2,749 matches
-
Salz. Revista nu are nici colectiv de redacție, nici profesor îndrumător, iar calitatea ori lipsurile ei aparțin conducerii școlii. Întradevăr, pe lângă bucăți bune, cum ar fi proza „Moș Anton” de T. Gh. Lauric, „Hoțul” de Dobrea Liviu, se publicau destule naivități. Semnau proză: Soiciuc Gh. ,Lupu Aurel, Ganea Nicolae, T.Gh. Lauric, Roștaru Ștefan, Pangratiu Aurel, S.R. Băitan, Himinciu Radu, Dobre Liviu, Zubcov Alex., Victor Lăzărescu, iar versuri: Gherman Eugen, Boicu B., Cosmaciuc Roman, Drăgușan Mihai, Breabău Dtru, Rațiu Ovidiu, Marinescu Ștefan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
probabil peste limita vieții sale". Ca într-o farsă tragică, victima care s-a confesat criticului-informator: "A rugat apoi sursa să nu divulge nimănui cele discutate. În anii aceștia a învățat să se ferească de prietenii săi, care, adesea, în naivitatea lor, i-au făcut mai mult rău decît bine". Și pentru a-și împlini rolul machiavelic pînă la final, înaintea despărțirii, "sursa" l-a întrebat ce făcea dacă i se da premiul Nobel și trebuia să plece în străinătate pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dialog Social, ce avea și o revistă de prestigiu, Înființată și condusă În primul an de Stelian Tănase - un fost prieten al romancierului Breban, În anii săi de formare și de debut - și apoi de talentata prozatoare Gabriela Adameșteanu. În naivitatea noastră, a lui Țepeneag și a mea, la Paris, În lunile care au urmat imediat revoluției, noi ne-am bucurat și am crezut că acest Grup, G.D.S., va fi cu adevărat un „organ” al elitei românești care nu numai că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politic fost-comunistă: și anume faptul că la noi acest lucru a provocat enorme valuri de proteste În sine - adică fără legătură directă cu valoarea și intențiile persoanelor În cauză! -, ca și agitații tumultuoase și adeseori sterile contra „revenirii comuniștilor”! O naivitate insistentă și foarte răspândită mai ales În lumea intelectuală; „comunismul” era evident că nu putea reveni În țările din Est, revoluția avusese loc cu adevărat - adică răsturnarea instituțiilor și a persoanelor cu ideologia lor cu tot! -, dar această luptă sterilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ape”, din nou „dat jos” de machiavelica psihologie a dictatorului care „Înălța și cobora” În funcții cu iuțeala fulgerului - se spunea, atunci: „rotirea cadrelor!” - mai ales pe cei inteligenți, cât de cât capabili și care mai păstrau un strop de naivitate comunistă, pe cei apți de a-i deveni dacă nu dușmani, oricum oponenți În treburile statului. El mi-a explicat mai bine de o oră Întregul sistem de irigare al României, ca de obicei, Iliescu era foarte bine informat, așa cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care iute se adeverește a fi un cărucior Împins când de unul, când de un altul, așa-zișii sfetnici sau consilieri, miniștri și chiar prim-miniștri care se Înclină fals slugarnic În fața lui, „ospătându-se” lacom din prestigiul și din naivitatea sa, pe jumătate jucată, pe jumătate reală. Stăpânul ceremoniei, prizonier al fostelor sale idei, de care cei care-l servesc profită pentru a le Întoarce pe dos, ca pe o mănușă, Învățându-l, Încă o dată, pe bătrânul maestru ce părea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel, nici azi nu-mi vine să cred că un imperiu atât de brutal și omnipotent s-a năruit ca un castel de cărți de joc și Încă fără vreo intervenție din afară, fără explozii termonucleare; din splendida și sinucigașa naivitate a unui nomenclaturist de vârf, educat și sprjinit de fostul șef absolut al K.G.B.-ului, Iurii Andropov - Gorbaciov! Nici un autor literar sau de S.F. nu ar fi Îndrăznit să dea spre publicare o carte care ar fi „desenat” cu atâta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
brutal ca toate războiale, dar și, cum o spuneam, absolut de natură schizofrenă, deoarece armata noastră a trebuit să lupte pe „două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Scriitorilor și care se pregătea pentru primul ei congres În libertate - ultimul congres al scriitorilor se ținuse cu aproape un deceniu În urmă! -, redactori importanți pe la televiziune și noile cotidiene, directori de editură precum G. Liiceanu etc. etc. În naivitatea mea, impardonabilă, recunosc, dar... veche! - mă așteptasem să-i regăsesc, Într-un fel, neschimbați! Iar ei, În marea lor majoritate, ei erau aceiași, dar și cumva „alții”, până Într-acolo Încât nu numai față de vechiul și familiarul „Nicolae” reflexele lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nimic mai devastator decât o speranță Înșelată; dacă inamicul te dezamăgește sau te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori cinismul. Și aceasta s-a văzut curând: Ion Iliescu, care În toamna lui ’96 trecea drept un valid „cadavru politic”, a fost ales și chiar de unii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Vartic, actorul, revoluționarul și, mai nou, arheologul de la Chișinău. Discuția demarează greu. Dispariția bulgarului Georgi Pashov - trecut pe afiș, dar rătăcit în oraș - creează din start o situație incomodă și hilară. Inga-Lina Lindqvist, rusoaica-suedeză, este nemulțumită de ritmul dezbaterii, de naivitatea întrebărilor pe care le pune moderatorul, se supără decisiv după ce formulează câteva răspunsuri scurte și coboară în sală. Felicitas Hoppe, frumoasa și delicata scriitoare din Germania, privește înmărmurită scena. Atmosfera se liniștește când vorbește Adrian Popescu, „omul lui Dumnezeu”, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmbrăcat, puținii bani mergeau pe cărți, la anticariate sau la Mon jardin unde dansam cu câte o nouă cucerire galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
medic într-o comună din zona Lugojului, mă aproviziona cu carne de două ori pe săptămână, tatăl său era șeful biroului comercial al orașului, am mai garnisit frigiderul cu sticle de vin și m-am apucat de treabă. Voiam, în naivitatea mea, să scriu un roman polițist, auzisem că la Editura Tineretului, a doua editură a țării, condusă de dna Mihăileanu, soția lui Ion Mihăileanu, redactor-șef adjunct la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
termina tot la mine, în partide de șah. Cu Pax al acelei vremi discutam câte în lună și în stele, politică, literatură, planuri de viitor - politice și literare! - și el mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
voi întâlni acolo nume pe care le-am prețuit și le prețuiesc și azi, orice s-ar întâmpla! Cine poate arunca piatra?!... Cei care n-au trăit vremurile noastre, fiind în afara granițelor, sau tinerii de azi a căror imaginație și naivitate vor fi întrecute nu numai de brutalitatea, dar și de drăceasca perfidie a celor „fără căpătâi”, care au stăpânit pământul românesc și s-au jucat, au umilit și au pervertit - când nu i-au ucis! - pe concetățenii lor... 3 O dată cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oficială, am fi beneficiat de un vagon și de alte „îndemănuri” administrative. Dar, când într-o duminecă întreg satul s-a adunat în fața casei parohiale și țăranii îi strigau: „Dom’ părinte unde pleci? Cui ne leși?!...”, Tatăl meu a avut „naivitatea” sau „slăbiciunea” de a se opune rugăminților Mamei mele și argumentelor rațiunii și... a rămas! Cu ei, cu țăranii, cu credincioșii săi, cu „patria” sa. După nici șase luni, pentru că nu obosea, din amvon, în biserica plină, să sublinieze apartenența
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și confesiuni, că „urăsc gloria, că scriu sau pictează doar pentru mulțumirea sufletească!...”. - ...Atunci de ce expui, de ce faci atâtea eforturi umilitoare ca să publici... ?! i-am întrebat pe unii dintre aceștia, dintre care unii s-ar putea să fie sinceri în naivitatea lor, iar alții joacă comedia ipocrită de secole a „dezinteresatului”, a sufletului nobil atras de valorile pure și abstracte ale Artei! (Observați însă că această comedie a dezinteresului față de privilegiile de tot felul pe care le aduce după sine gloria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crezut „prea puțin”! Sau... cât trebuie?!... Nu, nu cred. Însăși „complicitatea pragmatică” a lui Stancu și a altora ca el, și nu numai din „aparatul cultural”, dar și din cel politic, și-a avut, ca să zic așa, „porția sa de naivitate”, într-atât de șocantă, de radicală a fost „schimbarea la față” a lui Ceaușescu, anunțată cu aplomb în vara lui ’71. O dovadă eclatantă sunt primele lui victime din interiorul chiar al conducerii partidului, un Niculescu-Mizil sau Iliescu. Și, înaintea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se intereseze dacă-i place să râdă pe sub mustață și să umble creanga. Iată întrebările de fond. Restul e pură frivolitate. Credința derivă din temperament, și nu invers. Datorez în ce mă privește, acestor două vicii, adică ironiei subtile și naivității, reducția mea regretabilă, dar nativă, la starea laică. Ne putem imagina cu destulă ușurință, în dosarul muntelui Templului/Haram al-Șarif, nota top secret a unui Kissinger oarecare către patronul de la Casa Albă (for eyes only) declasificată în 2040: "Trei opțiuni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
religioase, prima și cea mai nocivă dintre toate constând în a crede că o iluzie vitală poate fi corectată ca o banală greșeală de neatenție? Și că un pic de știință în plus va face credința să dea înapoi? Aceste naivități nu mai sunt pentru epoca noastră. Intrăm într-o eră de înaltă precizie tehnologică și științifică, care va trezi umbrele pline de cruzime ale misteriosului și ale magicului, lucrurile care se află într-o perfectă corelație. Printre "previziunile romantice" care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
devie poet află dela început că n-are nevoie să știe a face versuri. Ritmul și rima nu mai există. Era nevoie de ele altădată pentru motive de mnemotehnică; dar astăzi când avem hârtie și artă tipografică, trebuie să lepădăm naivitățile trecutului. Dar mai este ceva tot așa de important. Nu e nevoie de gramatică, cu atât mai puțin de ortografie și punctuație. Nu numai că nu e nevoie de gramatică, mai ales de așa zisa sintaxă, dar cu cât ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celui mai tare, jus primae noctis etc. Cartea mare a libertăților poporului era proclamată cu orice prilej, însă opera cartea mică a libertăților seniorului. Sandra mundra Sandu Mândru. La unii oameni deficitul de inteligență se compensează cu un excedent de naivitate. Șah arbaz Mistreț împărătesc (poreclă) *1 Ce tip nereușit! Am o dorință fierbinte să-l trimit la mama lui, ca să-l mai nască odată! Bunu-i vinul și gustos Când îl bei cu om frumos, Iar de-l bei cu om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i leneș și chioulește, tot așa”. Nicolae Ceaușescu a crezut până în ultima clipă a vieții că poporul îl iubește, că realizările sale megalomanice au schimbat fața României. O trăsătură negativă, de caracter, a fostului conducător al României, a reprezentat-o naivitatea, cu care a crezut tot ceea ce i se raporta, de către lacheii săi, unii foarte abili și cu studii înalte, de felul lui Manea Mănescu, Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu, Ion PopescuPuțuri, Ștefan Andrei, dar și de analfabeții puterii comuniste, gen Tudor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu voce tare și răspicat, mai întâi convențiunea politică, adică tratatul propriu-zis de alianță. Prin aceste acte declaram război numai Austro-Ungariei. De aceea s-a dedus că puteam circumscrie războiul între noi și Monarhia Habsburgilor. Ar fi fost deja o naivitate nepermisă. Dacă am ținut ca în act să se prevadă numai o declarațiune de război, către Austria, era pur și simplu dintr-un simțămânmt de delicatețe față de rege. Pentru el, era deja un mare sacrificiu să consimtă a lua armele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]