5,311 matches
-
cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul lichid și curbat, n-a putut să-și vadă sau să-și adulmece sau să-și simtă propria moarte. Moartea: un fluid albastru, albastru ca marea, dispărut pe gâtlejul unui monstru. Nu-i mai rămânea decât să supraviețuiască. Dezbrăcat de trecutul său, părăsind limba strămoșilor săi pentru limbile arhipelagurilor lumii, părăsind obiceiurile strămoșilor pentru cele ale locurilor prin care rătăcea, părăsind orice speranță legată de idealuri în fața idealurilor schimbătoare și contradictorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să urci. Vultur-în-Zbor se simți iarăși rău. — Ce efect? întrebă obosit. — Grimus. Efectul Grimus. — Ce dracu-i asta? — Ah! zise Virgil. Cred că îți ajunge pentru o singură zi. Doar atât să mai spunem: coastele muntelui Calf sunt pline de monștri, domnule Vultur. N-ai supraviețui în nici un caz fără un ghid. Poate nici măcar așa. Vultur-în-Zbor clătină din cap ca un om extrem de nedumerit și-și îngropă fața în palme. Virgil Jones veni la el și-i puse o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmi pare foarte, foarte rău. — Nu. E rândul meu să-mi cer scuze, spuse Vultur-în-Zbor. Mă port ca un copil mofturos. — E întru totul de înțeles, dragul meu, răspunse binevoitor Virgil Jones. — Ai putea oare să-mi explici treaba cu monștrii? Virgil Jones încuviință trist. — Chiar ești hotărât, nu-i așa? — Da, îi răspunse Vultur-în-Zbor. Fie ce-o fi. — Ceea ce ți-am descris anterior sunt Dimensiunile Exterioare, spuse domnul Jones. Mai există și Dimensiunile Interioare. Nu știi niciodată ce universuri zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se limpezească. Văzu un Virgil Jones îndatoritor, aplecat deasupra lui. — în întuneric e mai rău! striga Virgil. O să te scot într-un luminiș. încearcă să te concentrezi asupra vocii mele. O să vorbesc tot drumul până acolo. Lumina zilei ajută. Alungă monștrii. — Monștrii... spuse pierdut Vultur-în-Zbor. — Vin dinăuntrul tău, zise Virgil Jones. Dinăuntrul tău... îVocea i se stingea, i se pierdea.) Pe Vultur-în-Zbor îl cuprinse iarăși nedumerirea. Avu iar vedenii deformate. — Nu-ți pot explica! urla Virgil de la capătul unui tunel lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
limpezească. Văzu un Virgil Jones îndatoritor, aplecat deasupra lui. — în întuneric e mai rău! striga Virgil. O să te scot într-un luminiș. încearcă să te concentrezi asupra vocii mele. O să vorbesc tot drumul până acolo. Lumina zilei ajută. Alungă monștrii. — Monștrii... spuse pierdut Vultur-în-Zbor. — Vin dinăuntrul tău, zise Virgil Jones. Dinăuntrul tău... îVocea i se stingea, i se pierdea.) Pe Vultur-în-Zbor îl cuprinse iarăși nedumerirea. Avu iar vedenii deformate. — Nu-ți pot explica! urla Virgil de la capătul unui tunel lung. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe loc. Trecea prin nenumărate transformări, în care culorile se schimbau, pomii deveneau ființe mișcătoare, pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar florile cântau. în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tale, nici un univers-palimpsest. Ficțiuni în care un om ar putea trăi. La vremea aceea domnul Jones fusese un om cu foarte multă imaginație. Se luptă să-și croiască drum dincolo de amintirea insuportabilă a prăbușirii sale, când puterea a devenit un monstru care s-a întors împotriva lui și i-a prăjit mintea, și ajunse la vremurile bune. Zâmbi. Ce lumi vizitase! Câte lucruri învățase! își amintea cu admirație tehnicile sexuale ale poporului Ydjac, logica instinctivă a plantelor geniale din Poli XI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întrebă Vultur-în-Zbor, acum mi-e mai bine? — Mai bine? — Febra Dimensiunii, spuse Vultur-în-Zbor. în momentul de față totul pare să fie în regulă. Mă fac bine? Nu știu, spuse Virgil. Poate că da. Poate că nu. De obicei întâlnești niște monștri. Cunoști genul ăsta de lucruri. — Nu, zise Vultur-în-Zbor. — în orice caz, spuse Virgil, încercând să pară încrezător, între noi fie vorba, ar trebui să fim în stare să le facem față. Gorful luase o hotărâre. Să nu se mai amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de tine. — îmi explici? — După toate probabilitățile, spuse Virgil, acolo nu va fi absolut nimic. — Și asta te neliniștește? Virgil Jones tuși. — Pari un tip neobișnuit, spuse el. Poate că n-o să ai nevoie de... Se opri. De ce anume? — De monștri, spuse Virgil Jones. După ce îi explică, Vultur-în-Zbor înțelese ce trebuia să se întâmple. Leacul împotriva febrei Dimensiunii este ceva complicat. Presupune mai mult decât simpla supraviețuire, mai mult decât capacitatea de a-ți găsi drumul prin labirint. Dacă asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întotdeauna infailibil. îl izolează totuși pe bolnav de răul cel mai mare pe care îl poate produce Efectul. Asta dacă nu-l omoară. Printre Dimensiunile Interioare ale fiecărei victime atinse de febră stă și pândește câte un set propriu de monștri. Propriii săi demoni, arzând în propriile lui focuri interioare. Propriii săi viermi, ce-i macină puterile. Acestea sunt obstacolele pe care le are de trecut - dacă poate. Din păcate, ele sunt adesea mai puternice decât el și atunci moare. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în mod premeditat acea Ordonare. Eu doar i-am oferit o ghicitoare, cu ajutorul căreia putea să aprofundeze cunoașterea dimensiunilor. Gândește-te numai: dacă n-aș fi făcut-o, dac-ar fi învins febra imediat, nu și-ar mai fi răpus monștrii. De ce ar fi ceva irelevant? Virgil medită. — Există un strop de adevăr în ceea ce spui, zise el. Dar nu știm dacă trebuia neapărat să învingă acei monștri. Acum, că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, chiar și el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o, dac-ar fi învins febra imediat, nu și-ar mai fi răpus monștrii. De ce ar fi ceva irelevant? Virgil medită. — Există un strop de adevăr în ceea ce spui, zise el. Dar nu știm dacă trebuia neapărat să învingă acei monștri. Acum, că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, chiar și el va spune că trebuia. Dar poate că n-ar fi trebuit dacă lucrurile ar fi stat altfel. Pledoaria ta se sprijină pe un principiu prim imposibil de dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
calm, fără patimă.) Vuietul. A fost vuietul. Cumva, vuietul trebuie să fi fost. Din cauză că ținusem Trandafirul atât de aproape și atât de mult timp. Mă întreb de ce Grimus nu era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri și spaime. Orori. Orori. Am încercat să scap dar nu exista scăpare. Erau înăuntru. Halucinații? Nu, erau prea reale. Puteau să provoace durere. Nu, nu voi descrie scenele infernale pe care le vedeam și le simțeam, hăurile în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
susținătorul acelui leagăn ar fi fost un biet sugar. Era mai mult decât gigantic - inspira venerație amestecată cu groază. Vultur-în-Zbor își aminti descrierea făcută de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel de monștri îl rodeau la rădăcină. Alt șoc. Vultur-în-Zbor avea o amintire clară a pantelor superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nebunește. Vocea îi era pătrunzătoare și ascuțită. — Și dacă n-aș fi rezistat febrei Dimensiunii? întrebă Vultur-în-Zbor. — N-ar fi fost cu putință, răspunse Grimus. Ionii tăi erau prea puternici. Observă modalitatea pe care ai folosit-o ca să-ți învingi monștrii: haosul. Adevărata armă a distrugătorului. Inconștientul minții tale a știut cu precizie ce face. — A existat un risc, spuse Vultur-în-Zbor. — Prostii, i-o tăie Grimus. Cu Virgil Jones, gorful Koax și eu însumi veghind asupra ta, fără ca tu să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fie și Henry aici. Ai tu grijă să-l așteptăm, OK? David Stronge încuviință din cap și zise pe un ton servil: — Fără îndoială, Richard. —Spune-mi, mi se adresă Akis Georgios, cum de-ai reușit să faci să intre monstrul pe ușile astea? — L-am asamblat aici - am explicat -, a fost sudată pe bucăți și apoi am unit părțile cu șuruburi. —Tu l-ai sudat? Georgios se uita la mine neîncrezător; sau nu neapărat la mine, ci la mesajul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebuit să fie momentul prânzului dacă mi-ar fi fost foame. Sam, draga mea, a spus pe fugă, voiam să te întreb cum a mers ședința foto cu Tony. Ai fost mulțumită? Nu, Duggie, chiar nu am fost. E un monstru. A spus o obrăznicie legată de nasul meu. —Scumpo, nu e nimic în neregulă cu nasul tău. Nu-l băga în seamă, așa e el. Ar trebui să primim pozele în curând. Sunt sigur că vor fi minunate. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Europa și America. Printre alte atracții, acest Tenebrarium (căci așa Își rebotezase Deulofeu creația) oferea sesiuni de spiritism, necromanție, lupte de cocoși, guzgani, cîini, femei, schilozi sau lupte mixte, fără a uita de pariuri, un lupanar specializat În damblagii și monștri, un cazinou, un birou de consultanță juridică și financiară, un atelier pentru filtre de amor, o scenă pentru spectacole de folclor regional, teatru de marionete și defilări de dansatoare exotice. De Crăciun, se punea În scenă o reprezentație a Păstorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pentru orice există și excepții, am obiectat eu. După cîte știm, domnul Fortuny era nițel deosebit. — Tot ce știm despre el sînt bîrfe la mîna a treia, zise Barceló. CÎnd toată lumea se apucă să zugrăvească pe cineva ca pe un monstru, una din două: ori e un sfînt, ori sînt trecute sub tăcere amănunte de care nimeni n-are habar. — Dumneavoastră se vede treaba că v-a căzut cu tronc pălărierul numai fiindcă e un dobitoc Încornorat, zise Fermín. Cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
miezul nopții. Cineva se așezase În patul meu și Îmi mîngîia părul. I-am zîmbit, ascunzîndu-mi lacrimile. Izbutise să găsească o oglindă, cu toate că le ascunsesem pe toate. Cu o voce spartă, mi-a spus că se transformase Într-unul dintre monștrii din ficțiunile sale, În Laín Coubert. Am vrut să-l sărut, să-i demonstrez că Înfățișarea lui nu-mi repugna, Însă nu m-a lăsat. În curînd, nu avea să mă mai lase aproape nici să-l ating. Își recupera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Zoe nu concepe să fie înfrântă, ea joacă scena disperării nemărginite pentru a-l face pe Fănică să se înduioșeze de chinurile ei și să cedeze. Vede cu groază scandalul ce o așteptă și dovedește spirit critic în descrierea orașului, monstru bârfitor : „O saptămână, o lună, un an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta...În orășelul ăsta , unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv...dar încă având
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
influențele civilizațiilor orientale se resimt într-o mai mare diversitate de stiluri, cu apariția decorului vegetal și animal. “Motivele orientalizante” se concretizează în aglomerația numeroaselor personaje provenite din lumea animală animale din realitate sau fantastice feline, grifoni, sfincși amestecați cu monștrii compoziți, bicefali și unicefali. Treptat, arta își pierde caracterul sacru și simbolic, dezvoltându-se aproape exclusiv în domeniul profanului. Noile principii estetice au condus la explorarea unor laturi ale realului care nu au fost considerate până atunci demne de a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care le răsăreau din spinare în chip de cocoașă, și figuri cu gură plină de dinți pe burtă, făpturi omenești cu cap de cal și cabaline cu picioare umane, pești cu aripi de pasăre și păsări cu coadă de pește, monștri cu un singur trup și cu două capete, sau cu un singur cap și cu două trupuri, vaci cu coadă de cocoși și cu aripi de fluture, femei cu capul chilug ca burta unui pește, himere bicefale încrucișate cu libelule
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sau definitiv, natura umană în schimbul naturii animalice, diabolice. De aceea lumea miraculosului este locuită deopotrivă de ființe umane și antropomorfe: uriași, pitici, zâne, oameni cu particularități fizice și diformități ce trimit la o urâțenie morală. De aici se ajunge la monștrii umani: oameni cu picioarele întoarse la spate, oameni fără cap, cu ochii pe umeri, etc. Urmează ființele jumătate om, jumătate animal, fermecătoare, dar periculoase când iau forma sirenelor. Lumea animalieră este și mai plină de miraculosul oferit de animalele “naturale
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
este Physiologus. Această enciclopedie animalieră a cunoscut o vogă extraordinară în Occidentul medieval. Fiecărui animal, real sau imaginar, i se asocia câte o interpretare alegorică ce trimitea la o lecție morală. Această moralizare de sorginte creștină aparține interpretării medievale a monștrilor care urmează modelul oferit de Isidor. Cu ajutorul unei false etimologii (“monstrum” ar veni de la “monstrare” - a arăta), acesta face din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție morală (șoimul = bărbăția, iepurele = frica, ursul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]