5,657 matches
-
ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze - și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și "ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. 23. Realitatea este un amestec de tragic și comic. Adesea, dacă nu întotdeauna, același lucru omenesc este și tragic și comic. Unul concepe realitatea mai ales pe partea ei comică, altul mai ales pe partea ei tragică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
feri de moarte. Nimic din activitatea noastrăși chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop și altă cauză. SPIRITUL CREATOR 1. A fi adevărat poet însemnează a simți. Simțirea se produce prin impresiuni din lume. Lumea azi e plină de nenorociri, impresiunile vor fi dară dezgustătoare. Ceea ce va simți poetul va fi trist. Așadar, tonul scrierilor unui adevărat poet va fi trist. 2. Dacă un geniu își aruncă cugetarea cu două veacuri, depildă, mai înainte de cugetarea veacului său, atunci la orice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de amețeală care ucide orice putere de inhibiție. Această stare se produce mai ales atunci când un temperament intelectual-fals vine în atingere cu idei în probleme mai presus de interesul real și de înțelegerea individului. 40. După ce mor, scriitorii mari au nenorocirea de a li se da în vileag tot ce au scris - și devin astfel mai mici ă...î. Apoi, cu vremea, opera aceasta slabă, ca și cea slabă publicată de scriitorii înșiși, cade în uitare, rămâne în circulație numai opera
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
invitații ale domnului M..., trimise printr-un fecior boieresc, găseam mai întotdeauna și un adaus "scris" de Adela, niște arabescuri extraordinare, painjeni complicați, heroglife, prin care îmi dădea știre despre păpuși, ori mă chema la ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în sfârșit, pe la cinci ani, a început să învețe și un alfabet mai simplu, cel latin, copia mereu litere pe toate hârtiile din casă și, pe măsură ce le copia, mi le aducea să le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
măcar în parte!) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate! Azi i-am dat o consultație medicală... Se lovise la un picior, și doamna M..., pentru care lumea e o posibilitate neîntreruptă de nenorociri, m-a rugat să văd dacă fiica ei nu e amenințată de... osteită! Cu toate protestările ei, Adela a trebuit să se ducă în casă și să-și elibereze piciorul. Când am fost chemat înlăuntru, am găsit-o într-un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt întîmplate, concrete. La douăsprezece, temperatura se coborâse cu două grade. Când îi luam pulsul, mi-a pus pe mână mâna ei liberă și mi-a șoptit: "Ești foarte bun, ești prea bun". Dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... Condiția umană e teribilă! În țeasta cimpanzeului copleșit de instincte telurice, la un moment dat al evoluției și spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
copil precoce, curajos, sportiv, cu spirit curios, investigator. Grav și inocent, copilul trăiește senzitiv farmecul naturii și al vieții. Dotat cu o memorie "foarte bună, excepțional de bună", în școala primară și gimnaziu ia numai premiul întîi. Dar privațiunile existenței, nenorocirile familiei își pun dramatic pecetea pe sufletul său. Îi mor mama, sora, tatăl. Pneumonia tatălui îi cauzează o "curioasă psihopatie": muțenia, născută din frică. Hăituit de griji materiale, elevul se va chinui, va da meditații, își va impune regimuri severe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a procreării (6, 100 și 190). Contradictorie, mai degrabă neaprofundată, este gândirea sa în privința relației natură - civilizație, precum și în privința raportului implicat dintre instinct și inteligență. În câteva aforisme, șapte la număr, aprecierea este categorică: dezvoltarea creierului, a conștiinței constituie o nenorocire (67). Conștiința "vestejește și usucă" inocența copilului. Mai explicit se pronunță când opune civilizației, inteligenței, instinctul: "Omul, creând civilizația, a făcut tot ce a putut ca să-și dezvolte inteligența de dezagregarea instinctelor. Și acum nu-i ajunge toată inteligența ca să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În deșert, bătând toaca și trăgând clopotele În dorul lelii, că nu mai știai dacă sună pentru slujbă sau anunță vreo nenorocire. Bătrâna era ferm convinsă că În toată această tărășenie Își băgase Necuratul coada, mai Întâi ispitind-o să-și piardă vremea uitându-se o oră Întreagă la acea cutie diabolică, umplută cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nostru, care cunoști și le știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta, oficialitățile aduseseră mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura ușii: „Cine știe ce nenorociri mai anunță și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul „asta“ suna totuși parcă prea brutal În gura ei, astfel că, privind-o Încă o dată, Mașa adăugă: „Adică luna, am vrut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru iertarea păcatelor...!” „Într’o comună În apropiere de București, la Hagiești dacă Îmi aduc bine aminte, o găina a imitat cântatul cocoșului...!!” - interveni o altă babă a tot știutoare, Înfricoșând mulțimea. „Da, da...Acesta-i un semn de mari nenorociri ce urmează...!! Gata, În următoarele momente vom muri....!!” - strigă ea aruncându-se la pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă, mai zbârcită decât diavolul Însuși, ținu neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gerul mai pătrunzător după miezul nopții fiind Însoțit de rafale de vânt, Îl Încurajă. „Dute, fă unele investigații. Fi-i atent, iar dacă vi-i cu vești bune, discuția rămâne deschisă. Până te reântorci, mă voi documenta În continuare ce nenorociri va mai nevoită să suporte planeta noastră...!!” VIII STARE DE URGENȚĂ După o jumătate de noapte de somn zvârcolit, plin de tulburătoare vise În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
expertiză contabilă cu participarea mea, dar canaliile au refuzat...!!” „Trebuia să protestezi...!” „Are cine să te asculte...? Odată ajuns În mâna lor, pui sub Învinuire rudele și părinții blestemând ziua În care te-ai născut!! Cer iertare. O parte din nenorocirea căzută pe capul meu, se datorează și persoanei dumitale.Astai...!” „Ce vrei să spui...?” Am fost anchetat de cel mai periculos ofițer de miliție, Lct.Col.Tudose Ion...!” „Canalia...!” „ La Început s-a purtat frumos cu mine, a promis să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Walter. — Sunt dependent. Mă rog, n-ai făcut rău nimănui. Și să știi că lumea ia lucrurile astea mult mai puțin În serios ca pe vremuri. N-ai putea să te concentrezi mai mult asupra altor interese, Walter? Plus că nenorocirea ta seamănă atâta cu a altora, ești atât de contemporan, Walter, că ar trebui să te ajute cumva. Nu e o ușurare că nu mai există suferință victoriană sexuală izolată? Toți par a avea aceste vicii și povestesc Întregii lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu, nu! N-am vrut să cad În Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența părea avuție. Nenorocirea, de mare valoare. Oroarea, un noroc. Da. Dar niciodată n-am râvnit la asemenea bogății. După ciorapi, pantofii lui de zece ani. Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
celebrul Oblomov? Nu se putea ridica din pat. Această fantomă a inerției sau a paraliziei. Opusul era activismul frenetic - aruncarea de bombe, războiul civil, un cult al violenței? Ați menționat asta. Oare Întotdeauna facem o treabă, Întotdeauna pînă la sentimentul nenorocirii? Persistăm până la epuizare? Poate. Uitați-vă la temperamentul meu, de exemplu. Vă mărturisesc, domnule Sammler (și ce bucuros sunt că ciudățeniile fiicei dumneavoastră ne-au adus Împreună - cred că vom fi prieteni) ... mărturisesc că sunt la bază - la bază, Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
persoane. Este clar că această revoluție, un triumf al dreptății În multe feluri - sclavii ar trebui să fie liberi, truda de moarte ar trebui să Înceteze, sufletul ar trebui să aibă libertate - a introdus și noi feluri de amărăciune și nenorocire, și până acum, pe scara cea mai largă, n-a fost chiar un succes pe de-a-ntregul. Nici n-o să aduc vorba de țările comuniste, unde revoluția modernă a fost zădărnicită cel mai mult. Pentru noi rezultatele sunt monstruoase. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de lucruri) de un nume, de o demnitate a persoanei, de o viață ca cea care aparținea În trecut numai celor Înstăriți, nobililor, regalității sau zeilor din mituri. Și acest salt, ca toate marile mișcări de acest fel, a adus nenorocire și disperare, succesele lui nu sunt limpezi, dar durerea ce-o naște În sufletul multora este incalculabilă, mai toate formele de existență personală par a fi discreditate și există o tânjire aparte după nonființă. Câtă vreme nu există viață etică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să jure că aceasta era exact așa, Însă Broadway-ul intersectat cu 96th Street Îi dădea un asemenea sentiment al lucrurilor. Viața, când era așa, doar Întrebări și răspunsuri de pe culmile intelectului până În străfundurile sale, era de fapt o stare de nenorocire murdară aparte. Când nu era decât Întrebări și răspunsuri, nu avea nici un farmec. Viața, când nu avea nici un farmec, era pe de-a-ntregul Întrebări și răspunsuri. Asta funcționa În ambele sensuri. În plus, Întrebările erau proaste. În plus, răspunsurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei, Sheba a râs. — Nu pot să cred că se întâmplă toate astea, Barbara, a zis, când râsul i s-a risipit. — Nici eu, am zis. Dar o să se rezolve. O să fie bine. Nu credeam asta. Știam foarte bine că nenorocirea era pe drum. Dar n-aș fi zis că avea să vină atât de repede. În mai puțin de o oră și jumătate de la telefonul Shebei, a sunat soneria de la intrare la ea acasă. Ea era la etaj atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
limpede ca cristalul. Când el a aruncat-o cu fața în noroi, Pearl abia dac-a simțit vreo durere. Unii oameni trăiesc cu teama că li se poate întâmpla ceva îngrozitor. Ea a scăpat de teama asta devreme. Pentru ea, nenorocirea se încheiase dinainte ca băieții, opt la număr, s-o mai ia încă o dată la rând. Când părinții i-au strigat că-i o curvă, Pearl și-a făcut bagajele. S-a mutat în mașină, a băut prea mult, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]