3,146 matches
-
un nume care definește o întreagă categorie de concepte: ideea de frumos, producerile sale, sistemul artelor. Dacă ideea de frumos este totuși dezvoltată, analiza asupra urâtului devine esențială. Un aspect important constă în faptul că noțiunea de urât, sub forma negării frumosului, acoperă o parte semnificativă a esteticii. Toate artele au o egală posibilitate de a decădea în urât. Fiecare îl poate produce până la limita insuportabilului, astfel încât se ajunge la o diversitate a posibilităților universale, din punct de vedere calitativ, în conformitate cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
haos. Dezbătând "neajunsurile"590 monedei de hârtie. Victor Slăvescu 591 arată că: "Totuși, prin însăși natura ei și mai ales prin originea ei, moneda de hârtie pusă în comparație cu moneda metalică, prezintă oarecari neajunsuri".Deși a stat în permanență sub semnul negării sale de către specialiști și publicul larg, totuși folosința monedei de hârtie s-a impus. Este cert că avem de-a face cu un instrument care apare și se impune nu întâmplător în epoca de expansiune teritorială peste mări a Europei
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
noi, occidentalii, trebuie să o luăm în calcul de fiecare dată: moral, amoral, imoral. Decurge de aici elementul de bază al prețuirii sau lipsei de prețuire pentru ființa umană, dar și distincția dintre prețuirea libertății, fericirii și împlinirii individuale și negarea acestor stări. Drumul intervenției statului și neîncrederii în noi este drumul către servitute, așa cum frumos se exprimă Hayek. Revenind la folosința ratei dobânzii, ca formă de combatere a crizei economice, trebuie să spunem că prin scăderea ratei dobânzii o serie
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
merge așa? De ce nu mai merge așa? Era atât de bine! În mod instinctiv muncitorul român nu recunoștea autoritatea statului și atacul său asupra muncii fiecărui angajat. Era, dacă vreți, un fel de atitudine de completare a veniturilor și de negare a distribuției și repartiției de tip socialist-birocratic. Era o respingere a "atacului redistribuitorilor"1181 de care vorbește Mises, adăugând că problema socialistă a repartizării era aceea de a determina "cine este îndreptățit să consume, ce și cât trebuie să consume
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și economice, este creator de instituții, pe când individualismul românesc este o simplă reacție subiectivă, un egocentrism sub influența factorului biologic ereditar"1235. Da, ceea ce spune savantul român este profund adevărat. O singură corecție ar trebui făcută și anume aceea a negării unei conexiuni între trăsăturile de caracter și "factorul biologic ereditar", așa cum se exprimă autorul. Cercetările ulterioare au negat o asemenea legătură, o asemenea corelație, astfel încât nu mai putem căuta asemenea justificări în explicarea unui primitivism al poporului român. Individualismul creator
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Cercetările ulterioare au negat o asemenea legătură, o asemenea corelație, astfel încât nu mai putem căuta asemenea justificări în explicarea unui primitivism al poporului român. Individualismul creator este străin poporului român, în stadiul de evoluție în care el se află azi . Negarea drumului spre libertate și stat de drept vine și ca o reacție la imposibilitatea de a crea instituții și de a respecta instituțiile existente. Individualismul distructiv - egoismul, ca mod de a fi, este una dintre trăsăturile distincte ale cetățeanului român
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
la începutul secolului al XIX-lea. Neliniștit de ecoul și urmările pe care le-ar fi putut avea "mișcarea cărvunarilor", viitorul domn al Moldovei realiza la doi ani după revoluția din 1821, o critică puternică la adresa "novatorilor", considerați vinovați pentru negarea "autorității constituite" și a "vechii administrații a Principatelor". Invocând "binele public" și necesitatea de a păstra "armonia dintre guvernanți și guvernați"2, viitorul domn califica întregul demers al "contestatarilor" drept un "act atentator". Ordinea, respectul autorității, o raportare aproape mistică
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
altor categorii profesionale care-și exprimau acordul pentru îndepărtarea lui Al.I. Cuza erau pe larg relatate nu doar în ziare precum Românul, cu o orientare liberală binecunoscută, ci și în Monitorul Oficial 461. Toate acestea trebuiau să contribuie la negarea ideii potrivit căreia înlăturarea fostului domn se realizase din voința unui grup restrâns de oameni politici bucureșteni. Prin astfel de mesaje, se spera în instaurarea unei stări de calm, mai ales că știri potrivit cărora moldovenii pregăteau o mișcare separatistă
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
teză. Pentru aceasta, ele pornesc de la premise, de altfel nu întotdeauna explicite, presupuse incontestabile, și încearcă să arate că nu s-ar putea admite aceste premise fără a admite cutare sau cutare concluzie concluzia fiind sau teza de demonstrat, sau negarea tezei adversarilor, sau încă negarea unor argumente ale adversarilor. Și, ca să treacă de la premise la concluzii, se folosesc de diverse demersuri argumentative despre care ele cred că nici un om cu judecată nu poate refuza să le îndeplinească. (Ducrot 1980: 81
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de la premise, de altfel nu întotdeauna explicite, presupuse incontestabile, și încearcă să arate că nu s-ar putea admite aceste premise fără a admite cutare sau cutare concluzie concluzia fiind sau teza de demonstrat, sau negarea tezei adversarilor, sau încă negarea unor argumente ale adversarilor. Și, ca să treacă de la premise la concluzii, se folosesc de diverse demersuri argumentative despre care ele cred că nici un om cu judecată nu poate refuza să le îndeplinească. (Ducrot 1980: 81 și 1973: 192.) Deși se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prin lipsă: lipsă de spiritualitate, lipsă de limbaj. În Antichitate, grecii considerau ca barbare toate populațiile care vorbeau limbi neinteligibile pentru ei: toți cei care nu vorbeau greaca erau considerați barbari. Necunoașterea limbajului Celuilalt a condus în mod regulat la negarea culturii acestuia și a fost în permanență o sursă de neînțelegeri. Celălalt nu are nici cultură fizică: el poate fi, de exemplu, lipsit de haine, sau poate fi îmbrăcat cu piei de animale, ceea ce constituie un semn de sălbăticie. El
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de conducere politică fiindcă este mai aproape de realitatea umană imperfectă. Cea mai imperfectă! Un prost - un vot. Un geniu - un vot. De aceea, democrația permite apariția politicianismului, care este dracul gol pe lângă arhetipul Pericle în politică. De aceea, politicianismul este negarea faptei în folosul umanității, erodează totul, inclusiv politica și ideea de democrație. Este diavolul pe lângă bunul Dumnezeu. De aceea, majoritatea îl confundă cu... politica. Probabil că primele manifestări politice datează din grotă. Ca formă de contaminare în oglindă a vieții
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
forței adversarului, era o mică revoluție culturală. Sportul lejer, amăgitor cu adresă de agilitate unduitoare, în care cel slab poate să-l învingă pe cel puternic, părea o piedică în fața energiei masive a luptătorilor. Atâta ambiguitate șoca și se vedea negarea „saltului loaial al forței musculare”. Interesul câtorva femei a fost fatal acestei noi discipline: cum bărbații pot să practice un sport feminin? Mai târziu cu judo, calitățile altădată disprețuite au fost aduse la onoare și ju-jitsu și-a putut sărbători
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
unei amintiri la mai multe grupuri, la mai multe memorii colective. Pentru a susține poziția potrivit căreia o amintire pe care ne este greu să o evocăm aparține unor grupuri cu care nu mai sîntem familiari, el se orientează spre negarea "jocului invizibil al forțelor psihologice inconștiente" și respinge logica de asociere a ideilor prin contiguitate care putea explica inconștientul pentru Bergson și îl explică pentru Freud. Caută prin urmare (în acest sens, textul ar putea fi datat în anii 1930
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
1990 relevă o complexitate dublă, întrucât nu e vorba doar de sincronizarea cu Occidentul, ci și de refacerea punților cu noi înșine, pe care deceniile totalitare le-au distrus sau le-au șubrezit. Tranziția consumată în secolul romantic era o negare globală a vechiului, echivalat cu stagnarea, înjosirea și opresiunea, în vreme ce tranziția actuală reclamă și recuperarea trecutului, în sensul readucerii la viață a valorilor ocultate de comunism. Lucrurile, de altfel, se petrec asemănător în toate țările fostului „lagăr“. Sincronizarea și recuperarea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
norme și tradițiile autohtone, pentru a evita "formele false", riscul de a clădi pe nisip viitorul națiunii 35. Între aceste atitudini, s-a dorit și un "al treilea discurs", median, care în opinia formulată de Sorin Antohi "nu e nici negare autohtonistă a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumarea imitativă a normelor și discursurilor de referință ca la majoritatea occi-dentalizanților"36. Desigur, pozițiile adoptate în această chestiune sînt mai numeroase și mai nuanțate decît rezultă din simplificările inerente unei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
trecere pentru sociologie) arăta însă fără echivoc că partidul avea nevoie de sociologie pentru a sprijini "transformarea revoluționară" și rezolvarea "unor probleme ale dezvoltării socialiste contemporane", și nu din cauză că o societate care se pretinde modernă nu-și poate permite luxul negării acesteia. Reabilitarea politică a sociologiei prin acest tip de critică a practicilor vechi ale partidului a fost "tradusă" în fel și chip de actorii câmpului sociologic mai mult sau mai puțin virtual al anilor '60, dar nimeni nu a prevăzut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
doar atâtea cunoștințe cât a reușit să insufle profesorul Stahl în cei doi-trei ani de activitate la Universitate. Concluzii Cu acest articol am dorit aparent să demitizăm un eveniment și eroii săi. Dar miza noastră nu a fost de fapt negarea importanței Congresului al IX-lea al PCR, a rolului lui Nicolae Ceaușescu și al lui Miron Constantinescu, ci aceea de a arăta destinul unei științe sociale în condițiile regimului comunist. Din cele de mai sus se poate vedea clar că
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prin opțiunea pentru un "al treilea discurs", idee pe care cărturarul o preia de la Sorin Antohi, ce o circumscrie astfel: "Acest Al Treilea Discurs este extrem de problematic, fiindcă temeiul său este sistematic erodat de perspectivele reciproc excluse: nu e nici negare autohtonistă a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumare imitativă a normelor și discursurilor de referință (ca la majoritatea occidentalizanților) În veșnica dispută dintre cele două poziții (...), d-l Marino optează pentru soluția cea mai grea: a fi simultan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
facă dovada înaintea celeilalte. Într-adevăr, partea căreia îi revine mai întâi sarcina probei, trebuie prima să stabilească faptele săvârșite sau produse în trecut, pe care își întemeiază pretențiile respectând regulile probațiunii judiciare. Cealaltă parte se mărginește, de regulă, la negarea acestor împrejurări, poziție mult mai comodă și mai avantajoasă. Dacă dovedirea faptelor generatoare de drepturi din trecut este deosebit de dificilă, partea care are cea dintâi sarcina probei este expusă riscului de a pierde procesul 387, căci dacă nu va reuși
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
este bunul său cel mai de preț. Ca în atâtea alte culturi tradiționale, moartea este degradantă: ea reduce omul la o postexistență larvară în mormânt sau în șeol, regiune întunecată și înfricoșătoare în adâncurile pământului. Deoarece moartea este prin excelență negarea operei sale, Iahve nu domnește în șeol. Prin urmare, moartea este lipsită de raporturi cu Dumnezeu, ceea ce constituie pentru credincios cea mai teribilă încercare. Totuși Iahve este mai puternic decât moartea: dacă ar voi, el ar putea să-1 smulgă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înseamnă a-l reduce la un model/tipar al epocii, ci a remarca existența unui sistem de factori, de condiții sociale, de mentalități care constituie spiritul epocii respective, existența unui context, al unui cadru de afirmare comun. Bineînțeles că, în pofida negărilor, acest cadru comun impune și o serie de trăsături care îi apropie pe scriitorii acelei perioade. Trăsăturile pe care exegeții le-au considerat definitorii pentru delimitarea unei generații sunt, de multe ori, suficient de relevante atât timp cât se înțelege că ele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu arta, ca și refuzul literaturii scrise pentru căutarea succesului și măgulirea orgoliului. E un refuz al poeziei de salon, al celei scrise pentru divertisment. Se cere de la creatorii de literatură sinceritate și inteligență 156. Nu mai este însă o negare a literaturii anterioare, ci o încercare de punere la punct a celei contemporane. Se refuză tiparele de creație, încadrarea în anumite clișee menite să asigure o literatură "de succes"157. E un refuz al epigonismului ("nu invocăm formule consacrate și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dorință de a se desprinde de luciditatea omniprezentă, "Era preferabil să fi fost beat, nebun,/ sau să fi avut măcar o sută de lei". Anularea conștiinței fusese modalitate de creație, dar ironia și nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii pure, spirituale e adus în prezent, există însă o anumită discreție în distrugerea clișeelor, "sigurătatea era mai ieftină/ chiar decât îmbrățișările ei..." Tonul polemic se remarcă în elementele retorice, în reluările de tip refren care subliniază
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu mai e unul mimetic. "Domnilor,/ am vrut să scriu ceva și despre toamnă,/ dar toamna aceasta a fost banală/ căci toate toamnele-s la fel și vă asigur:/ Niciuna n-are temă originală". Se observă o anumită discreție în negarea literaturii, textul se scrie la comandă, cu un subiect anume sau unul consacrat ("și despre toamnă"), numai că poetul conștientizează aceasta și se autoridiculizează. E ca și în alte locuri o discuție despre ce devine poemul/ literatura în momentul în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]