4,695 matches
-
primi un raport confirmat, care-l înștiința că Hideyoshi se afla în Gifu. Ieyasu, Sakakibara, Honda și alți vasali stăteau așezați într-o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
croise drumul cu disperare și reușise să urce spre culme. — Nu mai am nevoie de nici un cal. Pune-mi aici scaunul de campanie. Pajul instală taburetul în spatele lui, iar Shonyu se așeză. — Aici iau sfârșit patruzeci și opt de ani, murmură el de unul singur; privindu-l pe paj, continuă să vorbească. Ești fiul lui Shirai Tango, nu-i așa? Cred că tatăl și mama ta te așteaptă. Fugi cât te țin picioarele spre Inuyama. Uite, vin gloanțele! Pleacă odată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armată mică, atacă douăzeci de mii de oameni. Dacă e Honda, trebuie să fie un om de mare nădejde. Ce înduioșător, încearcă să-l ajute pe Ieyasu să scape, obstrucționându-ne pe noi momentan aici și sacrificându-și el însuși viața, murmură el, după care adăugă: merită să fim înțelegători cu el. Oamenii noștri să nu tragă nici o săgeată sau vreun glonț în direcția lui, oricât de îndârjit ne atacă. Dacă există vreo relație karmică între noi, într-o bună zi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-l trimise secundul. Îi făcu semn să se liniștească, după care își întoarse privirea spre Kaan. Astfel putu să observe în decurs de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
sfârșit, a venit și momentul când Zâna a ciocnit ulcica cu mine și m-a privit în ochi. În acea privire am văzut o revărsare de lumină azurie, ca dintr-un cer senin de primăvară. Fără să plece ochii, a murmurat: --Mulți ani fericiți, dra... Odată cu acest început de cuvânt, un val de roșeață i-a inundat chipul... Atunci parcă i-am auzit pentru prima oară glasul. Sevastița a șoptit doar “mulți ani, conașule”... Nu mi-am dat seama câtă vreme
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni. Nu departe de aici, murmură marea același cântec neuitat de veacuri. Pe țărmul mării mele, vezi înșiruite castelele fericirii, castele de nisip, ridicate-n amintirea oamenilor care și-au pierdut sufletul. Sufletele lor stau ascunse în interiorul lugubru al castelului și nu pot să iasă. Se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
crucea lui!... Lumea din oglindă Ochiul stâng mi se zbătea în dimineața aceea, ca un șoarece prins în cursă. Semn rău, ar fi spus mătușa Aglaia, dacă ar fi putut stăbate timpul până în colțul amintirilor. Mereu e semn rău, îmi murmură ea, încălzindu-mi urechea de parcă, ar fi vrut să-mi dezvăluie o taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ninsese peste noapte, ceea ce urma să-mi Îngreuneze și mai mult drumul. Aveam să Întârzii dacă nu plecam Îndeajuns de repede. Mi-am apucat hainele În grabă și am dat să ies din cameră când am auzit-o pe Maria murmurând cu ochii Încă Închiși: ― Iar te duci să repeți? E sâmbătă. ― Sper să mă Întorc repede, a fost tot ce am spus. Am coborât scările fără să mă mai chinui să nu fac zgomot. Mama era o persoană foarte matinală
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
totul s-a cufundat Într-o baie de lumină. M-am trezit cu o pereche de cearcăne imense și cu o durere Îngrozitoare de cap. Din fericire, nesomnul a avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată noaptea, despre un anume Adi. ― Adi, te iubesc, spusese ultima dată. Curiozitatea Îmi fusese stârnită În mod categoric. În următoarea săptămână m-am chinuit din răsputeri să-mi văd În liniște de viață. Am ieșit cu Victor
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sigur, Începu el, nu sunt sigur că va mai fi bine pentru tine. Pentru o vreme. Asta m-a lovit din plin. Ceea ce spunea nu avea nici un sens. L-am privit confuză, refuzând să Înțeleg. ― Ce Înseamnă o vreme? am murmurat. ― Câteva săptămâni, dacă ai noroc. Dar dacă te apuci să dansezi acum, situația s-ar pute agrava și s-ar putea ajunge la luni Întregi. ― Dar de ce? ― Ești rănită. ― Sunt bine, am mințit. ― Dacă nu te odihnești acasă, vei rămâne
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
terminat de băut În mai puțin de cinci minute. Nu puteam zăbovi. Mama ar fi putut ajunge acasă curând și riscam să Întârzii la propria mea execuție. Am cerut nota și David așteptă răbdător sămi scot portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii pentru apa mea. Se așeză apoi pe scaunul de vizavi de mine. ― Ce...? am murmurat bulversată, imediat ce David se Îndepărtă. ― Eram la masa alăturată, am auzit ce-ai pățit și m-am gândit să te salvez, explică el zâmbind. L-am privit atent. Brunet, Înalt, cu ochi mari și verzi. Dacă n-aș fi fost
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am zâmbit frumos la ea. ― E al tău, Eliza. Fă ce vrei și mie dă-mi pace. Nu păru deloc afectată de a doua propoziție. ― Perfect, fu singurul ei răspuns, Da, era perfect că prietena mea era o trădătoare. Maia murmură Încântată „ Ți-am zis eu”, În timp ce ochii ca de japoneză ai Elizei străluceau de fericire. Fosta mea prietenă! Am simțit În mod ridicol că Îmi dau lacrimile. De ce trebuiau să se Întâmple asemenea lucruri? De ce Îmi făcea asta? ― Hei, șopti
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de bună. Angela spusese că are nevoie de timp să se gândească. ― Te iubesc, am spus eu radiind de fericire. Doamne, Maria, nici măcar nu știu cum aș putea să-ți mulțumesc... ― Pentru asta sunt surorile, spuse ea. Mai rămâne doar... ― Radiografia, am murmurat, speriată la acel gând. ― Hei, zise ea, apucându-mă de mâini. Nuți face griji pentru asta acum. Arătă către cafeneaua care se afla la doar câțiva metri de noi. Gândește-te că peste câteva minute vei avea o Întâlnire cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
plăcut. ― Bună, am zis eu. Am Întârziat? ― Nu, eu am ajuns mai devreme, răspunse el ridicându-se să mă sărute pe obraz. Am aruncat o privire fugară la ceasul de la mâna lui. Era ora cinci și zece. ― Am Întârziat, am murmurat eu. Damian râse și-și acoperi ceasul cu mâneca hanoracului negru. ― Mda. ― Și acum tu râzi de mine. ― Râd de expresia feței tale, mă lămuri el. Arăți atât de vinovată de zici că ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să-l privesc În ochi. ― Ăsta nu a fost un exemplu oarecare. Damian râse ușor și-și Încrucișă brațele. ― A fost doar primul care mi-a venit În minte, zise el. L-am privit cu ochii Îngustați. ― Pe naiba, am murmurat. El Îmi făcu cu ochiul. M am uitat În altă parte ca să-mi ascund zâmbetul. Voiam ca Întâlnirea asta să nu se mai termine niciodată. La aproximativ trei secunde după ce am intrat În casă, Maria tăbărî pe mine. ― Scuipă tot
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mea fărâmă de rațiune mă ajută să-i pun capăt. Îmi păru a fi unul din cele mai grele lucruri pe care le făcusem În toată viața mea. ― Sunt mai mult decât hotărât, șopti el. ― N-ar fi trebuit...am murmurat, dar vocea Îmi era la fel de slabă ca și determinarea de al Îndepărta. Damian Îmi atinse obrazul cu două degete. Eram În pericol de a uita cum mă cheamă. ― Îmi pare rău, spuse el mustăcind. Îmi pare foarte, foarte rău. Și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sune. Am Început să mă Îndrept către baia fetelor, unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o sală de clasă. Arăta ca și cum plânsese foarte, foarte mult. ― Bună, murmură ea. ― Ești bine? Cu siguranță era vorba despre despărțirea de Victor. ― Victor e un nesimțit, spuse ea. M-a părăsit! Pur și simplu, mi-a spus că nu mă iubește. Cum e posibil să nu mă iubească? Probabil că toată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
puțin timp, adăugă ea. Te va asculta și va Înțelege, sunt sigură. Era prima oară În viață când cea mai mare dorință a mea era ca Maria să aibă dreptate. ― Dă-mi jurnalul! Te rog! ― Nu! E fascinant! ― Scorpie! am murmurat. Ea râse și mai dădu câteva pagini din jurnal. Își drese glasul. Luni, 25 aprilie Au trecut nouăsprezece zile. Nouăsprezece zile rupte dintr-un vis cum n-am mai trăit niciodată. Iar azi am făcut ceva ce nu credeam că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă Învârt Înnebunită prin cameră. Da, m-am gândit, asta chiar e nasol! Nu dispera, o să-ți iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Întâmplat cu Victor În seara aceea. I-am trimis un email În care i-am explicat totul, dar nu a dat vreun semn cum că l ar fi citit. ― Cât a trecut de când nu ați mai vorbit? ― Patru zile, am murmurat. Adi Își puse o mână pe umărul meu. ― Hei, zise el, văzând că aproape plângeam. O să fie bine. ― Alisia, te-ai Întors! Maria tocmai intrase zâmbitoare În bucătărie. ― Cu cine ai vorbit? Întrebă Adi revoltat. ― O colegă. De ce? Adi dădu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
speriată ori șocată, ori amândouă, nu mi-am putut da seama. Oricum nu era o expresie prea drăguță. ― Atât de rău a fost? am vrut eu să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură repede, aproape ininteligibil. Brusc, tot aerul din Încăpere păru să dispară. Am inspirat cu greu. ― E imposibil. ― Nimic nu e imposibil, mă corectă o siluetă Întunecată de la capătul culoarului. Bianca dispăru de lângă mine Înainte să apuc să mă dezmeticesc. Creierul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
erau mai mult decât puteam atunci suporta. Am luat Încet trandafirul din mâinile lui. ― Îți pare rău? Vocea mea nu era mai mult decât o șoaptă. Damian, nu am mai auzit niciun cuvânt de la tine timp de treisprezece zile. ― Știu, murmură el. ― Ai dispărut, pur și simplu, am spus simțind o lacrimă dureroasă care nu voia să curgă. ― Am fost in Franța. La Început m-am gândit că era o glumă nereușită, dar el părea că vorbește serios. ― Sora mea, Beatrice
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau joc amăgitor, Dar singur eu iubit-am cel suflet călător, Și tot ce-ncet cu timpul față îți negúră. Și-acolo aplecata, privind printre zabrele, Să murmuri un pic tristă, cum zeul sfînt Amor De munții de deasupra a trecut în zbor Și față și-a ascuns-o 'ntr-un ciorchin de stele. (1892) A. E. Housman Cire[ul Scăldat în aurul din soare, Cireșu-i nins de dalba
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
many loved your moments of glad grace, And loved your beauty with love false or true, But one man loved the pilgrim soul în you, And loved the sorrows of your changing face; And bending down beside the glowing bars, Murmur, a little sadly, how Love fled And paced upon the mountains overhead And hîd hîș face amid a crowd of stars. (1892) Alfred Edward Housman Loveliest of trees, the cherry now Loveliest of trees, the cherry now Is hung with
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]