4,723 matches
-
de ceea ce este rău. Să facă ceea ce trebuie făcut și să nu admită ceea ce este de evitat; să facă atât cât este nevoie, să vorbească în mod înțelept, cu toți și despre toate, și în nici o împrejurare să nu fie mut. În sfârșit, să acționeze rațional, nu la întâmplare, față de lucruri și față de Dumnezeu, astfel ca în nici o împrejurare să nu se abată de la scopul fericirii sale ș...ț1. Cititorul ce n-a uitat înțelepciunea lui Comenius știe că textul mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre soțiile deportaților sunt șantajate și timorate să divorțeze. Mulți dintre anchetați și deportați sunt, oricum, depresivi după tot contextul violent prin care trecuseră. O femeie anchetată ajunge chiar la psihiatrie. Un fost protestatar mărturisește că în perioada deportării devenise mut, nu mai vorbea cu nimeni de frică să nu mai suporte vreo violență; și a rămas așa timp de doi ani, până în 1989, aproape uitând să vorbească (Oprea și Olaru, 2002, p. 141). În schimb, atunci când un altul ajunge, în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a vorbirii, a limbajului, a gândirii copilului deficient. Este o regulă cunoscută în literatura de specialitate care afirmă că un copil ce prezintă pierderi mari de auz în primii ani de viață, fără o protezare precoce, inevitabil va deveni și mut. De asemenea, disfuncțiile auditive cu cât sunt mai grave, cu atât vor influența mai mult apariția și dezvoltarea normală a vorbirii, fapt evidențiat prin frecvența crescută a tulburărilor de vorbire la copii cu diferite grade de hipoacuzie. În plus, din cauza
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu „sufletul mut” din volumul Cu stelele-n palmă (1997), versul vădind relații subtile cu folclorul muntenesc, pe care autoarea l-a cules și studiat, cum se întâmplă în teza sa de doctorat, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
mai fi, dulce în viață cum ar fi”; Totul însă printre oameni se strecoară binișor/ Ca și apa ce din munte lunecă încetișor.” Din ciclul romanesc Ferentarii a fost editat doar primul volum, Streina (1940), cel de-al doilea, Privighetorile mute, căruia I. Al. Brătescu-Voinești îi făcuse o prefață, trebuia să apară în anul următor, dar evenimentele au făcut imposibilă tipărirea lui. SCRIERI: Clasa VII A, Craiova, 1931; Mărgele de măceș, Craiova, 1931; Sunt studentă!, București, 1933; Cartea celor șapte basme
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
la modalitățile de încifrare practicate anterior sau, pur și simplu, atașamentul dramaturgului față de această formulă. În ultimele creații, de pildă în Grup de orbi într-o sală de cinema în așteptarea unei capodopere de arhivă din epoca glorioasă a filmului mut (2000), în legătură cu care cititorul este avertizat că „această piesă nu este o piesă... dar poate fi!”, își face loc îndoiala asupra literaturii înseși, incapabilă să mai răspundă întrebărilor contemporaneității. SCRIERI: Teama de păsări, București, 1968; Autostop, București, 1969; Într-o
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
cripta de vinuri luminați -/ cezari, străini de oaste și de Roma,/ doar glasului acestor podgorii dulci dedați”) sau când, într-un sonet, omagiază ca Ion Pillat în Țărm pierdut Helada: „Purtând celestul neodihnei chin/ în grotele submerse, visătoare/ crești taina mută dintre zei și soare,/ balans dintâi, purificat senin // pe când sămânța robilor transpare/ din cei ce-am fost, în lujerul marin/ legi valul într-o floare de măslin -/ ființa pură și nescăzătoare”. Impregnate de lirism sunt, de asemenea, mai toate reportajele
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
așteaptă înainte de a suna medicul. Mai târziu, ea conduce singură și așteaptă mai multe zile înainte de a suna medicul, apoi nu mai telefonează deloc. Doamna X acceptă să se ocupe de casa de bani a magazinului, în prezența soțului său, mut la rugămințile sale de a fi verificată (timp de trei ore, două zile, cinci zile), apoi singură, cu un interval de timp din ce în ce mai mare față de ritualul de verificare. In sfârșit, doamna X se plimbă pe străzile satului, trece prin fața unui
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat distrus de naziști - Lidice. Asemenea mai vârstnicului G. Călinescu, care schimbase lira clasică cu un „fluier simplu”, J. renunță la flautul care „scotea din ochii lumii doar lacrimi mute” și „fremăta de cânturi de nimeni pricepute” și, precum gorkianul Danko, își smulge din piept „ghiocul de rubin” pentru a „urni oștirile în urmă-mi” (Cântecul). Este semnificativ că poetul însuși, în ediția definitivă a operei sale, a renunțat la
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
cu volumul Dantelă veche (1972), în care unor poezii reluate li se adaugă cicluri noi. Poetul trăiește mai mult în trecut, acolo e atmosfera care îi priește, de-acolo vin figurile unor scriitori tutelari, copilăria cu Moșii, circul și filmele mute. Conștient de anacronismul întreprinderilor sale lirice, autorul îl poematizează: „Mi-s versurile tot mai demodate [...]/ Sonetul astăzi nu prea se mai poartă”, dar când încearcă să părăsească forma fixă nu mai este el însuși. Derutat de cursul evenimentelor politice, L.
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
mai trebuie subliniat. După mărturia Sf. Augustin (Confesiuni 6.3.3), un început al modernității lecturii apare odată cu Sf. Ambrozie de Milan, care renunță la cititul în șoaptă. Dimensiunea audio-tactilă presupusă în hermeneutica scrierilor sacre de odinioară dispare. Textul este mut. Tiparul modifică nu doar mecanismele transmiterii unei eredități teologice sau culturale, ci însuși modul de manifestare în lume a cunoașterii. Organizarea lineară a codexului ascunde structura de palimpsest a textualității. Ideea că în mintea autorului se află originea tuturor semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât mai mult, față de formatorii de opinie din interstiții. Rezultatul imediat este dispariția aproape completă a argumentelor teologice chiar în cele mai importante dezbateri politice, sociale sau culturale care animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne, în forul public, mută sau dezarticulată. Fideismele crispate, pe de o parte, și disprețul laconic, pe de altă parte, dau tonul. Reacțiile publicului întemeiate tacit pe Crezul tradiției înaintează bâjbâit spre limanul argumentației. Exercițiul intelectual al criticii teologice este timid, incoerent și confuz, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucra cu capul sau din instinct, ori în virtutea calificării dobîndite sau sub imperiul unei forțe în care toate aceste motive să se fi amestecat într-un dozaj mai mult sau mai puțin egal - ci pur și simplu în virtutea unei energii mute și surde, ce se manifesta spontan. Era doar un manipulator al acestei energii; creierul - dacă va fi avut vreodată așa ceva - i se scursese desigur de mult în mușchii degetelor. Semăna cu unul dintre acele obiecte absurde, însă totuși extrem de folositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am văzut plini de viața chinuită a focului, dar pînă la urmă i-am văzut cum se sting, prefăcîndu-se în cenușă mută. O, moșneag al oceanelor! din tot acest foc al vieții tale, ce va rămîne pînă la urmă, decît un pumn de cenușă?! Ă Da, exclamă Stubb, dar ține bine minte, domnule Starbuck, că va fi o cenușă a unor cărbuni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a te adora. Nu ești sensibil nici la iubire, nici la omagii, iar cît despre ură, nu știi decît să ucizi, pe toți îi ucizi. N-ai în fața ta un neghiob care nu știe ce-i frica. Recunosc puterea ta mută și omniprezentă, dar viața mea zguduită de cutremure își va afirma pînă la ultima suflare dreptul la o neatîrnare deplină, necondiționată. în mijlocul impersonalității generale, ai aici o personalitate adevărată. Deși sînt doar un punct, de oriunde-aș veni și oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsuflarea mea. îDeodată, sub fulgerele care cad din nou, cele trei flăcări se lungesc, devenind de trei ori mai înalte ca înainte; Ahab închide ochii, odată cu ceilalți, dar pumnul lui drept e încleștat pe lanțuri.) Spuneam că-ți recunosc puterea mută și omniprezentă, nu-i așa? Nimeni nu m-a silit să spun asta. Și nici nu vreau să las din mînă lanțurile. Tu poți să mă orbești, dar chiar orb fiind, aș fi în stare să merg, pe bîjbîite. Tu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon). Neființa este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ca existență, RL, 1986, 44; Al. Protopopescu, „Ea și întunericul”, VR, 1986, 11; Constantin Crișan, În ramele singurătății tragice, ST, 1989, 7; Gheorghe Grigurcu, Eu, urma închisă-n primăvară, RL, 1989, 32; Vlad Sorianu, Un cântec nemuritor peste firea cea mută, ATN, 1990, 4; Steinhardt, Monologul, 132-134; Theodor Rogin, Eter și spiritualitate, „Zburătorul”,1994, 1-3; Eugen Simion, Singurătatea-n zbor, L, 1996, 1-2; Grigurcu, Poezie, I, 179-188; Popa, Ist. lit., II, 649. E.M.
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
în pozițiel verticală. Bărbatul, postat la vreo sută de metri de casă, se năpusti în direcția crestei, amenință pe cineva ridicând pumnii, zvârli o înjurătură. Apoi, cu pas de automat, se îndreptă spre adăpostul lor care părea să vibreze încă, mut, în urma șocului primit. Mama, aflată mai aproape de ușă, nu înaintă, dar se lăsă să cadă în genunchi, ascunzându-și fața în mâini. Liniștea revenise la esența ei de început - la puritatea tăioasă a culmilor pe cerul încă scăldat în lumină
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cheme pe maică-sa, a recunoscut glasul tatălui, acolo, jos. Nu mai vrea lumea asta în care totul e minat de cuvinte. Nu vrea să-nțeleagă. Prin gâfâiala agitației, aude deodată o melodie. O muzică abia perceptibilă. Un cântecel aproape mut, pe care femeia îl murmură la urechea lui. Încearcă să prindă cuvintele. Dar vorbele au o frumusețe ciudată, lipsită de sens. O limbă pe care n-a mai auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților. O limbă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
le traduc. De altfel, încă de la primele cuvinte, un fel de dublă traducere se stabilise între noi: interpretam cât puteam mai bine argumentele lui și pe cele ale adversarilor lui, dar, în paralel, urmăream înlăuntrul meu trezirea acelei limbi rămasă mută vreme de atâția ani. Obiectul laborioasei lor lupte verbale mi-a apărut destul de repede sub formă de ghicitoare. Omul cu turban, unul dintre șefii militari ai rebeliunii, capturase trei occidentali. Diplomatul rănit se străduia să obțină eliberarea lor. „Domnul consilier
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de imperialism și de dușmanii revoluției. Tonul ăsta era cel didactic și pompos al difuzorului. Sloganurile repetate neîncetat ne-au impregnat în cele din urmă până și gândurile, și tot în stilul ăsta mi-am formulat, fără să vreau, gândul mut: „Banii ăștia râvniți înseamnă sfârșitul revoluției voastre. Șarpele lăcomiei vi s-a strecurat în casa cea nouă...“ Când au ieșit, m-am întors și te-am văzut așezată, ținând mereu evantaiul din hârtii pe care îl mișcai mașinal. Dezordinea din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]