6,060 matches
-
întâi trebuie sfârtecat. EA: Istoveala vieții... asta obosește. Poate, cine știe, o să ne întâlnim din nou. Când totul va fi ars, atunci va ieși la iveală o dependență totală, poate o mitologie a ordinei de zi, ca să te întâlnesc. EL: Mitologia ordinii de zi. Omul iscusit iese ca figura care se retrage la final afară. EA: Acum, când în sfârșit suntem acasă, începem să gândim din nou. EL: Știu, atât timp cât cineva trăiește se agață de cel puțin o posibilitate, chiar dacă este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nevoile fiecăreia, inclusiv câteva studii de caz care descriu culturi organizaționale ce integrează diferențele de generații. Include sfaturi și tehnici sub formă de întrebări. The Working Life, de Joanne B. Ciulla. Times Books, 2000. O trecere în revistă a istoriei, mitologiei, culturii pop și a teorii de management a muncii; conține o perspectivă critică asupra impactului muncii asupra vieților noastre. Capitolul 2: În ce situație profesională vă aflați? Clicking: 16 Trends to Future Fit Your Life, Your Work and Your Bussiness
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
o putere aparte, așa cum era Biserica în Evul Mediu, i se opun preocupări legate de alte forțe, pe care le-am putea înscrie într-o categorie generală a maleficului. Există un permanent melanj între real și fabulos, între autentic și mitologie populară. Pentru că ne aflăm, istoricește vorbind, la sfârșitul Evului Mediu, când valorile antichității încep să fie redescoperite și cultivate cu asiduitate, observăm că în multe povestiri, fie că aparțin autorului italian, fie scriitorului englez, elementele creștine se îmbină frecvent cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre cultura Renașterii, Boccaccio întoarce spatele alegoriei, literaturii cavalerești și mitologiei, lumii lui Dante sau celei a clasicilor, se închide în propria sa societate, trăiește în ea și este fericit, deoarece în sfârșit s-a găsit pe sine însuși: viața pe care o descrie este propria sa viață. „Lumii 516 Definită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale (magia, aventuri nenumărate finalizate pozitiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină moralizatoare și bogatele trimiteri la mitologia gracă sau latină. Alegorismul știrbește însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot evolua decât în limitele impuse de simbolul pe care îl ilustrează, rămânând previzibile și plate, simple voci în ansamblul narativ al operei. Influența lui Dante
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
până la regina Giovanna a Napolelui, care a domnit între anii 13431382. Cel de-al doilea capitol este dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia. Ultimele șase vieți înfățișate de narator se opresc asupra unor figuri feminine din Evul Mediu.624 Autorul s-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unor personaje. Poemul nu își propune să surprindă viața sau personalitate lui Tezeu, ci o poveste de dragoste a doi tineri tebani, Arcita și Palemone, care s-au îndrăgostit de aceeași fată, Emilia. „În pofida titlului și a fundalului împrumutat din mitologia greacă, acest poem este, în esență, o operă medievală. Epicul înfățișează o 198 poveste de dragoste. Toate aceste opere de început ale lui Boccaccio reflectă gusturile curții napolitane a vremii.”727 Teseida este un poem alcătuit din douăsprezece cărți, scrise
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Daniel Barbu, Editura Meridiane, București, 1994. 93. Wallace, David, 'If That Thou Live': Legends and Lives of Good Women, în Chaucerian Polity: Absolutist Lineages and Associational Forms in England and Italy, Stanford University Press, 1997, pp. 337-378. 94. Walter, Philippe, Mitologie creștină. Sărbători, ritualuri și mituri din Evul Mediu, traducere de Rodica Dumitrescu și Raluca Tulbure, Editura Artemis, București, 2005. 295 95. Webbe, William, A Discourse of English Poetrie, în Elizabethan Critical Essays, vol. I, edited by G. Gregory Smith, Oxford
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gândirii religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme ale divinului Înscrise În materie, prezente În universul sculptural. P. Chantraine 1 vede În daimones niște „puteri greu de identificat care intervin În treburile oamenilor”. Fără a-i
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tulburător și extatic și Îi potrivesc acțiunea În funcție de cei care Îl primesc, luând bine seama să nu fie nociv și dăunător pentru aceștia -, nu considerăm că susținem un lucru absurd sau imposibil”. În aceeași frază Lamprias face apel la vechea mitologie delfică pentru a arăta că, de fapt, pământul care produce emanațiile și soarele, care transmite pământului Întreaga sa capacitate de combinație (krasis) și de transformare, sunt divinități potrivit unei credințe moștenite de la cei vechi 2. Termenii folosiți aici Își găsesc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Însuși (1, 21, 1). Într-un comentariu la acest pasaj, E. Vagiglio 3 notează că e vorba, În realitate, despre o folosire cam ambiguă a cuvântului historia, istoria În versuri la care face referire Plutarh identificându-se, În fapt, cu mitologia. În devalorizarea expresiei poetice putem deosebi mai multe faze: 1. Mai Întâi, așa cum am precizat mai sus, poezia era deținătoarea unei „enigme fecunde”4 care putea fi descifrată de către sophos, adică de cel inițiat. Citatul din Sofocle este grăitor În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rațional șlogistikonț. Avem cinci degete la fiecare mână, (F) iar sperma umană cea mai fertilă nu se divide decât la cinci. Nu s-a mai pomenit nicăieri o femeie să fi avut mai mult de cinci copii la o naștere. Mitologia egipteană atestă că Rhea este mama a cinci zei7. În felul acesta simbolizează nașterea a cinci lumi structurate dintr-o materie unică. În Univers șto panț spațiul terestru este divizat În cinci zone, iar cerul prin cinci cercuri: două arctice
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o putere aparte, așa cum era Biserica în Evul Mediu, i se opun preocupări legate de alte forțe, pe care le-am putea înscrie într-o categorie generală a maleficului. Există un permanent melanj între real și fabulos, între autentic și mitologie populară. Pentru că ne aflăm, istoricește vorbind, la sfârșitul Evului Mediu, când valorile antichității încep să fie redescoperite și cultivate cu asiduitate, observăm că în multe povestiri, fie că aparțin autorului italian, fie scriitorului englez, elementele creștine se îmbină frecvent cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre cultura Renașterii, Boccaccio întoarce spatele alegoriei, literaturii cavalerești și mitologiei, lumii lui Dante sau celei a clasicilor, se închide în propria sa societate, trăiește în ea și este fericit, deoarece în sfârșit s-a găsit pe sine însuși: viața pe care o descrie este propria sa viață. „Lumii 516 Definită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale (magia, aventuri nenumărate finalizate pozitiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină moralizatoare și bogatele trimiteri la mitologia gracă sau latină. Alegorismul știrbește însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot evolua decât în limitele impuse de simbolul pe care îl ilustrează, rămânând previzibile și plate, simple voci în ansamblul narativ al operei. Influența lui Dante
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
până la regina Giovanna a Napolelui, care a domnit între anii 13431382. Cel de-al doilea capitol este dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia. Ultimele șase vieți înfățișate de narator se opresc asupra unor figuri feminine din Evul Mediu.624 Autorul s-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unor personaje. Poemul nu își propune să surprindă viața sau personalitate lui Tezeu, ci o poveste de dragoste a doi tineri tebani, Arcita și Palemone, care s-au îndrăgostit de aceeași fată, Emilia. „În pofida titlului și a fundalului împrumutat din mitologia greacă, acest poem este, în esență, o operă medievală. Epicul înfățișează o 198 poveste de dragoste. Toate aceste opere de început ale lui Boccaccio reflectă gusturile curții napolitane a vremii.”727 Teseida este un poem alcătuit din douăsprezece cărți, scrise
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Daniel Barbu, Editura Meridiane, București, 1994. 93. Wallace, David, 'If That Thou Live': Legends and Lives of Good Women, în Chaucerian Polity: Absolutist Lineages and Associational Forms in England and Italy, Stanford University Press, 1997, pp. 337-378. 94. Walter, Philippe, Mitologie creștină. Sărbători, ritualuri și mituri din Evul Mediu, traducere de Rodica Dumitrescu și Raluca Tulbure, Editura Artemis, București, 2005. 295 95. Webbe, William, A Discourse of English Poetrie, în Elizabethan Critical Essays, vol. I, edited by G. Gregory Smith, Oxford
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
e ușor să determini domeniul de viață interesat), cât felul În care este resimțit... Acest studiu necesită În mod evident colaborarea cu consultantul, care permite, Între altele, o mai bună cunoaștere a contextului. Tranzitele lui Jupiter O simplă trimitere la mitologie ne poate permite accesul la adevăratul sens al tranzitelor lui Jupiter. Fiu al lui Saturn, care avea năravul de a-și devora copiii, Jupiter a fost salvat de mama sa, Rhea, care a pus În locul lui un pietroi Învelit În
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
mărturia lui Cyrille, p. ... Numai că, dacă la Bill Clinton blocajul a fost mai ales social și moral, la Cyrille este numai și numai fizic. Tranzitele lui Uranus Uranus sau Coelus, „cerul”, este tatăl lui Saturn și al Titanilor, strămoșul mitologiei. Era stăpânul cerurilor Înainte ca Saturn să-l detroneze și să-i arunce atributele virilității În mare, unde din sămânța lui răspândită se va naște mai apoi Afrodita. Ca planetă, Uranus a fost descoperit pe 13 martie 1781 de către William
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
care Îi conferă lui Pluto acea imagine de zeu Înspăimântător pe care o anumită formă a astrologiei o dă În vileag cu atâta plăcere. Este adevărat că Pluto e singurul a cărui putere nu a fost niciodată râvnită... Dar În mitologie infernul are o cu totul altă semnificație. Înainte de toate, Infernul este Împărțit În trei zone: Erebus, unde se găsește palatul iluziilor, unde se află Cerberul, Furiile și morții fără mormânt. După aceea, urmează Infernul propriu-zis: este un loc al ispășirii
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]