2,868 matches
-
el. Nu te speria, Augustus. N-a anunțat că vei muri. A spus doar că moartea se învârte aproape de tine. Se învârte, înțelegi? Prin urmare, a anunțat că o putem opri... Continuând să se sprijine în genunchi, îi strângea mâna, neliniștit. — Am înțeles, spuse Împăratul, și nu știa de ce îi răspunde astfel. I-am alertat pe germani, l-am alertat pe Chereas. Se ridică, eliberându-și mâna din strânsoarea băiatului. De îndată ce se termină serbările, vom cerceta din nou totul. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect hipnotic asupra publicului. Ritmul muzicii devenea tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vadă“. Și Callistus se ridicase; Împăratul observă că mergea alături de el. — Nu trebuia să beau, îi spuse cu glas scăzut. Am nevoie să fac o baie caldă și să mănânc ceva. Așa îl sfătuiseră medicii. Observă că celălalt îl privea neliniștit, îl asculta fără să vorbească. Durerile erau ascuțite; ridică mâna, cu gestul pe care toți îl cunoșteau și cu care le indica celorlalți să plece; își urmă drumul, înconjurat de soldați. Callistus rămase în urmă. În acea clipă, unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu aveau să mai accepte un imperator impus de alții. Voiau să-l aleagă ei, „din moment ce ne riscăm viața pentru apărarea imperiului“. Și când toți fură suficient de alarmați de acea intervenție - „Roma e în mâinile lor“, șopteau senatorii, la fel de neliniștiți ca și după moartea lui Tiberius -, printr-o mișcare tactică, libertul Callistus rosti numele lui Claudius, bătrânul înspăimântat care purta numele familiei imperiale, dar nu avea și caracterul predecesorilor săi și, prin urmare, având în vedere mediocritatea sa, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afecteze frumoșii săi pomi. Între timp, o delegație mixtă, formată din reprezentanți ai majorității și ai opoziției, o pornise în căutarea lui Claudius, dar bătrânul se ascunsese bine. Pentru că timpul se scurgea repede și adunarea putea oricând să se răzgândească, neliniștitul Callistus trimise cohortele pretoriene să-i dea de urmă prin saloanele, criptoporticurile, camerele și termele palatelor imperiale. Pretorienii se grăbiră, știind ce aveau de pierdut dacă nu-l găseau. Soarta imperiului fu hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mansfield, Elizabeth Taylor, Bardot și Raquel Welch - Seagrave construise un abator de mutilări sexuale. În fața noastră se auzi un sunet de claxoane. Ajunseserăm la primul mare flux de trafic al zonei de acces în periferia vestică a Londrei. Vaughan bătea neliniștit darabana pe volan. Cicatricele de la gura și fruntea sa formau în lumina după-amiezii o țesătură clară, zonele demarcate ale viitoarei generații de răni. Am întors paginile chestionarelor lui. Fotografiile lui Jayne Mansfield și John Kennedy, Camus și James Dean, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe scaune cu sperma uscată, marcându-mi mâinile cu puncte negre de fiecare dată când învârteam volanul. Fața lui era mai albă decât o văzusem vreodată și se mișca prin interiorul mașinii în răbufniri de nervozitate epuizată, ca un animal neliniștit. Această hiperiritare îmi aducea aminte de propria-mi convalescență îndelungată care fusese rezultatul unei urâte supradoze de acid lisergic în urmă cu câțiva ani, când luni în șir avusesem impresia că mi se deschisese momentan în minte o supapă infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă recunoască, de parcă aș fi fost doar un element nedeslușit și nefamiliar de decor. Mâinile i se agitau pe tejgheaua barului, căutând o suprafață de control, picăturile de sânge proaspăt de pe încheieturile degetelor reflectând lumina. În ultimele șase zile așteptasem neliniștit fie la birou, fie în apartament, supraveghind autostrăzile de la fereastră, coborând în fugă scările de lângă ascensor ori de câte ori aveam impresia că-i vedeam mașina trecând în goană pe stradă. Trecusem de asemenea în revistă rubricile mondene ale ziarelor și revistelor cinematografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută fugar și se oprește. El tace tulburat, se frământă în interior, devine neliniștit. Știa că niște avantaje materiale o opresc să continue la nesfârșit relația cu el, pentru niște bunuri pe care el nu i le poate oferi și în plus ai lui desigur se vor împotrivi. Viața și societatea demonstrează că prin
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
teafăr și el se văzu silit să-i istorisească din fir a păr cele petrecute în urmă cu trei ani, când cu arestarea și cu expulzarea lui din țară. Și n-ai mai avut necazuri acum, când ai venit? întrebă neliniștită Mafalda. Nando îi răspunse că nici vorbă de una ca asta. Toți se purtaseră cu el cât se poate de gentil. Ba chiar îl și escortaseră de la Timișoara și până la București, ca pe un șef de stat... Era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era nici un compartiment din activitatea cooperativei unde să nu se fi comis fraude mai mici sau mai mari, vădindu-se treptat cum magazinul cooperației de stat fusese un fel de vacă de muls pentru omul pus să îl gestioneze. Extrem de neliniștit și de agitat, Ghiță Marangoci, înțolit cu un halat alb ca de felcer, pe care-și prinsese de ochii lumii legitimația de serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și acesta era un lucru bun! Parcă această zi nici nu a trecut, parcă... Bună. Îmi era frică să mă întorc, îmi era frică să dau ochii cu el. Știam că era Shen, îi simțeam prezența și asta mă făcea neliniștită. Văzând că nu răspund, a venit în fața mea. Avea cearcăne la ochi, aceștia fiind obosiți, părul era dezordonat, iar asta îl făcea și mai atractiv decât era deja, fir-ar... Ce s-a întâmplat aseară a fost un nefericit accident
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut cu adevărat... Chantal Îi aruncă o privire neliniștită. Vocea Îi răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată. Niciodată. Privirea lui Nicolas deveni șovăielnică. Ea se apropie de el și, apucîndu-l de bărbie, Îi Înălță capul și Își cufundă privirea Într-a lui. - Făgăduiește-mi că nu vei spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea pe Marie Îndepărtată și neliniștită. Inima Îi bătuse puternic cînd Îi lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri la abație ca să Împartă cu ea vestea bună a achiziționării viitoarei lor case, se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de toate proiectele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu adevărat nevoie, și-au primit și ei partea, și Christian tot așa... Marie nici măcar nu tresări, dar, Înlăuntrul ei, simți că parcă ar fi căzut Într-un gol de aer care Îi făcu greață. Lucas Îi aruncă o privire neliniștită și interveni rapid. - Mi-i poți descrie mai exact pe naufragiați? - Cei doi tineri erau roșcovani, semănau unul cu altul. Fata era frumoasă, avea un păr lung și negru foarte frumos..., dar eu vedeam mai ales rana adîncă de la gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al unei sirene le ajunse la urechi, amplificîndu-se. Armelle chemase poliția cînd, după ce scotocise una cîte una Încăperile castelului, fusese nevoită să admită că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea. Doar Jeanne auzi ușa care dădea spre curticică Închizîndu-se ușor. În timp ce vorbea cu Marie, se Întrebase ce avea el să facă de acum Înainte și se rugă din tot sufletul ca Erwan de Kersaint să-l Învingă pe Ryan. Neliniștită, cercetă atentă chipul Mariei. - Ce ai de gînd să faci? - Nu știu Încă... Poate nimic... Am nevoie să reflectez. Tocmai se Întorcea la mașină cînd primi un apel de la Ryan. Lăsă să se Înregistreze mesajul, nesimțindu-se În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-a înșelat cândva așteptările. Povestea lui mi-a relatat-o într-o noapte caldă cu lună plină, când ne plimbam împreună pe ulițele rezervației. În zadar își caută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Tot Teofilo fu cel care răspunse: — Cred că pot vorbi În numele tuturor, messer Durante. Fiecare dintre noi l-a cunoscut pe meșter, și cu toții Îl cinsteam pentru cât era de mare. Omul vorbise pe un ton senin, Însă expresia lor neliniștită dovedea că fiecare dintre ei fusese atins de Întrebare, mai ales prin ceea ce se putea subînțelege. Ne-ai spus ceva despre modestele concluzii ale anchetatorilor, reluă Teofilo. Dar ale dumitale? — Mai Întâi și-ntâi, nu sunt cu mult mai ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor câmpenești, bună pentru altoitul viei, dar și, la nevoie, pentru rezolvarea fără martori a vreunei chestiuni de onoare. Pe mânerul din corn era inscripționat ceva. Poetul ridică arma spre opaiț. Era o cruce. Crucea templierilor. Se uită În jur neliniștit. Nu, nu era vorba de un hoț. Abia acum Își dădea seama că Încă nu auzise pașii agresorului Îndepărtându-se spre ieșire. Poate că omul se afla Încă acolo, ascuns, gata să lovească. Ridică lampa cât de sus putea, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Porta Romana prin mulțimea care, despărțită În două, aplauda curioasă, toată lumea avusese cu adevărat impresia că la Florența Își făcuse intrarea marele mediator, bărbatul care avea să stingă ura și să pacifice orașul În numele frăției creștinești. Numai Dante rămăsese deoparte, neliniștit, asemenea unui troian la vederea marelui cal. „Timeo Danaos et dona ferentes“ se gândise el. „Nu mă Încred În câinii ăștia nici dacă Îmi zâmbesc.“ Nimic nu Îi plăcuse din acest om și din curtea lui. Aspectul fizic al cardinalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]