107,384 matches
-
care oamenii sunt oameni, cu corporeitatea, cu istoricitatea, cu socialitatea, cu psihismul, cu limbajul perceput drept cuvânt primitiv, drept capacitate de a vorbi cu tot atâtea categorii transcendentale care își găsesc definirea în esența vieții, care sunt propriile sale categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca experiență a lumii în sine. Cum poate un asemenea Fond adică Abisul unei subiectivități radicale să fie un fundament pentru tratarea obiectivă a fenomenelor umane și mai întâi pentru propria lor obiectivitate, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale? Oricât de ireale și de abstracte ar fi reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-a face cu determinările pur formale care rezultă din activitatea categorială a numerației, a reunirii, a punerii în ansamblu, a modului de abordare matematică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al celorlalte și astfel în calitate de co-praxis, bunurile necesare subzistenței sale, distribuirea acestora între diverșii producători presupune aprecierea a ceea ce revine fiecăruia, așadar o măsură a valorii acestor bunuri, care reprezintă cantitatea de muncă necesară producerii lor. Însă munca este o modalitate a vieții, cea pe care o îmbracă aceasta atunci când dorința suferindă se transformă în strădania de a se satisface, este punerea în operă a Corproprierii originare a naturii. Numai că munca vie a acestui corp care trăiește și se apropriază
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
operă a Corproprierii originare a naturii. Numai că munca vie a acestui corp care trăiește și se apropriază nu este susceptibilă a fi o măsură, nefiind nimic altceva decât încercarea mută de sine a acestuia în patosul suferirii sale o modalitate a auto-afectării în care nimic nu se pro-pune vreodată ca obiectul posibil al unei măsuri, în care, de asemenea, nici o privire nu se strecoară pentru a lua sau a da această măsură. Munca ce determină valoarea bunurilor și permite schimbul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la toate nivelurile activității umane, inclusiv la acela al conduitelor elementare legate de hrană, îmbrăcăminte, habitat, muncă, iubire etc. Se va pune, este adevărat, întrebarea ce înseamnă exact "formă grosolană" sau "incultă" și în ce fel se diferențiază aceasta de modalitățile mai nobile și mai rafinate și ce anume înseamnă "nobil" și "rafinat". Un progres decisiv în acest domeniu este deja făcut de cel care observă că, în ciuda dificultății de a defini teoretic caracterele sus-menționate și în ciuda impreciziei și aproximației termenilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
crește viața în încercarea absolută a certitudinii sale proprii. Or domeniul acestei cunoașteri primitive și primordiale este cel al eticii, adică al praxisului. El este constituit din ansamblul modurilor de viață ale individului, moduri ce nu trebuie considerate ca fiind modalitățile pe care le îmbracă o viață în cursul istoriei sale contingente și supuse hazardului, ci ca fiind, într-adevăr, moduri, habitusuri subordonate unui tipic, sau, mai bine spus, unui stil. Faptul că aceste modalități sunt moduri, iar nu simple accidente
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce nu trebuie considerate ca fiind modalitățile pe care le îmbracă o viață în cursul istoriei sale contingente și supuse hazardului, ci ca fiind, într-adevăr, moduri, habitusuri subordonate unui tipic, sau, mai bine spus, unui stil. Faptul că aceste modalități sunt moduri, iar nu simple accidente ține de faptul că ele se înrădăcinează în esența vieții, fiind de fiecare dată dorite și dictate de ea. Această înrădăcinare a modalităților în viață, ca moduri ale vieții, este singura care ne poate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unui tipic, sau, mai bine spus, unui stil. Faptul că aceste modalități sunt moduri, iar nu simple accidente ține de faptul că ele se înrădăcinează în esența vieții, fiind de fiecare dată dorite și dictate de ea. Această înrădăcinare a modalităților în viață, ca moduri ale vieții, este singura care ne poate ajuta să înțelegem în ce constă barbaria vremurilor noastre, precum și orice barbarie în general. Înainte de a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul vieții a unei modalități specifice a acesteia, sub forma unei "voiri" a actualizării unei potențialități subiective corporale de pildă. Despre acest efort care are un început și un sfârșit se poate spune de fapt că este vrut, și chiar că este un mod al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa prin intermediul încercării suferirii sau refularea sa sub formele diverse ale nemulțumirii de sine sunt la toate nivelurile condițiile atât ale culturii, a cărei dezvoltare este globală, cât și ale barbariei, al cărei proces afectează una după alta fiecare dintre modalitățile vieții individuale și sociale. Cu toate acestea, odată cu fiecare repliere a energiei, deoarece, în același timp, ea nu contenește a fi produsă ca viața însăși, nemulțumirea, încercarea de sine pe care o face această energie nefolosită, crește. În acea clipă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său, ordonându-l și organizându-l după bunul său plac. În așa fel încât 3) individul este confruntat cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească un loc deopotrivă derizoriu și predefinit. Pe de altă parte, acest mănunchi tentacular de activități impuse
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viața nu a încetat să subziste, așa cum am văzut, sub înfățișarea nevoilor brute, ceea ce îi conferă astăzi caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ar fi în timp, observația participativă oferă date parțiale într-un ansamblu de viață complex. O a doua ține de aprecierea situației date în anumite limite de relativitate, datorate subiectivismului inerent. Analiza de documente a însemnat o confruntare cu o modalitate diferită de a recepta realitatea în cauză: neutră, obiectivă, în care, în forma fișelor de identificare, a evaluărilor și a referatelor realizate de psihologi, asistenți sociali, medici, informația apărea filtrată prin interesul de selecție al specialistului. Interviurile de adâncime au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de dominare sub care se aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este sancționată indirect (prin atitudini și comportamente cotidiene, la nivelul practicilor instituționale) devierea de la modelul clasic al familiei tradiționale. Am reușit să identific modalități subtile de manifestare a patriarhatului în viața privată, să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
1998, p. 2). Carole Pateman arăta că, în timp ce sfera publică era întemeiată pe contractul social, sfera privată este reglementată de contractul sexual 7. În timp ce primul contract era încheiat de către bărbați între ei, urmând ideea de fraternitate, al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de a regla relațiile bărbaților cu femeile din familia lor. Familia, inclusiv cea monoparentală, este o asociere naturală sau liber-consimțită, cu caracter privat, dar care întâmpină dificultăți de integrare socială; mai exact, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
discrepanță a datelor statistice privind familia monoparentală: în timp ce Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei 20 menționează doar 6,8% din numărul total de familii, Institutul Național de Statistică arată că acestea reprezintă 11,72%. Această diferență poate fi interpretată ca o modalitate de a trasa prin minimizare datele problemei în parametrii unei rezolvări facile. Denotă, de asemenea, o disponibilitate redusă a decidenților din structurile de putere de a aborda familia monoparentală din perspectiva egalității de șanse. Mă întreb dacă abordarea ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copilul sau copiii săi, un grup de persoane aflate în relație de rudenie, rezultată prin filiație directă sau adopție. Adesea, este abordată ca o abatere de la familia nucleară, formată din soț, soție și copiii lor minori. Căsătoria nu mai reprezintă modalitatea de constituire legală a familiei, ci doar un prim element dintr-un conglomerat cauzal: căsătoria urmată de divorț, separare sau deces. Familia monoparentală poate rezulta și din asumarea copiilor în afara căsătoriei. Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multe probleme decât cele din familii complete și se confruntă cu probleme de autoritate față de copiii lor. O altă strategie existențială ar putea fi aceea în care mamele singure au disponibilități mai mari pentru relații parteneriale cu copiii, dezvoltă diverse modalități de întrajutorare în favoarea familiei lor. Bărbații părinți singuri implică mai puțin copiii în treburile casei, dar fac apel la ajutor din afară. Rolul parental este mai bine articulat dacă tatăl s-a aflat împreună cu copilul său în permanență, iar interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sens, se remarcă o frapantă opoziție a opiniilor tinerelor mame față de cele întâlnite în revistele care li se adresează (care alocă spații ample recomandărilor legate de sănătatea și frumusețea corpului). Avem de-a face cu un potențial conflict între două modalități de manifestare a modelajului cultural asupra corpului fetelor mame: una îndeamnă la cultivarea frumuseții și a atractivității sexuale, cealaltă privește lucrurile din perspectiva conservării sănătății corpului matern, al cărui rost este să hrănească și să ocrotească nou-născutul. Ca și aspectele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
iar regula de viață era că dreptatea este dată de forța celui mai tare). Dacă mama este împreună cu copilul său, atunci ea mediază relația acestuia cu lumea și suportă încadrarea sub normă 12. Astfel, mama se află într-o dublă modalitate de raportare: pe de o parte, prin intermediul normelor, în sfera eticii drepturilor, față de instituția sub ocrotirea căreia se află și care o învață să-și merite drepturile, iar pe de altă parte, în perimetrul unei etici a grijii față de propriul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
chiar dacă aceasta implică și grija de tip matern. 3. Familia monoparentală și politicile publicetc "3. Familia monoparentală și politicile publice" Familia a fost considerată, în mod curent, ca o sursă de producere a bunăstării. Specifică societății tradiționale, familia extinsă constituia modalitatea de organizare a activității producătoare de venituri, presupunând participarea membrilor ei din mai multe generații. La baza acestei stări de fapt se aflau relațiile de rudenie și proprietatea acumulată în timp. Chiar sprijinul intergenerațional era întărit prin moștenirea averii bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru familiile cu un singur părinte, pentru familiile numeroase, sprijin pentru familiile sărace privind posibilitatea copiilor de a frecventa o formă de învățământ, referitor la transport, mese la cantină etc., servicii de îngrijire temporară a copiilor, servicii de consiliere familială); • modalitățile de protecție socială privind accesul pe piața muncii a celor care au în îngrijire copii minori; • facilitățile privind locuința și calitatea locuirii; • crearea unor alternative abordabile privind petrecerea timpului liber, actualizarea posibilităților de participare la viața culturală; • sprijinirea implicării comunității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
populația a cunoscut forme de largă circulație, ca rezultate ale unor întruniri internaționale 22. În România, elementele de politică demografică sunt, dintr-un reflex istoric, asociate cu politica pronatalistă ceaușistă 23. Astfel, sunt etichetate drept comuniste și conotate negativ, ca modalități mai mult sau mai puțin adecvate de a interveni în sfera privată a oamenilor, de a le planifica existența. Apoi, există alăturarea familie-copii, unde politicile demografice sunt asociate politicilor familiei 24. Obiectivele urmărite se referă la creșterea fertilității, ajutorul acordat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]