3,927 matches
-
ucidă copiii în fața publicului, ca abominabilul Atreu să frigă în fața tuturor carne de om, să-l vedem pe Procneu transformându-se în pasăre sau pe Cadmus în șarpe. Tot ceea ce mi se arată de felul acesta nu-mi inspiră decât neîncredere și revoltă." Arta poetică nu aduce nicio nouă lămurire în materie de dramaturgie. Dacă Horațiu are ochii îndreptați exclusiv spre Grecia clasică și nu se interesează de teatrul timpului său, cauza o reprezintă faptul că teatrul latin nu strălucește prin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul critic, spectatorul se lasă în voia magiei spectacolului. Din același motiv, dar urmărind un scop diferit, Brecht, la rândul său, cu trei secole mai târziu, își va manifesta neîncrederea în operă. Bossuet îi critică mai ales pe Quinault și pe Lulli, doi dintre cei mai străluciți compozitori de operă din acea vreme. "Mai gândiți-vă dacă considerați demn de haina dumneavoastră, ca și de numele de creștin și de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este să țină mințile, ochii și urechile într-o încântare aidoma". Cum a cucerit foarte devreme favorurile publicului (chiar din anii 1660 aproximativ), declamația, brusc, a apărut rece și săracă în nuanțe față de farmecele muzicii și ale cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare. Comediantul, care îl pervertește pe spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol, este acuzat de către teologi de toate relele. Ei nu îi interzic șederea în cetate, cum o făcea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puținelor inteligențe (care se vor lumina), întreg tineretul de astăzi, atât de puternic și atât de răbdător; apoi, cu tineretul și în frunte cu elita generației care ne-a precedat, toți acei bătrâni înțelepți care, după trecerea primului moment de neîncredere și de examinare, au recunoscut că ceea ce fac fiii lor este o consecință a ceea ce au făcut ei înșiși, și că libertatea literară este fiica libertății politice." În numele acestei libertăți a artei refuză romanticii, la fel ca Diderot și Louis-Sébastien
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L'Être et le Néant, 1943) și eseistic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin transferul responsabilității celor afirmate asupra unui enunțiator generic, diferit de locutorul-narator care doar le transmite după formule introductive de tipul "se zice", "se crede", "se știe". Exemplele sunt numeroase și servesc accentuării sentimentului de derută, prin suspendarea temporară a neîncrederii stârnită de absurditățile citite, din moment ce valoarea lor de adevăr este certificată astfel prin recursul la autoritatea maselor care știu "despre Cotadi că se hrănește numai cu ouă de furnici..."136, cred că frunza de vița a lui Fuchs "îi mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
luxemburgheză Hugo Gernsback în 1926, și a dobândit ea însăși o încărcătură mitică în ultimul secol în care, deși a fost izolată la marginea literaturii, a generat nu doar dezbateri pătimașe, dar și moduri de viață. Sorin Antohi observă că neîncrederea în veracitatea istoriografiei tradiționale, "marea garantă a adevărului", i-a determinat pe intelectuali să caute confirmarea prezentului nu în trecut, ci într-un viitor prezumat, "fie prin primitivele scenarii viitorologice, fie prin profețiile dezinhibate ale SF-ului", nefiind exclusă nici
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au urmat, după cum se poate observa din numeroasele producții populare literare sau cinematografice (Rambo este probabil simbolul cel mai vizibil și mai influent al acestei "generații destabilizate de un conflict prea exotic pe care nu-l înțelegea, practic, deloc"), exprimând neîncrederea Occidentului în "ceilalți". (cf. Jean-Marie Moura în Pierre Brunel, op. cit., vol. 2, p. 166). Mai recent, același mecanism mitogenetic a fost stimulat de Războiul din Golf, din nou cu un tip aparte de "supraviețuitor", cu traumele, aflicțiunile și stigmatele sale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lovit cu palma coapsa goală și am spus: — Fir-ar să fie, nu mă asculți. Ți-am zis. Nu am fost angajat să trag cu ochiul prin gaura cheii și să aflu numele iubitului tău. Ea scutură din umeri cu neîncredere: — De unde știai că am un iubit? M-am dat jos din pat, am Început să mă Îmbrac și i-am răspuns: — N-aveam nevoie de o lupă și de pensetă ca să observ asta. E cât se poate de logic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Împrumutase de la o saltea veche. Era groaznic de slab, cu un trup care părea numai bun de pus Într-un borcan cu formol, și avea o stea galbenă cusută pe haina de pușcăriaș. — Medicament? am zis cu o nuanță de neîncredere În glas. — Da, răspunse tărăgănat evreul. Clorură de sodiu. Adăugă apoi mai răspicat: Sare de bucătărie, știi, prietene. Ți-am acoperit dungile de la bici cu sare. — Dumnezeule mare, m-am revoltat eu, doar nu sunt o omletă. — Așa o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe front” oftă omul, pipăind, cu neîncredere, petecul de hârtie. Se hotărî să-l desfacă. Ce bărbat sunt eu! Oftez ca o muiere!” se gândi el și rupse plicul cu mișcări nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă, să admir în voie Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul de boltă văd cu neîncredere la început, apoi cu dreaptă uimire că Pantocratorul nu mai era pe boltă, zidul orbise din nou, de jos vocea lui Theo, Ești sus, Daniel? Da! Ai mâncat deja? Eu, neștiind ce să mai cred, nu! Atunci hai să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
quelque chose, spuneți-mi orice despre Anne, madame Claire e surprinsă de rugămintea mea neobișnuită și eu îi explic, desenele erau ale mele! Marius, madame Claire et monsieur Philip mă privesc dintr-o dată cu o vie curiozitate, dar și cu oarecare neîncredere, având în vedere greutatea cu care mă exprim în limba franceză, Nu v-a spus prietena dumneavoastră că desenele reprezentau o femeie, imaginea aceleiași femei în diferite ipostaze, au fost șapte desene, incredibil, se miră madame Claire, așa este! cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vânzarea produsului său, publicația respectivă se prăbușește. Panica o cuprindea pe Lisa cu repeziciune. Cum va putea suporta eșecul că revista la care a lucrat s-a născut moartă? —E devreme, a încercat ea. El a dat din cap cu neîncredere. Nu era devreme, amândoi știau asta. Înainte de sosirea personalului editorial al revistei Colleen, Margie făcuse deja de o lună de zile muncă de pre-producție: cei interesați ar fi avut destul timp să muște momeala. Lisa se cufunda în umilință. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se abțină să nu zâmbească. Deci el fusese nesigur. Ei bine, amândoi fuseseră. Cât timp au condus, cerul, care fusese curat în oraș, devenise gri. Când au coborât din mașină la docul din Dun Laoghaire, Jack studie aerul cu neîncredere. — S-ar putea să plouă. Vrei să sărim peste plimbare? Dar Lisa era plină de optimism. Nu avea cum să plouă. Nu, hai să mergem. Și au pornit. Razele prea puternice ale soarelui străbăteau prin norii negri, având efectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu ochii veseli. Bineînțeles, ce altceva? Ashling avea sarcina de a face o listă cu o mie de persoane care mișcă în Irlanda. Nu sunt sigură că în Irlanda sunt o mie de oameni care să miște, spuse Ashling cu neîncredere. Și tu vrei să dai cadouri tuturor. De unde facem rost de asemenea buget? Punem pe cineva să sponsorizeze, probabil un producător de cosmetice, sări Lisa. Lisa era chiar mai nervoasă ca de obicei. La trei zile după mica ei pupăceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
N-am omorât-o eu pe Liz. Nu știu de ce fac lucruri din astea și îmi cer scuze. Te rog, nu-l lăsa pe omul ăla să-mi facă rău! Exprimarea lui părea sinceră, dar avea ceva care-mi trezea neîncrederea. — Convinge-mă, i-am cerut. — Eu... nu pot. Pur și simplu n-am omorât-o eu. Mi-a trecut prin minte că Issler e pește, iar Betty Short era un fel de prostituată liber profesionistă și m-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor prieteni ai lui Germanicus le dădea speranțe deșarte. Cel de-al doilea, Drusus, se cufunda într-o neîncredere melancolică și se închidea în camera lui ore în șir. Când fu întrebat cum își petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător că Roma avea nevoie de așa ceva. Lui Gajus însă, descoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apă rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Viața în vila imperială consta într-o totală dependență de împărat, respectarea maniacă a orarelor, a traseelor, a lungilor așteptări inerte, a ritualurilor de curte. Uneori Tiberius i se adresa lui Nero cu un zâmbet fals, alteori îl respingea cu neîncredere; tânărul era chinuit de incertitudini. În mintea lui Tiberius, suspiciunile se înmulțeau; la un moment dat, Sejanus îi spuse: — A venit momentul să riscăm și să facem procesul ăsta. Vom avea dovezi, îți voi aduce martori... Singurul prieten care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Julius Iginus, iar acesta, stăpân a toate câte se aflau în bibliotecă, rămase tăcut când înțelese ce-i cerea. Apoi chipul i se umplu de mândrie și fericire, aproape de iubire pentru tânărul care-i cerea așa ceva. Îndată fu cuprins de neîncredere și ezită - durerea avarului care trebuie să deschidă o casetă. În cele din urmă, mândria și bucuria învinseră prudența - și spuse, mângâind zăbrelele: — Divinul Augustus avea șaptezeci și cinci de ani când mi-a încredințat mie, doar mie, aici, scrierile acestea. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că Tiberius, cauza crimelor ei, „nu mai vine s-o vadă de ani de zile“. Gajus fu mirat că vorbeau în prezența lui astfel, fără nici o reținere. Nu o făcuseră niciodată. Păru că nu a auzit nimic. De fapt, după neîncrederea și suspiciunile din primele zile, toți se liniștiseră: credeau că avea o inteligență mediocră, că era inert, docil, ba chiar de-a dreptul stupid, ușor de manevrat, moștenitorul ideal. Între timp Livia se oprise și se așezase încet - îl zărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care murise tânăr - încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii lui Tiberius stăteau la pândă. Singurul care-și dăduse seama era Herodes din Judaea; de aceea ducea o viață desfrânată, spunea lucruri prostești ca să înlăture neîncrederea celorlalți, se îmbăta, pierdea la joc sume enorme, pe care Antonia, maternă, le achita. — Îți cumpără încet-încet viitorul regat, îi spuse într-o zi Rhoemetalkes din Thracia. Iar Herodes, care băuse mult și părea beat de-a binelea, răspunse lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
degete groase; se spunea că strânsoarea lor putea ucide. Tăcea. Istoricii au spus că la el, dintotdeauna, dar mai ales după alegerea în fruntea imperiului, sentimentele, ambițiile și dorințele erau ascunse de bariera disimulării, imposibil de depășit. Dar dincolo de acea neîncredere acționa o inteligență ascuțită, limpede și rece, care detecta capcanele. Când nu existau ranchiune sau răzbunări personale, lua hotărâri încet, în urma unor reflecții solitare. Se dedica tot timpul conducerii imperiului, ceea ce făcea ca provinciile să aibă parte de o guvernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și bună, deoarece se baza nu pe intuiții strălucite, ci pe o sârguință tenace. Clarviziunea lui Augustus recunoscuse aceste calități ale lui. Însă puterea era singurul obiectiv vital al viselor sale, iar cucerirea ei fusese o lungă luptă de eliminare. Neîncrederea lui disprețuitoare în oameni era constantă și spontană, amintirea jignirilor era de neșters, ura față de dușmani - indestructibilă, capacitatea de a ucide - naturală și fără remușcări. Era complet lipsit de milă; terorizarea dușmanilor îi provoca o satisfacție ce mergea până la lascivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]