Viena și Berlin. Totodată, poezia lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nu poate fi decât frumusețea întrupată a narațiunii, o magie a formei, ademenitoare și fascinantă, dar neapărat însoțită de spiritul jocului, subtil distribuit la toate palierele textului (a se vedea ipostazele ludice ale lui Iosif vs. faraon). Întinerirea unei trame mitice originare, țesute în jurul unui păcat minor acceptat illo tempore și menit să ducă la bun sfârșit o misiune supraindividuală, să transfere o virtute sublimă în act eficient, este laitmotivul operei maniene: alianța cu Faraonul sau respectiv Diavolul, pact umanist, benefic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a pus punct operei sale de ficțiune, preferă să "se salveze" prin scrisul zilnic la vastul edificiu al "Jurnalului infidel", să-și ia în posesie sinele necunoscut și să facă prognoze pentru destinul literaturii române în mileniul III: redescoperirea gândirii mitice/sacre, un nou mod de experiență religioasă, o nouă idee a alterității, și chiar o nouă utopie filosofică. Nu lipsesc reglările de conturi cu scriitori români, tip Petru Popescu, N. Tertulian, Paul Goma, Ion Vianu, Tudor Vianu ("complice pozitiv" al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
forțat de împrejurări politice), precursor al megalomaniei naționale priincioase megalomanului comandant suprem. Calul de bătaie al lovinescianului critic Eugen Negrici este G. Călinescu, neîndoielnic, cel ma iscusit dintre formatorii gustului și orientării cititorilor prin confecționarea și oferta unor indelebile proiecții mitice, validate, acreditate uneori până la sanctificare mai ales în vremea apariției acelui terifiant Index librorum prohibitorum din anii cincizeci. Autonomia esteticului lansată de Maiorescu (dar care "nu s-a coborât la critica literară", ignorând opera lui Alecsandri și a lui Creangă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
volume, pesemne e vorba și de o complicitate sau solidaritate diaristică. Volumul actorului însă aduce și foarte multe informații pe care nu ai de unde să le culegi. Iată, spre exemplu, o însemnare despre cum a fost arestat, prostește, popularul actor Mitică P. Apoi, o relatare despre niște actori amatori care aveau un fel de revistă cu "Nea Nicu și ibricu', Lenuța și cafeluța" și care au împărtășit aceeași soartă. La moartea Ecaterinei Caragiale-Logadi, longevivă nu ca ilustrul ei părinte, memorialistul ni
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
conforma unor reguli, se arată ca parodie a formei. Pe direcția imitației subversive, deconstructive, ironia este reprezentată de o transformare intertextuală pe care o recunoaștem oricînd în parodie. Constructul ironic se aseamănă, în for(t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea e sortit pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un cântec magic (Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
clatin din întregul arcuirii mele/ știind că fără vină Tu nu mă vei lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea, excepția. Variantă a androginului, Fătălăul este ironizat și caricaturizat, are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod?" Sau poate se trage dintr-o "făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de-omăt". În finalul poeziei este schițat portretul unui hoț cu însușiri mitice. Făptura prezentată până acum avea o alcătuire dublă: masculină și feminină, reprezentând o imagine caricaturală, între gingășie și grotesc. Cu ajutorul comparațiilor concrete este evidențiată feminizarea eroului viril, sunt subliniate proprietățile anatomice feminine. Figura angelică a Fătălăului trimite la zeițe cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pur "în limpezimi răcoroase" (In memoriam); pretext pseudo-baladesc, cu note romantice într-o baladă în care Crypto ("regele ciupearcă") aspiră la iubirea lui Enigel "lapona mică, liniștită"; incompatibilitate, sens transcendental amintind de Luceafărul eminescian (Riga Crypto și lapona Enigel); simboluri mitice barbiene; soarele ("cu cămările lui"), nunta (revigorare ciclică a lumii), oglinda (dramă a conștiinței), munte, cer, raze, muzici; un univers dedramatizat, pur contemplativ. Depărtarea de descriptiv și apelul la simboluri se constată încă din poemele parnasiene (Lava, Copacul, Banchizele). Panteism
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna cu "apă vie" se întrevăd semnele morții, descompunerea formelor de manifestare a divinului: "odată vor putrezi și îngerii sub glie". În timp ce totul cade în profan, doar apele din adânc mai păstrează adevărul mitic. Acesta se trage în adânc, departe de cunoașterea umană. Sensul tragic se ivește din ceea ce era spirit și aparținea divinului, absolutului. Gorunul În elegia Gorunul, L. Blaga valorifică mitul mioritic, mit care sugerează seninătatea în fața morții, acceptarea acesteia ca pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului (strigăt extatic, entuziasm), fiind o poezie filosofică, prin mister și prin acea problematică a cunoașterii. Poezia exprimă încă din titlu, deschiderea către cunoaștere, speranța. În textul poetic identificăm mai multe motive poetice: iubirea, coșmarul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a ființei, o recuperare către "situații mitologice și sublime, cum este bunăoară aceea a fructului oprit sau a glasurilor divine și demonice prin frunzișul de rai" (L. Blaga). Erosul "reactualizează timpul și spațiul mitic" (I. Pop), e un centru generator de ordine și sens, o revelație a iluminării. Biografie Poezia Biografie păstrează reflexe ale expresionismului metafizic. Ea pune problema destinului poetic, în imagini artistice desfășurate într-o lume orfică ("lumea ca o cântare"). În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cântecul și o temă principală, orfismul, care încearcă să releve biografia poetului-cântăreț. Meșterul Manole L. Blaga scrie un teatru poetic, un teatru de idei, orientându-se spre mit, literatura populară, estetica expresionistă (tensiunea vizionară, sentimentul absolutului, interiorizarea ideilor, retrăirea fondului mitic primitiv, lupta conștiinței umane cu forțele iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole este protagonistul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole este protagonistul acestei drame de idei, un erou mitic și tragic, arhetip al artistului. Îndepărtându-se de modelul baladic, L. Blaga individualizează meșterii sub aspect social și moral. Meșterii au fost: cioban, pescar, călugăr, băieș în ocnă, iar evenimentele la care participă se desfășoară în atemporalitate. Manole încearcă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
soluție științifică: "calculul e un joc necurat". El îl împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă sub semnul "demonului creației" (George Gană), demonicul fiind cheia întregii viziuni a lui Blaga. Acțiunea se desfășoară pe Argeș în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic, vizionar până în momentul când se prăbușește din clopotniță, își "teatralizează" propria sfâșiere lăuntrică. Din acest scenariu expresionist
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941; Crohmălniceanu, Ov. S. , Lucian Blaga, EPL, București, 1963; Crohmălniceanu Ov. S., Literatura română și expresionismul, Editura Eminescu, București, 1971; Fântânaru, Constantin, Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică, în vol. Cărți și o altă carte, Editura Minerva, București, 1999; Gană, George, Opera literară a lui Lucian Blaga, Editura Minerva, București, 1976; Lovinescu, E., Critice, 2, Editura Minerva, București, 1982; Mihăilescu, Dan C., Dramaturgia lui Lucian Blaga, Editura Dacia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la persoana I, într-un stil caracterizat prin oralitate, cu locuțiuni și expresii populare, interjecții, exclamații, vocative, forme lexicale populare sau regionale, forme fonetice specifice. Acțiunea se petrece într-un plan obiectiv, al realității, și în unul subiectiv, al fabulosului mitic, plan care tulbura subconștientul uman. Caragiale valorifică în această nuvelă mitul folcloric al vrăjitoarei malefice care tulbură mințile tinerilor. Cel care folosește practici vrăjitorești este pedepsit, așa cum se întâmplă cu hangița Marghioala și cu hanul ei mistuit de flăcări, sugerând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și fata moșneagului (1877); Ivan Turbincă (1878); Amintiri din copilărie (I, II, III, 1881-1883, IV, 1892). UNIVERSUL ARTISTIC Opera lui Ion Creangă este o monografie a satului moldovean, așa cum se conturează din Amintiri din copilărie și din basme, unde "figurile mitice sunt omologabile cu tipuri umane locale" (Mircea Martin). Autorul are înclinație spre fabulos, o nostalgie etern umană a copilăriei: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele... (...) Și, Doamne, frumos era pe atunci! " I.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitologie personală: "Creangă își creează noua sa mitiologie, cu personaje... de poveste" (Cornel Regman). Nică reprezintă "principala zeitate... zeul-copil..." (Mircea Tomuș), care își manifestă apartenența la principiul binelui și la principiul răului. Peste planul real al Amintirilor se suprapune planul mitic (simbolic). Episodul de la casa Irinucăi echivalează cu o vizită în Infern (Valeriu Cristea), în timp ce casa părintească e un fel de paradis ludic, iar jocul copilului semnifică transcenderea realității cotidiene și evadarea într-o lume a inocenței și a vitalității: "Copilul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
puterea cuvântului". Nică este ființa solară în stare a împreuna realitatea și mitul. Prin satul Humulești trece axa lumii; un spațiu în care se revarsă energiile universului, un loc sacru de unde descinde un personaj mitologic. Odată cu ieșirea din copilărie, calitățile mitice ale copilului se estompează, satul se rupe de trăirea mitică, iar sufletul va simți din plin acel sentiment al dezrădăcinării: Apoi lasă-ți băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc strein și așa depărtat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
realitatea și mitul. Prin satul Humulești trece axa lumii; un spațiu în care se revarsă energiile universului, un loc sacru de unde descinde un personaj mitologic. Odată cu ieșirea din copilărie, calitățile mitice ale copilului se estompează, satul se rupe de trăirea mitică, iar sufletul va simți din plin acel sentiment al dezrădăcinării: Apoi lasă-ți băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă!" Acest sentiment l-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]