3,535 matches
-
un purtător de cuvânt al poetului, un alter ego în dialog cu Marea. O mare agitată sub un "soare vânăt" simbolizează zbaterile privitorului anxios, perpetua dilemă a celui întrebându-se "cine ești tu?". Propoziție multiplicată fantastic de "miliarde de voci". Neantului i se suprapune colosalul, incomensurabilul. Paralelismele Om-Natură, predicțiile (ca în Dilema), conexiunile răsturnătoare, șăgălnicia mimată iată motive de coloratură ironică. Apa ascunde dihănii: "Monștri acvatici gălbui se prăsiră / în apeducte, în terme" (Despre ploile care se abătură la început asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-voi putere ca să mă-nec în cuvântul Cuvântului? când ce e puternic e slab și ce-i slab e puternic; cum voi afla eu puterea slăbiciunii neistovite? Eternule, Eternule, în valuri de aur necontenitul poem curge veșnic, semințele vieții contagiază neantul; tot locul e patria Verbului; eu nu hărăzire cerșesc, ci puterea de-a fi mai nevolnic; în miezul Cuvântului e patria mea, cea întinsă cât tot Universul, Cu ochii de iarbă eu văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
literatură, poezia o fac poeții. Din ce o fac? Îi privește. Iată unul din marile mistere ale vieții (...). Misterul vieții și al poeziei contaminează Universul; aceasta este o lege mai tare decât orice metal existent sau imaginabil (...). Poezia o face neantul, în întunecata-i dorință de a fi altceva..." Autorul acestor mostre de poetică explicită, la egală distanță de luciditate și reverie, încearcă precum Novalis "interiorizarea infinitului". De cuvinte nu se poate dispensa: le descifrează și le încifrează; nu desenează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu apariții dematerializate e, în realitate, un monolog înlăcrimat despre moarte. "Domnul mire zboară peste noi" iar mireasa e doar amintire; abstract, letargic, mirele a fost adus "să se cunune cu mireasa moartă". Tăcând, crinii, păsările jalonează drumul absurd spre neant; Ochiul însuși e un crin: Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este hora miresei, iubite, Din crini convoiul de înmormântare. Senzație de gol și extincție, un aer ghețos, plâns generalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altă experiență, selecta sub titlul Corabia de sunete (1981) pagini care-l reprezentau. Rămâneau pe dinafară atât de tinereștile Liturghii, cât și o "Suită lirică, o laudatio al cărei destinatar era Enescu (1958), acesta văzut ca triumfător prin creație împotriva neantului. Se învecinează, în respectiva antologie de autor, texte din Parabola focului (1967), din Clopotul nins (1970) și din Secțiunea de aur (1973), din Lumea diafană (1977), precum și din Întâlnire în oglindă (1978) ori din Salonul olandez (1979); douăzeci și șapte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poetic întregind personalitatea poetului sunt, la rândul lor, traducerile : Interpretări din Keats, Meredith, Yeats, Kipling, Ezra Pound, Max Jacob, Robert Desnos, Henri Michaux și ceilalți; demers indicând fie afinități, fie confruntări cu limbajele altora. Fără cărți, lumea ar eșua în neant, totuși un savant (din Seisme) își vinde comoara ca un personaj al lui Anatole France. Motiv de dramă, comentat: Pentru el cărțile erau pâinea și sarea, cuibul rândunicii, aerul din osul de pasăre, gravitația umbrei, regatul speranței, bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în suită învederează o distinctă forță combinativă; într-un singur poem, Ochi în Ochi, nu mai puțin de douăsprezece metafore sensibilizatoare, Ochiul Orb fiind: "narațiunea în extaz", "plasma originară a lumii", "retina pură", "sensibilul încremenit", "ombilicul dintre scrisul meu și neant". Variațiuni pe aceeași temă! Ciudata arătare (transumană) receptează, focalizează și reverberează la modul extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dar înainte de a porni, discipolul dorea o dovadă. Aruncă roza în foc și-i ceru lui Paracelsus să o reînvie. Maestrul refuză, spunînd că are nevoie de credință, nu de credulitate și că nu e posibil să trimiți ceva în neant. I-a mai explicat ca Paradisul este aici și acum, iar prăbușirea constă tocmai în a ignora acest lucru. Îi mai spuse că roza este eternă, chiar aruncată în foc, dar discipolul o ținea otova : o voia reînviată. Maestrul refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
relanseze economia. Cu aceeași ocazie, marele bancher anunța și că Sistemul Federal de Rezerve va cumpăra titluri de credit în valoare de 40 de miliarde de dolari pe lună, fără limită de timp. Acestea sunt niște cifre astronomice, ivite din neant și introduse în circulație (cf, "Lumea", nr.5, 2013). Astfel, americanii inundă economia mondială cu dolari, valoarea acestora scade și odată cu ea scade și valoarea reală a rezervelor deținute în dolari de țările lumii, în special China, care face eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o referire teologică particulară. Fericirea și realizarea personală ar trebui căutate de acum în lumea aceasta, și nu într-un viitor mistic și escatologic. Nu există speranță de salvare pentru omenire, destinul său ultim fiind de a se întoarce în neant. Respingând concepția biblică a Divinului și teodiceea evreiască, Rubinstein subscrie la o formă de păgânism de tip cananean. Pentru el, singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încă resimțea venerație și uimire în fața misterului. Dar după el cîmpul de cercetare al fizicii teoretice a devenit unul aleatoriu, paradoxal și golit de mister. Totuși, Hawking și alții au realizat că principiile cuantice explică apariția universului din vid sau neant. Dar, refuzînd să accepte Geneza din vid, să vadă plenitudinea, au blocat totul. Cosmos înseamnă ordine și vedem aceasta pretutindeni. Există, e adevărat, o doză de aleatoriu, dar acesta nu caracterizează decît o tranziție de la un nivel de ordonare la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
DE APOI a. Vremea schimbării Provocările timpului nostru sunt uriașe și ne vor strivi fără milă dacă nu le vom lua în serios. Vom fi absorbiți de un curent care ne va trage cu forță, riscând să ne evacueze în neantul istoriei. Lumea se schimbă repede și profund chiar sub ochii noștri. Mulți se prefac sau chiar poate unii dintre ei nu înțeleg ce se întâmplă. Dar e suficient să deschidem televizorul și computerul. Viitorul a început nu de azi, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de simbol al dorinței de participare la viață, de acces la cunoaștere, dar și al „setei de repaos” într-o desăvârșită nemișcare. Spațiul no propune reprezentarea lumii ca stare tranzitorie, ca loc de trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru a-și desăvârși disoluția. Umbra ce se dovedește a fi ascunsă sub înfățișarea unui corp viu este sfâșiată între forța care o ține legată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant, reprezintă teritoriul revendicat dintotdeauna de teatru, locul unde aventura omului pe pământ nu s-a încheiat definitiv, unde trupul continuă să rămână prizonierul trecutului și al amintirilor sale. Acesta este, așa cum subliniază Strindberg în Visul, domeniul poetului, al poetului crucificat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
două noțiuni complementare” ce exprimă astfel esența spectacolului. Căci dacă regizorul construiește Clasa moartă în jurul a două universuri, cel al copilăriei și cel al bătrâneții, o face pentru că, aflate la limita realității pragmatice, ele se învecinează amândouă cu starea de neant. Figurând copilăria cu ajutorul unor mici manechine inerte și dând chiar și actorilor reali - întruchipări ale bătrâneții - un aer cadaveric, de ființe „de pe altă lume”, Kantor pare să caute expresia ultimă - și cea mai concentrată - a complementarității despre care vorbea. Când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu s-a realizat încă. Putem deci considera că acești adolescenți aparțin acelui ansamblu psihopatologic numit „situații limită” și pentru care „sindromul borderline” citat deja, descris de Masterson, reprezintă prima opțiune. Acești pacienți suferă mai mult de sentimentul vidului, al neantului, al nonsensului decât de existența unor afecte depresive și a unor reprezentări ale obiectului pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și nu cauza” (Ladame, 1988). Adolescentul trăiește un „vid intern”, vid al reprezentării, al afectului, al emoției, al investiției, el trăiește această plictiseală care ia puțin câte puțin forma unei proaste dispoziții grave, a unei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Softul pieței este mintea omului, iar hardul este înclinația umană spre tranzacție. Piața, în mod obiectiv, nu reprezintă nimic, ea este chiar nimicul absolut (Barrow, 2006), în afara comportamentelor complementare într-o rețea vie, a oamenilor. Dincolo de activitatea oamenilor există doar neantul. Și atunci este logic ca omul viu, mânat de interese nu doar egoiste, să fie cel care pune în mișcare o întreagă rețea de conectare cu scop lucrativ, și nu doar atât. Dacă piața funcționează (termenul este ca un blestem
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
XII" PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistătc "PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistă" 1 Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare chiar și din neant. Un exemplu? Catastrofa provocată de vulcanul Vezuviu, care ucide, îngroapă sub cenușă, foc și gaze asfixiante orașele Pompei și Herculanum. Nimic nu supraviețuiește: bogați și sclavi, bărbați și femei, animale domestice, tot atâtea ființe petrificate pentru eternitate, se alătură lucrurilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asemenea Doriforului sau lui Heracle ale lui Policlet ori Amazoanei lui Phidias, trei dintre operele expuse în vila lui Piso. Pentru a atinge acest țel, mijlocul potrivit este buna întrebuințare a timpului, buna folosire a fiecărei secunde disputate între două neanturi, cel din care venim și cel spre care ne îndreptăm cu toată viteza în raport cu eternitatea. Iar această preocupare teoretică implică o serie de definiții triviale: ce vom bea și vom mânca? Când? Cu cine? Vom munci, bine, dar în ce
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere (II, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
conversației fără un plan anume, purtată în mijlocul naturii, între prieteni... Hedonismul tragic al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? Înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
miracolul care să deseneze brusc, dincolo de lentila obiectivului, În camera obscură - riguros platonică - a aparatului său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi și artiști se izolau Îndeobște În atelier. Dar Faulques dispusese de un atelier special. Renunțând la studiile ulterioare de arhitectură și belle arte, la douăzeci de ani intrase adânc În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se va mări pe măsură ce lingura Înaintează spre fundul farfuriei și va descrește din nou cînd lingura va ieși iar la suprafață. Atunci, brusc, se va petrece un cutremur Înspăimîntător și o parte din lumea de supă va fi absorbită În neant. Cataclismul va mai continua o vreme, cît timp de pe lingură se vor mai prelinge picături care vor străbate Întinderea de lichid, apoi situația va reveni la normal. Locuitorilor din Suplanda lingura nu le apare ca un obiect solid, vertical, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]