3,463 matches
-
CCSB, comandat de Antenă 3 CURS, comandat de TVR 1. Mircea Geoana 51% 1. Mircea Geoana 50,7% 2. Traian Băsescu 49% 2. Traian Băsescu 49,3% Strategii campaniilor electorale ale candidaților înscriși în cursa pentru Cotroceni, având în vedere miza foarte mare și competiția foarte strânsă, au analizat și s-au inspirat din desfășurarea campaniei electorale din 2007 în Franța și a campaniei din 2008 în SUA Oricum, s-a constatat o americanizare a comunicării politice în Europa 87, evidență
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Ionela Carmen Boșoteanu, Campania negativă, violența în comunicarea politică?, în Sfera Politicii, nr. 10 (164)/2011, pp. 50-51. 82 "De ce le e frică, nu scapă. Hai la Referendum!", prin care Traian Băsescu, presedintele în funcție și, totodată, candidatul PD-L, mizează pe sonoritatea elementelor centrale "frică" și "scăpa", iar ritmicitatea dată de fracturarea sloganului în două părți, se acordă mai mult redării fricii, si mai putin scăpării. Astfel, oricât de mare e frică adversarului, el nu are șanse de a scăpa
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
parteneriate interactive indispensabile întreținerii energiei necesare pentru descoperirea identității sale sociale. Contextul de dezvoltare: interacțiunile sociale Noile date culturale, multe scrieri și articole de jurnale prezintă asocierea, disocierea, delicvența juvenilă ca pe o afacere a timpului nostru. Departe de a miza pe gravitatea crizei contemporane care se traduce prin interiorul familiei în grupele preșcolare și la școală, credem că aceste manifestări de delicvență trebuie considerate ca niște simptome particulare semnificative de dificultate care se regăsesc în sistemul nostru socio-cultural. Două probleme
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
imagini. Prima calitate a textului este prin urmare aceea de acuratețe a expedierii cititorului către imaginile de referință sau de abilitate a convocării evenimentului la care se face aluzie. Trimiterea va fi cu atît mai eficace cu cît textul va miza pe sintagme simple și limpezi (lipsite de Înflorituri metaforice gratuite) care trimit direct la țintă, focalizează activitatea contemplativă pe obiectivul vizat. Evitarea figurilor de stil, cu care ne-a obișnuit poezia occidentală, preîntîmpină astfel rătăcirea cititorului pe căi lăturalnice, ocolite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
folosit doar pentru a ajunge la destinație. Din acest punct de vedere, rolul textului este să ne pună În fața faptului real, propus contemplării. Și să poată fi ignorat În fața bogăției prezumate a imaginilor odată ce și-a Îndeplinit funcția. Haiku-ul mizează pe forța imaginilor. Odată ce l a plasat pe cititor În fața lor, orice ingerință a textului În activitatea de contemplare este neavenită. Textul nu trebuie deci să spună vreo poveste, să descrie expresiv ceva, să facă apel la simțămintele și la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ea, spirit care Îl provoacă să intre În dialog cu un obiect estetic ce trebuie completat prin adaosul experienței sale existențiale și estetice. Față-n față cu opera imperfectă, cititorul Își poate valorifica achizițiile personale, devenind partenerul pe care autorul mizează și și-l dorește. Omisiunea pe care o cultivă genul laconic este una care ține să rezume, să concentreze, să dea o mai mare densitate și tensiune textului, să Încarce un resort și să-i asigure o detentă explozivă. Scurtimea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cum funcționează textul haiku-ului. Un cititor bun de haiku nu va citi niciodată un text ca acesta: bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit (Eduard Țară), fără să-i prețuiască simplitatea stilizată. Fără să simtă spontan că autorul a mizat pe naturalețea expresiei și a refuzat premeditat orice Încărcare inutilă a formulării. Nu ne interesează deloc dacă el a prelucrat Îndelung, șlefuind, ceea ce a obținut În final sau a avut norocul și inspirația de a da peste această propoziție simplissimă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În altul, din noapte În zi și, Într-un fel mai profund și mai expresiv pentru cititori, putea semnifica și timpul trăit al oamenilor din aceste vremuri (Întrerupt doar arbitrar de o festivitate vană și neproductivă), m-a Îndemnat să mizez pe ceață și nu pe stele. Am Încercat mai multe variante și m-am fixat În cele din urmă pe sintagma ceața trece / pragul altui an. Prindeam astfel ideea timpului indiferent care curge amorf și care nu face deosebire Între
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei reprezintă În primă instanță trăinicia. Cine Își durează o colibă, mizează pe durabilitatea lemnului din care și-a făcut un adăpost pentru a și duce traiul. A folosit lemnul pentru că a avut Încredere În capacitatea lui de a-l adăposti de vremea rea pe termen lung. Ciocănitoarea, specialistă În infirmitățile lemnului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar), adevăratul destinatar este publicul martor, pe a cărui receptare adecvată autorul mizează. Dincolo de spațiul care le-a consacrat (presa), pamfletul și polemica sunt construite pe o schemă tripartită, corespondentă, în varianta cea mai simplificată, oricărei situații de comunicare: emițător mesaj receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din pamfletar un estet al polemicii. Și pamfletul, și polemica se adresează unui anumit tip de cititor cu disponibilități selective, capabil să decodifice subtilități de fond și de formă, flexibil intelectual, într-un cuvânt inteligent. Polemistul, printr-un factum elaborat, mizează pe adeziunea publicului, la care se raportează ca la o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar simulând-o, mizând pe reactivarea sentimentului infantil al "bucuriei distructive" (J.-Ch. Darmon) pentru că: "În pamflet, ca și în comedie, și ca în toată satira, rezidă puterea imbatabilă a surâsului"51. În structura sa profundă, gluma reflectă ideologia polemistului și sistemul de valori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o dilemă"57. De fapt, este vorba de o falsă dilemă, atâta timp cât psihologia lecturii ne arată că lectorul fidel al textului pamfletar se solidarizează nu cu anatemizatul, ci cu enunțătorul discursului anatemizant. În polemică, rolurile se modifică sensibil. Polemistul (Eu) mizează pe complicitatea unui Tu căruia i se adresează oficial, aulic chiar, la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând pe complicitatea sa în atacul frontal. E tocmai ceea ce arătam puțin mai sus, și anume că polemistul este flancat discret de pamfletar, ca o strategie retorică de a violenta pasivitatea lectorului și de a-l aduce în miezul diputei. Cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Elisabeth Zawisza relevă tripartiția rolurilor în discurs, invocând o celebră butadă a lui Diderot: "Il faut être trois pour exprimer le rapport à deux"76. Numitorul comun al acestor observații se regăsește în dimensiunea spectaculară a conflictului în genere, care mizează pe predispoziția publicului de a gusta confruntarea și de a-și desemna un favorit al competiției. În această ipostază de "cititor fictiv", naratarul trimite nu doar la "cititorul concret, istoric, ci la unul atemporal, universal și, implicit, cunoscător al obiectului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sursă interpretativă pentru toți cei seduși de magia verbului arghezian. "E semnul indubitabil că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în alcătuirea căruia intră: "menajeria fabuloasă", grotescul portretistic, alegoria ca spațiu al libertății absolute de a recrea realitatea. În concluzie, interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
greutate o metaforă către care se precipită toată avalanșa de cuvinte"130. Așa cum afirmam și în secțiunea teoretică a demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui psihologie moralistul mizează, și anume umilința simbolică. Pedeapsa fizică sub privirile mulțimii rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este mult amplificată de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se în spirit responsabil de protejarea valorilor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vorbire ocolită) argheziană este învestită, de regulă, cu o funcție comică, printr-o voluntară abundență a detaliilor care, în comunicarea obișnuită, se știe, ar fi inutilă. Aici, ea prelungește eufemistic raționamentul punitiv recomandat în cazul "recidivei". În sfârșit, ipoteza fictivă mizează, fără îndoială, pe un efect comic generat de incompatibilitatea dintre statutul real al victimei și situația imaginată, ilar-absurdă, în care o proiectează autorul. De la Universitate la grajd, de la grajd în postura de obiect-obstacol și, la urmă, de rebut inutil: iată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Marc Angenot, retorica manifestului este o "retorică a continuității explicite", adică "ea întărește în enunț ceea ce, altundeva, ar putea fi presupus ori lăsat într-o stare latentă; ea articulează entimema în defavoarea toposului"163. În ipostaza unui discurs politico-ideologic, manifestul mizează, mai mult decât oriunde, pe o finalitate pragmatică, urmărind, la modul cel mai concret, influențarea atitudinii destinatarului. Trebuie semnalat faptul că, în această variantă, manifestul aparține, în marea majoritate a cazurilor, unui autor colectiv, care urmărește să-și afirme propria
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace rișca în fața teatrului cu îngerul artei, punem mâna pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea în care își complăcuse nasul". Mizând pe justițiabilitatea violenței satirice, Arghezi își motivează astfel atitudinea: "Vanitate, îngânfare? Nu; foarte simplu și curat, un sentiment la mijloc de restabilire de proporții"174. Teoretizând, Arghezi nu are dubii, de aceea el nu face speculații. Deontica sa e empiric-sapiențială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care morala apare, ambiguizată prin poantă, de obicei, în final 202. Un astfel de text este Dialog 203, în a cărui dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema actanțială, cititorului i se rezervă un alt statut: nici de arbitru, ca în schimbul polemic oficial, nici de partener ca în pamfletul polemic sau satiric, ci de privitor anonim, a cărui prezență este doar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în situație de criză și devine disputabil. Într-un atare tip de discurs, dimensiunea estetică este secundară și se subordonează scopului polemic. Discursul publicistic arghezian, venind pe firul unei de-acum împământenite tradiții polemico-pamfletare, va deveni referențial prin originalitatea construcției, mizând, mai întâi de toate, pe individualitatea gestului artistic. Privită ca parte integrantă a creației eminesciene, publicistica politică, implicit polemică, nu este numai expresia unei minți sagace, ci completează osmotic imaginea unui fascinant puzzle, în care textul și metatextul sunt semnificabile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]