36,388 matches
-
scris de un adolescent, respectând canoanele autenticismului, a fost în cele din urmă scris. Despărțirea de medelenism era desăvârșită. Vă place Ionel Teodoreanu? În ceea ce are mai durabil estetic, proza sa mi se pare a poseda un efect de cutie muzicală. Sunetul ce se naște la deschiderea mecanismului e desuet, încântător și grațios. Timpul supraviețuiește concentrat în note muzicale. O lectură indiferentă poate anula farmecul discret al acestei "boîte à musique".
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
desăvârșită. Vă place Ionel Teodoreanu? În ceea ce are mai durabil estetic, proza sa mi se pare a poseda un efect de cutie muzicală. Sunetul ce se naște la deschiderea mecanismului e desuet, încântător și grațios. Timpul supraviețuiește concentrat în note muzicale. O lectură indiferentă poate anula farmecul discret al acestei "boîte à musique".
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Elena Zottoviceanu Cu câteva numere în urmă, Ada Brumaru a comentat pentru cititorii României literare concertul de deschidere a Festivalului Internațional Chopin organizat de Canalul Muzical al Radiodifuziunii Române cu sprijinul Ambasadei Polone la București: o seară de neuitat, în care o mare poetă a pianului - am numit-o pe Elisabeth Leonskaja - a dat viață celor două concerte cu orchestră. Festivalul a continuat cu o serie
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
mai supusă trădării, denaturării profunde prin minimalizare dar și inversul este adevărat; atunci când inspirația stă de strajă imaginilor sonore, miracolul se împlinește. El s-a împlinit în seara recitalului lui Nelson Goerner, tânăr pianist ce se afirmă spectaculos pe scena muzicală internațională. Într-un repertoriu ce cunoaște nenumărate interpretări de referință el a reușit să "sune" proaspăt. Natură solară, trece totul prin filtrul unei "înțelepciuni" care atenuează asperitățile și se dezvăluie într-un lirism seducător, într-un echilibru desăvârșit care regizează
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
un Chopin ideal? Câți interpreți, atâtea imagini; imagini infinit volatile ce se îndepărtează ca o "fata morgana" atunci când vrei să le fixezi într-un tipar. O privire de ansamblu asupra Festivalului (proiect condus de Mihaela Doboș, director a Canalului România Muzical, ajutată de Carmen Dincă Pârvan, consilier muzical și Laura Simion redactor) conduce la aprecierea că, atât pentru criticul - să zicem blazat - cât și pentru ascultătorul candid, el s-a cristalizat în cea mai importantă manifestare muzicală a anului.
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
imagini infinit volatile ce se îndepărtează ca o "fata morgana" atunci când vrei să le fixezi într-un tipar. O privire de ansamblu asupra Festivalului (proiect condus de Mihaela Doboș, director a Canalului România Muzical, ajutată de Carmen Dincă Pârvan, consilier muzical și Laura Simion redactor) conduce la aprecierea că, atât pentru criticul - să zicem blazat - cât și pentru ascultătorul candid, el s-a cristalizat în cea mai importantă manifestare muzicală a anului.
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
director a Canalului România Muzical, ajutată de Carmen Dincă Pârvan, consilier muzical și Laura Simion redactor) conduce la aprecierea că, atât pentru criticul - să zicem blazat - cât și pentru ascultătorul candid, el s-a cristalizat în cea mai importantă manifestare muzicală a anului.
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
și instituțiile noastre de concert. Gamă repertoriala, tipologia formațiilor din sfera cameralului a fost largă, si cum nu a rezultat dintr-un proiect preexistent, a avut spontaneitatea unei varietăți necăutate, fruct al hazardului care le-a integrat firesc în viață muzicală. Între toate, s-a remarcat prin originalitatea concepției seară dedicată de pianista Mărține Joste lui Eric Satie "à voir et à entendre". Ea însăși natură artistică nonconformista, de o fină intelectualitate, disponibilă pentru experiment, a imaginat un portret complet al
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
specială, relevîndu-i premonițiile (minimalism, pian preparat, muzică de film etc.), ilustrîndu-si demersul cu texte și desene ale compozitorului, cu un film de René Clair. E nevoie de mult farmec în acest tip de discurs, farmec care s-a adăugat măiestriei muzicale; Mărține Joste a cucerit înainte de toate prin sensibilitatea cu care a reliefat singularitatea pieselor pentru pian de Satie, precum și prin naturalețea cu care a desființat distanță dintre compozitor, interpret și ascultători. Un același tip de abordare intelectuală, de căutare a
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
eforturi se dovedesc zădarnice dacă nu există nici cea mai mica urma de "materie primă", adică voce. Chiar dacă interpreta s-a angrenat profund în opera, atunci cînd nu există putință de a transpune intenția în sunetul corespunzător unei minime cerințe muzicale, nu este nimic de spus. E trist, dar adevărat! Excelent, precis și suplu în susținerea cîntului, acompaniamentul pianistului Edgar Teufel. Creația vocală franceză nu este aproape deloc prezenta în programele de concert ale cîntareților noștri, poate din cauza dificultăților de emisie
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
cel budapestan, vienez (amplu evocat), cel ceh și slovac, pînă ajunge în Germania, în stațiunea balneara Kissingen (pe care o va preferă, peste ani, si Titu Maiorescu). În 1859-1860 publică în Naționalul (unde a deținut și o cronică a spectacolelor muzicale) fragmente din reportajul călătoriei sale, adunat în volum în 1860, sub titlul încărcat Escursiuni în Germania Meridionala. Memorii artistice, istorice, critice (1858). Opul I. N-a mai urmat, desigur, un al doilea volum pentru bunul motiv că aproape epuizase materia
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Dunăre. Și tot de la ei veneau și "rolling"-urile de material plastic, viu colorate, ce ne făceau să ne simțim egalii Beatles-ilor și ai altor rocker-i anglo-saxoni. După cum, firește, rămân definitiv atașat de prietenul meu Milan, al cărui rafinament muzical și gust artistic le invidiez de vreo treizeci de ani fără încetare, încă din prima noastră adolescență. Nu e cazul să multiplic exemplele - sper că s-a înțeles ce voiam să spun: că foarte mulți români, mai ales dacă locuiesc
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
patru decenii pînă în zilele noastre. Ce înseamnă, însă, a fi un pianist, un artist care să poată răspunde exigentelor vieții de concert în acest sfârșit de secol, în prag de nou mileniu, în condițiile de accentuată globalizare a vietii muzicale artistice internaționale? În mod indiscutabil, figură emblematica în acest sens, imaginea apropiată nouă, este cea a pianistului Radu Lupu. Cantul sau revelează un univers spiritual bazat pe o cultură a stilurilor celor mai diverse, de la muzică baroca, de la Bach și
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
de la rostirea intimă prilejuita de frecventarea genurilor camerale, și până la marele spectacol în care pianul apare în compania organismului orchestral. Cultură, înțelegere, comunicare personalizată, înțelepciunea trăirii intru muzică...; este portretul acestui consistent artist ce lasă o urmă inconfundabila în viață muzicală a deceniilor din urmă. Care sunt exigențele acesteia? Nu sunt greu de deslușit. Mă gândesc, în primul rând, la frecventarea tuturor marilor stiluri ale literaturii pianului pe o perioadă de mai bine de trei secole. Este un teritoriu inepuizabil. Astăzi
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
laurii unor distincții importante în tot atât de importante competiții la Varșovia, la Zwickau, la Viena. Astăzi este un tânăr maestru ce are răgaz ca sa gandeasca. Are răgaz să se împlinească pe măsură. Este laureata a prestigiosului premiu conferit de Uniunea Criticilor Muzicali. În urmă cu trei luni, pe parcursul unui mare recital bucureștean, Dana Borsan a demonstrat o dată în plus că dispune de mijloacele unor introspecții lămuritoare de adâncă semnificație. Construiește cu claritate, cu fermitate, cu acea sensibilitate ce dă viață sunetului considerat
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
profesională, de o prospețime a comunicării ce revitalizează aceste momente ale trecutului. Deși au șanse să rămână în trecut, am avut și noi curiozitatea dar și bucuria de a le cunoaște. Alte momente pianistice ale lunilor din urmă în viață muzicală bucureșteana? O reorientare de semnificație distingem în cantul lui Viniciu Moroianu. Mai puțin în Concertul de Robert Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor timbrale sprijină definirea unui întreg sistem de imagini a caror sugestie muzical poetica este coordonată de Viniciu Moroiau în egală măsură cu claritate, cu noblețe. Alături de pagini aparținând lui Frederic Chopin și Johannes Brahms, Sonata în fă diez minor de George Enescu, este inclusă în programul primului CD realizat de pianistul vlad
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
nu a redus farmecul discret fluent exprimat, al cantului solistic. În sfârșit, un program de recital dedicat în întregime creației chopiniene se constituie el însuși într-un element de sporită atracțiozitate; în mod special în acest an în care lumea muzicală aniversează un secol și jumătate ce a trecut de la dispariția marelui muzician polonez. Pianistul francez Deșire N^Kaoua deține toate datele stilului pianistic chopinian. Este un gânditor matur iar ciclul celor patru Balade dispune de o încărcătură poetic filozofica pusă
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși, muzicali. În frumusețea asta e și orbirea lui Mircea Eliade, a celorlalți, în fața legionarilor, dar și miraculoasă lume viitoare anunțată, între alții, de Rimbaud. Modern, Ionescu îi dă lui Béranger sens ambivalent. Atîta? Asta-i tot? Ba, ar mai fi, da
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
costumelor aparținînd scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Sigur că aceste costume erau menținute în spațiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur și simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea de atunci, Puric a realizat un spectacol, o comedie muzicală susținută de corp, în care se întîlnesc improviatia, pantomima, elemente ale commediei dell^arte, dansul, stepul. Este un spectacol în care protagonist este costumul ca element esențial și definitoriu al scenei, al actorului. Timp de o oră și cincisprezece minute
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
german Wolfgang-Müller Lorenz în Siegfried, amîndoi reușind să facă față dificilului duet final. Baș baritonul Berczelly Istvan a fost cu Hagen, într-o formă vocală mult mai bună decît în celelalte opere, dovedind încă o dată talentul interpretării și înțelegerii textului muzical. Spectacolul este măreț prin final, o cădere a Walhalei impresionantă, mai ales prin momentele dramatice speciale: moartea lui Siegfried și marșul funebru. Orchestrea a fost la o înaltă ținută sub baghetă sigură și nuanțata a lui Iurij Simonov, un dirijor
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
năstrușnice inovații și experimente, depărtîndu-se cu mult de viziunea wagneriana originală. Am plecat din Budapesta cu sufletul încărcat de sacralitatea muzicii lui Wagner, dar și cu un sentiment de invidie și de admirație pentru vecinii noștri care au o institutie muzicală de prestigiu, capabilă să monteze asemenea lucrări la o cotă valorica foarte ridicată. Cînd oare vom vedea și noi o operă de Wagner, chiar și mai puțin pretențioasa la Operă Națională din București?
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
bine închegate că structura și păstrează datele de limbaj, atmosfera generală. Se pare că publicul a fost extrem de mulțumit judecând după lungile minute de "standing ovation" - supremul omagiu. Întrebate la conferința de presă unde au avut, după concerte în centre muzicale prestigioase că Londra, Köln, Budapesta, Oslo, cel mai mare succes, cîntăretele au răspuns candid "La Kosice". De acum înainte vor adăuga probabil și "la București". Elenă Zottoviceanu Kallen Esperian Întâmplarea a făcut să privesc (și să ascult) pe ecranele televiziunii
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
în comunicare, gesturi, priviri, așa încât complicitatea celor trei devine funcțională. Culoarea mai întunecată a vocii este și ea un liant care aduce o anume calmare a exceselor de strălucire cumva agresive. Tentația însă rămâne. Când observăm că un anume text muzical este foarte dificil, în timp ce el tocmai se desfășoară în audiție, ceva nu merge struna. S-a întâmplat asta și acum, în primul "solo" cu care Kallen Esperian se arătă tot emoțională, locuită de pasiune teatrală. Dar aria "Vissi d^arte
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
și la colț pândea o oboseală a glasului; timpurie, după cât putem aprecia "la vedere". Secvență lirica desăvârșită a fost "All things You Are", arie din "Very Warm for May" de Jérome Kern (muzică) și Oscar Hammerstein (libretul). Americanii consideră "comedia muzicală" o formă originală (?!), specifică teatrului lor liric. Modelele sunt opereta franceză și vieneza, ceva din opera bufa și din dramă romantică germană. În esență, un amestec de farsă și melodrama, mult sentimentală, o sinteză necesară tipului de spectacole care stau
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]