KorAP: Find »[drukola/base=neputincios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...146 >

3,633 matches

Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

vină/ Cu lipsa ei de stabilitate." Lucid, vorbește despre valoarea relativă a operei literare: "Nici nu știi/ Când se cască sub masa ta un vulcan/ și după o zi de muncă/ Te poți iscăli direct pe cenușă" ("Creație"). Cuvintele sunt neputincioase în fața universului: "într-o zi mă voi ridica de la masa de scris/ și voi începe să mă îndepărtez de cuvinte". După o suită de poeme programatice ("Retroversiune","Fuge","Sepia"), ne asigură că lumea nu va reuși să recepteze cantitatea de

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
atentă. Observăm, de exemplu, în volumul "Tinerețea lui Don Quijote", o mai accentuată preocupare nu numai pentru condiția poeziei, cu acea libertate a spiritului față de motivele poetice, ci și un interes deosebit pentru condiția poetului, pentru ipostazele în care apare: umil, neputincios, măreț, faustic, demiurgic. Își va ucide chipul în oglindă (ca Ion Barbu în poemul "Falduri"): "La sfârșitul fiecărei luni/ Fac la marginea oglinzii/ O piramidă de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda este

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
ce uriaș echilibrează întreaga noastră pierdere". Modul de existență preferat este singurătatea, în ciuda faptului că ne aflăm în fața cuiva incapabil să înfrunte un univers întreg ("Mod"). În poemul "Cenușă și melci" întârzie confruntarea; poetul, omul în general, rămâne un Hamlet neputincios, deși este ajutat de dumnezeire, deși a cunoscut misterul primei jertfe. Nostalgia, mai mult sau mai puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

Nu întîmplător, acțiunea se desfășoară noaptea. O noapte ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi-somnolență, de slăbiciune neputincioasă, metamorfozată în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să rîzi, comedia să plîngi" (Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p.71). E o viziune originală, profundă, și simpla descriere în cîteva rînduri a spectacolului, te

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
care o poartă ca pe-o greutate invizibilă, adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de lemn, filmul îi pune la dispoziție râpele alunecoase de frunze moarte, din pădurea în care a ucis

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
căldură și înțelegere omenească, dar el alege să "nu vadă" și să nu audă această solicitare; cineva ar trebui să fie curajos și demn în atitudine, dar preferă să tacă și să-l lase pe celălalt "să cadă", să fie neputincios și deznădăjduit în continuare; cineva ar trebui să dea dovadă de blândețe, dar alege să "nu se implice emoțional"; cineva ar trebui să facă un efort să se imagineze în locul altcuiva, dar găsește că "nu merită efortul". Iată forme de

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
stă în faptul că poate înlătura ceea ce îi desparte pe oameni și poate pune în valoare ceea ce au în comun: râsul și lacrimile, bucuria și tristețea, fericirile și spaimele. Azi încerc un sentiment de tristețe că vremea noastră se zbate neputincioasă între adevărul care nu ne satisface și speranțele care nu mai pot fi îndeplinite. Cred cu tărie că trebuie apărată arta adevărată, să evităm rătăcirile în "experimente" nesfârșite, aiurea și coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Viața lor e pretext pentru evazionisme și exhibiționisme. Somnul plictiselii naște monstri. Personajele "își joacă" si "se joacă" cu propria existență. Rolul la care aspiră este mai mare decât forța lor și asta îi face să fie tragicomici. Neîmpliniți si neputincioși, nu pot să-și acopere partiturile. De aici burlescul, ridicolul. Gaev Valer Dellakeza e un bufon pe care bufonada îl plictisește. Într-o secvență inspirată pentru erou, el agață în vârful tocului globul pământesc dar nu stie ce să facă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
lentoare. Forța puternică, virilă este semnul care a marcat invariabil și inconfundabil toate marile lui spectacole și filme anterioare. În Ana, regizorul lucrează într-o cheie cu totul nouă. Povestea ca fapt de viață este dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul lor. Alexa refuză însă poncifele, modalitățile lesne și cel mai adesea uzitate și optează cu o impecabilă știință a dozajului pentru o manieră impresionistă. Nu lipsește nimic ca să empatizăm

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775

să le facă posibilă înțelegerea lumii și a societății, și care, de fapt, spărgea imaginea societății într-un puzzle. Morin ridică problema expertului: "Om capabil să rezolve o problemă pentru care se cu-noștea deja o soluție. Expertul este cu totul neputincios în fața unei probleme noi". Evocînd evenimentele din mai '68, vede în ele confirmarea ideii că politica nu poate fi redusă la o problemă de ci-fre și că se resimte "nevoia unei științe a omului, o antropologie care să poată contura

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893

tipul percepției senzoriale, imaginile artistice se clasifică în: - vizuale: Neguri albe, strălucite / Naște luna argintie (M. Eminescu, Crăiasa din povești) - auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează

Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
valori. Treptat însă, armonia conjugală se destramă, când tânărul cuplu pătrunde în elita societății bucureștene. Ela pare a se adapta rapid lumii mondene și noului stil de viață, în timp ce Ștefan este atras doar de noile experiențe de cunoaștere. El asistă neputincios la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă. Trăiește o „dramă a incertitudinii chinuitoare“, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap

Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
unghia îngerească. Alături de planul creației și al creatorului se cristalizează în această secvență finală imaginea stilizată a unui univers ostil, străin și agresiv, aparținând preatârziului și departelui: Era întuneric, ploaia bătea departe, afară / Și mă durea mâna ca o ghiară / Neputincioasă să se strângă / Și mam silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă. Contemplarea acestui tragic univers, în care omul este prizonier fără șansa evadării, provoacă acea suferință care se cere exprimată în cuvânt. Opțiunea finală a eului poetic (Și

Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879

și vinde foarte bine marfa. Cînd merge cineva la tîrg și duce ceva de vînzare, aruncă gospodina după dînsul din pragul casei pîne și sare, ca să aibă noroc. Nenorocire Cînd pocnește sticla de la lampă însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost fată de popă, și de leneșă ce-a fost, s-a făcut

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
ceva de vînzare, aruncă gospodina după dînsul din pragul casei pîne și sare, ca să aibă noroc. Nenorocire Cînd pocnește sticla de la lampă însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost fată de popă, și de leneșă ce-a fost, s-a făcut animal. Nevăstuica fuge numai cînd pui rășchitorul de-a curmezișul la gura

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680

în special la Viena, capitala Imperiului. După ce au obținut cu greu votul universal, conducătorii socialiști austrieci, reuniți în jurul lui Victor Adler, consideră posibilă cucerirea puterii în mod legal. Cu toate acestea, pînă la izbucnirea Primului Război mondial, ei se dovedesc neputincioși în găsirea unei soluții la problemele ridicate de naționalism: exacerbarea capătă asemenea proporții încît, înainte de 1914, provoacă un conflict deschis între socialiștii de limbă germană și cei de origine cehă. În timpul congresului de la Brunn (1899) s-a căutat o tentativă

Europa socialiştilor by Michel Dreyfus (2000) [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
diplomatică devine iluzorie. La fel ca și în 1914, ea nu emite nici un protest, evitînd astfel un nou eșec, aproape la fel de grav ca cel suferit în urmă cu trei ani: mai mult ca niciodată, socialismul internațional este condamnat să asiste neputincios la măcel. Totuși, acest ultim episod zdruncină într-o oarecare măsură cauza Uniunii sacre: începînd din septembrie 1917, socialiștii francezi refuză să participe la guvernare, poziție împărtășită din aceleași motive și de către Henderson în Anglia, chiar dacă unii deputați, membri ai

Europa socialiştilor by Michel Dreyfus (2000) [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
membru al noii organizații, pe atunci diferită de socialismul de stînga. În lunile care vor veni, mersul evenimentelor apelează dur la socialismul internațional și la mișcarea muncitorească în ansamblul său. 30 ianuarie 1933 marchează o cotitură istorică în măsura în care aceasta asistă neputincioasă la venirea la putere a lui Hitler. La nici două luni după aceea, Partidele Comunist și Socialist din Germania vor fi dizolvate, fără să fi opus nici unul, nici altul cea mai mică rezistență. Această distrugere a mișcării muncitorești germane una

Europa socialiştilor by Michel Dreyfus (2000) [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
definit însă o strategie de ansamblu: ea a putut totuși constata divergențele profunde existente între minoritatea de stînga din ISM, îndreptată către unitatea de acțiune cu Kominternul, aripa dreaptă care se opune cu toate forțele sale acestei strategii și centrul, neputincios în a opera o sinteză. Poziția centristă permite conservarea unui discurs aparent coerent și acceptabil de către toți, dar nereușind să realizeze acordul între aceste analize prea divergente, ea se vede incapabilă de a defini o strategie pentru acțiune. Ultima reuniune

Europa socialiştilor by Michel Dreyfus (2000) [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770

dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu privirea mîndră, tulburătoare ca o chemare, în al cărei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase." (s. n.) Curînd, această aprehensiune va lua în stăpînire conștiința lui Bologa. Spaima dureroasă" are antecedente în viața personajului, de ea legîndu-se momentele cele mai vii ale emoției infantile: întîlnirea cu tatăl, revelația de coloratură mistică, la șase ani (cînd "alt

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
împotriva "educației materne ultrareligioase", Iosif Bologa va impune peste cîțiva ani o nouă ruptură, cu vii consecințe pentru sensibilitatea fiului. Trimis de acasă, la liceul din Năsăud, băiatul este răpus de aceeași "spaimă dureroasă": Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios." Refugiul este instantaneu, în privirea ancorată de icoana atîrnată pe perete, înfățișîndu-l pe Iisus Hristos răstignit pe cruce. Romancierul inserează, contrapunctic, narațiunea retrospectivă. Ea se confundă cu o coborîre în somn a eroului, epuizat de o neliniște care nu poartă

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
făclie de Paște, tematizat în text: "Zgomote nehotărîte vin din depărtare... Parcă sunt tropote de cai, bubuituri de mai înfundate, convorbiri misterioase și agitate. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții; cînd ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază." Infirmitate pasageră, lipsa văzului slăbește puterea înțelegerii. Victima este oricum într-un spațiu devenit avanscenă...Ce se întîmplă (sau se "petrece") alături, dincolo de spațiul vizibil, deplasează accentul, controlează, deformînd-o, atenția protagonistului. În ordinea

[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827

nu prezenta prea mare interes. Te-am văzut și la școală cu chestia asta. Îți place tare mult, nu? Da. Atunci uite: L-a azvîrlit peste balustradă, înainte ca stăpînul lui să aibă timp să reacționeze. Cornel s-a uitat neputincios în urma lui, cum se pierde în cădere. Atît de mic era că nimeni dintre trecători n-a părut deranjat, încît să protesteze spre balcon. Așa Cornel ar fi putut afla locul căderii. Și acuma sîntem chit, a rînjit Radu. Oricum

[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178

azot care dăunează plantelor din jur. Îngrășămintele anorganice • Îngrășămintele anorganice, numite în general îngrășăminte chimice, hrănesc planta fără a hrăni sau fortifica pământul, spre deosebire de îngrășămintele organice. Aceste îngrășăminte sunt necesare uneori pentru acoperirea anumitor carențe în fața cărora îngrășămintele organice sunt neputincioase. Decolorarea frunzelor poate fi un semn al acestor lipsuri. • Trebuie să știți că multe elemente ale acestor îngrășăminte nu sunt eliminate de ploaie sau prin udare. Important este să nu se dea unei plante mai mult decât poate absorbi. În

ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]