2,938 matches
-
ale cetății și în mediul privat era o adevărată extravaganță. Talentul ei a fost apreciat. Legislatorul Solon, considerat unul dintre cei șapte înțelepți greci, dorea s-o cunoască pentru că-i admira talentul poetic. Filosoful Platon a numit-o a zecea muză. Ovidiu, poetul volumelor: Triste, Faste, Ars amandi, i-a evocat, de asemenea, talentul, plasând-o în galeria "marilor îndrăgostite". Catul și Horațiu, poeți latini, i-au tradus versurile și au imitat-o. Plutarh, scriitor, istoric și filosof grec, autorul celebrei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
amant de la care primește cadouri modeste pentru altul bogat și generos iar dialogul este o comparație între cei doi clienți. Kochlis (scoica), Krokale (piatră șlefuită de apă) și Thespias (după numele unei localități cu statui închinate Afroditei, având-o ca muză pe Phryne, frumoasa hetairă care i-a fost model sculptorului Praxiteles), sunt martorele unei scene reprobabile, violente când lui Parthenis (fecioara) i s-a rupt flautul și a fost agresată. Krobyle (matroana), o curtezană cu experiență își învață fiica, Korinna
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a reprezentat-o pe Aphrodita în statuile lui Praxiteles). De notorietate fiind și un etalon al modei timpului, mulți nobili și-au disputat-o în dueluri. Unii o adorau, alții tânjeau după ea, alții o detestau. Marion a fost și muza creării unor poezii și cărți, printre care Cunună de iubire pentru Marion. Apăsată de tinerețea-i furtunoasă marcată de multe păcate, afectată de șiruri de suferințe, Marion vrea să se retragă la o mânăstire, să-și ispășească viața trăită în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
absolventă a Universității California din Los Angeles, admiratoare a scriitorilor francezi: Balzac, Flaubert, Stendhal, Zola, Proust, a fost impresionată de expoziția dedicată impresionismului de la Mitropolitan Museum din New York și, fermecată de tablourile lui Edouard Manet care au avut-o ca muză pe Victorine Meurent, a decis să-și încerce condeiul prin romanul de debut, Mademoiselle Victorine ce s-a bucurat de un mare succes. Personajul principal, Victorine, combină viețile a două femei reale, curtezane care au fascinat și au scandalizat societatea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
debut, Mademoiselle Victorine ce s-a bucurat de un mare succes. Personajul principal, Victorine, combină viețile a două femei reale, curtezane care au fascinat și au scandalizat societatea pariziană: Virginia de Castiglione și Victorine Meurent, cea de a doua fiind muza preferată a pictorului Edouard Manet (1832-1883), prieten foarte bun cu Charles Baudelaire, Emile Zola și cu alte personalități artistice celebre, admirat de Monet, Renoir, Cézanne care-l considerau un Apollo al lor. Expunerea oficială a tabloului Ghitaristul i-a adus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Emile Zola și cu alte personalități artistice celebre, admirat de Monet, Renoir, Cézanne care-l considerau un Apollo al lor. Expunerea oficială a tabloului Ghitaristul i-a adus lui Edouard Manet mențiune dar, după expunerea operei Olympia, având-o ca muză pe Victorine Laurent, în realitate, Meurent, a stârnit un imens scandal, i s-au refuzat în mod repetat aparițiile în Salonul Oficial. Originalul pictor, convins de valoarea operelor sale și de faptul că, odată, va schimba direcția artei, și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Pe malul mării ș.a. Toate pânzele au reușit să scandalizeze lumea obișnuită să admire operele clasice ale picturii, să fie considerate adevărate insulte la adresa moralei. Ea însă credea în valoarea operelor lui Manet și era mândră de a-i fi muză. Pentru unii Victorine nu era decât o târfă ridicată în slăvi de pictor, pentru alții era o curtezană admirată și râvnită. Cei din preajmă i-au facilitat cunoașterea diferiților bărbați celebri și bogați. Interesul ei era, nu dragostea, ci să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în realitate, contesa de Castiglione) și a intrat într-un palat luxos, stil Ludovic al XVI-lea, a angajat o cameristă, pe Toinette, și alți servitori. Baroana Rothschild a profitat de atmosfera tensionată creată în jurul tablourilor lui Manet și a muzei lui, pentru a-l obliga pe baron să renunțe la relația cu ea. Victorine l-a cunoscut ulterior pe ducele Philippe de Lyon (în realitate, Charles-Auguste de Morny, susținător al domniei lui Napoleon al III-lea sau Ludovic-Napoleon, adus pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
epocile, s-a urmărit scrierea de istorii universale. Este orientarea naturală a spiritului istoric. Aceasta este panta fatală pe care ar fi antrenat orice istoric dacă n-ar fi reținut în cadrul lucrărilor mai limitate, din modestie sau lipsă de elan. Muza istoriei este Polymnia. Istoria se poate înfățișa drept memoria universală a omenirii. Dar nu există memorie universală. Orice memorie colectivă are ca suport un grup limitat în spațiu și timp. Nu putem aduna într-un singur tablou totalitatea evenimentelor petrecute
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pe care le întâlnești la tot pasul, totuși perioada aceasta o consider destul de frumoasă, de atrăgătoare, pe care nu o poți uita niciodată. Studenția este și vârsta poeziei. Fiind fidel prieten al acesteia, am păcătuit și eu puțin cu această muză a versului în tinereță, când se poate păcătui. Am scris chiar un mic grupaj de poezii, pe care l-am dactilografiat la Institut, intitulat Sbucium Sufletesc, sub pseudonimul Georgie Popescu Horodniceanu, prin care am dezvăluit în parte, într-o lumină
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
pă nedrept, unii prin slujbă, alții prin lingușire, unii prin vrednicie, alții prin nevrednicie, unii prin avere, alții prin răpire.“ Sunt rânduri care anticipează - sumar, dar sugestiv - viziunea epică a lui N. Filimon. Un „boier negustor“ va apărea și în Muza de la Burdujăni de C. Negruzzi, sub chipul lui Chir Lacherdopolos, pretendent la mâna eroinei titulare: „Chera mu! Eu sânt un boiar neguțitor, pentru că desi sinto sluziaris [= sluger] sinto și bacalis [= băcan].“ Semiotica, spune Umberto Eco, „este în principiu disciplina care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
totdeauna Prudența 7. Cât despn Atena, o lovitură de bardă a făcut-o să iasă din fruntea tatălui ei (Theog., 924). Zeus s-a căsătorit apoi cu Titana Themis (Dreptatea), cu Eurynome, cu Mnemosyne (care a dat naștere celor două Muze) și în cele din urmă cu Hera (Theog., 901 sq.). Dar înainte de a se căsători cu Hera, el a iubit-o pe Demeter, care a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
17. În cazurile mai grave, Pythia, inspirată de Apollon, profetiza în cripta templului. S-a vorbit despre "delirul pythic", dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Platon compara "delirul" (maneisd) Pythiei cu inspirația poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. După Plutarh: "zeul se mulțumește să o umple pe Pythia de viziunile și lumina care clarifică viitorul; în aceasta constă enthousiasm-ul"18. Pe momentele figurate, Pythia este calmă, senină, concentrată, ca și zeul care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Dionysos și tipologia multiplelor sale epifanii. Dionysos este un zeu care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterioși. La sărbătorile Agrionia din Cheroneea, femeile îl căutau zadarnic și se întorceau cu vestea că zeul plecase la Muze, care îl ascunseseră (Otto, Dionysos, p. 79). El dispare aruncându-se în fundul Lernei, sau în mare, și reapare - ca la sărbătoarea Anthesteriilor - într-o barcă pe valuri. Aluziile la "trezirea" sa în leagănul de plante (ibid., pp. 82 sq.) indică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
evidențiată pentru că face parte din jocul acesta al cuvintelor ("nu mai știam/ dacă..."). Peisajul selenar este contrafăcut, luna de ghips e doar un mulaj, nici măcar o operă artistică definitivă și artistul nu are certitudinea intrării în contract cu această falsă muză. Impresia de schiță este dată și de imaginile preluate " În jurul stelelor se aduna tăcerea/ și Soarele în zodiac îngreuna balanța" - descrierea copiază parcă desenele din cărțile alchimiștilor sau din cele de zodii. Fronda e dublată de ridiculizarea ei, manifestul este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Rădulescu în „Oracol la un tînăr“ (Opere, 2, p. 316): „Ci de-i vedea p-acolo Adele ori Constanțe,/Amelii ori Elize, ori Zoe, ori Speranțe,/Marii, Ecaterine, să nu te-atingi de ele./ Jos în genunchi atuncea, că sînt muzele mele”. Zoe e numele unei tinere eroine tragice din nuvela romantică omonimă a lui Constantin Negruzzi. Mult mai cunoscută, Zoe Trahanache face și desface jocurile în „Scrisoarea pierdută” a lui I. L. Caragiale. Zoe se numea mama junimistului Vasile Pogor. O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al XIX-lea femeia franceză își pierde aură și unicitatea culturală. Această pierdere este o pierdere dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Această pierdere este o pierdere dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
8 ani, în 1947, după terminarea războiului. De altfel, decernarea Premiilor Nobel a fost împiedicată de Primul Război Mondial în anii 1915, 1916 și 1917 și de al doilea Război Mondial în anii 1940, 1941 și 1942 („Când tunurile vorbesc, muzele tac”). Pe cât de criticată a fost brutala intervenție a lui Hitler în știință, tot pe atât de criticată ar trebui să fie judecarea valorii oamenilor de știință în funcție de opțiunea lor politică, chiar dacă această opțiune este condamnabilă (antisemită în cazul lui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]