2,682 matches
-
șoferul. Doar nu vrei să-ți uzi trupul ăla sexy, nu-i așa? Pe când Madonna striga pe fundal „Teama mea se risipește repede, o păstrasem doar pentru tine“, Zeliha a Început din nou să Înjure, Încălcând astfel o altă regulă nescrisă și de neîncălcat, de data asta nu una din cele ale lui Petite-Ma, ci una din regulile Prudenței Feminine. Să nu Înjuri niciodată un agresor. Regula de Aur a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Nu răspundeți niciodată când sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cupa, altul căzuse Într-un șanț de vreo șase picioare săpat de municipalitate pentru renovarea rigolelor de pe străzi. Un văr de-al doilea, Ziya, se Împușcase, fără nici un motiv aparent. Generație după generație, ca și când s-ar fi supus unei reguli nescrise, bărbații din familia Kazanci muriseră de tineri. Cea mai Înaintată vârstă la care ajunseseră cei din generația actuală era patruzeci și unu de ani. Hotărât să iasă din tipar, un alt străunchi avusese o grijă deosebită să ducă o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scris în jur de 500 de cărți, nu 300 (Isaac mereu spunea: "Cine le numără?"). Fără nici un anunț prealabil, sala s-a umplut, depășind capacitatea locurilor, oamenii stând jos, în picioare, pe unde se putea. Am împărțit fișe de cartotecă, nescrise, de mici dimensiuni, dându-le posibilitatea oamenilor să scrie câte o întrebare. Apoi le-am strâns, și i le-am înmânat lui Isaac. Acesta, făcând improvizație, a continuat să își joace rolul ca un comediant, și să atragă interesul publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
textului din Constituție), trebuie să înțelegem că se încadrează în zona privată? Ori se situează undeva, într-un spațiu interstițial, nedefinit? Deși nu au un contract de muncă semnat și parafat, aleșii sunt supuși, totuși, unui altfel de contract, chiar dacă nescris, cu aceia care le-au delegat puterea. Cred că demersul juriștilor deputați și al votanților din Cameră exprimă o optică tipic comunistă: demnitatea de stat, fie și obținută prin alegeri libere, este 135 asociată în continuare cu puterea discreționară și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
textului din Constituție), trebuie să înțelegem că se încadrează în zona privată? Ori se situează undeva, într-un spațiu interstițial, nedefinit? Deși nu au un contract de muncă semnat și parafat, aleșii sunt supuși, totuși, unui altfel de contract, chiar dacă nescris, cu aceia care le-au delegat puterea. Cred că demersul juriștilor deputați și al votanților din Cameră exprimă o optică tipic comunistă: demnitatea de stat, fie și obținută prin alegeri libere, este 135 asociată în continuare cu puterea discreționară și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reînceapă lucrul. Ceea ce se întîmpla uneori cu un plus de febrilitate, Bernard își aprindea o nouă țigară, introducea o nouă pagină pe tamburul Coronei, se concentra din nou în fața infinitului care emana din adîncimea foii albe de format a4 încă nescrisă și se arunca apoi în vid. Pentru că aceasta era senzația resimțită de Bernard de fiecare dată cînd scria un nou prim rînd pe o nouă pagină imaculată - de plonjare în vid. Bernard ar fi fost extrem de mulțumit să-și poată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pseudonim.“ Peste trei sau patru ani, considerând că experiența fusese amuzantă, Borges și Bioy Își reiau colaborarea. Ei recunosc că, de atâta haz, purtați de valul râsetelor și glumelor, au ratat multe subiecte sau le-au lăsat pur și simplu nescrise. „Am vrut - povestește Bioy pe internet - să scriem lucruri serioase, dar am eșuat. Bustos Domecq devenise un glumeț insuportabil.“ Borges a iubit foarte mult esența net argentiniană, de porteño, aș zice, a lui Bustos Domecq, deși acesta nu e originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se adresau unul altuia, în acest fel, lăsînd impresia că nu este vorba de un serviciu al statului, ci de o firmă particulară, mai mult o asociație de familie. Nici nu era prea departe de adevăr. Regulile care domneau, deși nescrise și nici măcar comunicate pe de-a-ntregul noilor veniți, aduceau foarte mult cu cele din familiile strînse și puternice, stăpînite cu autoritate de mai-marele tuturor, care nu făcea caz de neapărata respectare a etichetei, dar care nu ierta nici o abatere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puțin cele de conviețuire în cadrul acestuia, dar ele existau și erau respectate cu strășnicie, constituia în concepția lui Mihai Mihail cea mai bună verificare a oamenilor săi. Exista așa o continuă stare de alarmă și de verificare a oamenilor, regulile nescrise apăreau la lumină cu claritate pe măsură ce omul se integra tot mai mult, mai adînc în Serviciu. Puteai să nu știi decît cîteva dintre ele, mai de suprafață, asta îți permitea să supraviețuiești în Serviciu pînă la pensie, dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici prin gînd nu i-ar fi dat să-și facă apariția într-un asemenea loc atunci cînd Mihail era acolo. Din cel puțin două motive, unul, că era împotriva regulamentului, de fapt a regulamentelor, și cel scris și cel nescris, însemna să facă nu doar un gest nefolositor, ci chiar unul rău folositor, iar al doilea era că de fapt nici după cea dintîi întrevedere nu știa cum arată Mihail, în schimb acesta știa cum arată el. Iar să întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nici desfrâul prea mare: în timpul unei promenade cu vaporașul pe Sena, apare Pauline, o tânără atrăgătoare care-și ceartă amantul infidel, și-apoi sfârșește în grupul prietenilor lui Prosper. Prilejuindu-i scriitorului niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că, în clasele de jos, femeia îi e în asemenea măsură superioară bărbatului? Și de ce, indiferent de proveniența socială, femeile se-ndrăgostesc de animalele cele mai nătânge?“. Am început cu desfrâul și am terminat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă înainte de sfârșitul filmului. — Tată, întrebă Ben, atât de îngrijorat, încât puse chiar pauză la film, tată, te simți bine? Jack continuă să strângă. — Pământul către tata! insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
clame a dosarelor ce conțin raporturi privitoare la exporturile japoneze în Olanda, este strivitoare și domnul Sugiyama își canalizează toate eforturile de care este capabil pentru a și-o îndeplini cu sârg japonez, firește. Regulile după care se modelează raportul nescris slujbaș dedicat stat protector sunt însă altele decât cele cu care suntem noi obișnuiți. De exemplu, de la domnul Sugiyama se așteaptă să știe, corespunzător poziției sale, care nu este nicidecum doar aceea de îndosariator, limba engleză. Domnul Sugiyama, conștient de ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este: nu numai ritualurile sociale, în funcțiune până și în intimitatea dintre soț și soție, îl transformă pe japonez într-o ființă profund hăituită, halucinată de posibilitatea greșelii, de atentat involuntar la legea nescrisă, care aduce după sine rușinea și vinovăția, ci chiar limba îl condamnă la perpetuă vigilență. Nici măcar în casa ființei sale, cum ar fi zis Noica, japonezul nu poate lăsa garda jos: o alegere nepotrivită a registrului lingvistic, un cuvânt în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie, unei făpturi chinuite încă din liceu de povara unor picioare scurte și a unui fund lăsat, de rățușcă, după cum m-a informat cu duioșie, de timpuriu, chiar propriul meu tată, ca nu cumva să-mi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau în America, ar constitui lăcașul unui singur corp hrănit de cornul abundenței. Silueta niponă comună dezvoltă, instinctiv, o relație absolut specială cu spațiul redus care i se pune la dispoziție; prin urmare, ea tinde să se conformeze unor reguli nescrise, dar vii ale contracției, în absența căreia indivizii s-ar călca literalmente în picioare în locurile publice. Astfel, carnea se retrage, parcă, la comandă, oasele se micșorează, umerii se adâncesc în ei înșiși, până când omul reușește cumva să-și facă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu pot fi circumscrise cuvintelor, devenite, acum, mult prea leneșe. IV. 1.Iată-mă, aproape fără să-mi dau seama, pe o uliță, devenită, acum, stradă, ca la oraș, și căreia oamenii i-au pus numele Badea Barbu. În istoria, nescrisă dar vie, a satului, nu vei întâlni niciodată vreun erou care să se numească așa. Deși Badea Barbu a fost, prin el însuși, un erou care să se numească așa. Deși Badea Barbu a fost, prin el însuși, un erou
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dacă ar fi să optez pentru un răspuns stereotip, ar trebui să spun că mi-ați pus o întrebare dificilă, încuietoare. N-am s-o fac, pentru că adevărul nu-i acesta. Cel mai mult îmi plac poezia, poemul sau volumul nescris încă, poate nici măcar gândite. R: Cum așa? P: Judecați și dumneavoastră: dacă aș fi mulțumit de tot ceea ce am reușit să realizez până acum, ar fi tare rău, n-aș mai năzui spre nimic, n-aș mai voi să ating
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
devreme? Ah, da. Azi i-am spus că vor merge pe teren, în zona viticolă a județului. Lasă-l să sune. Dacă vede că nu vine nimeni la mașină, o să-nțeleagă că trebuie să intre-n curte. Conform unui protocol nescris, dar bine înrădăcinat, soferul va intra-n casă. Va sta pe hol, până când primul secretar va fi gata de plecare. “Ileano, cheamă-l pe Nelu aici!” “’Țeles, coane prim, ‘țeles, acușica mă duc!” “Toanto, ai grijă cum și cu cine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
apăsare de vreo altă stare. Începea să aibă un sentiment de frică, el, care voise întotdeauna să treacă până și în propriii ochi un om plin de curaj. Începea chiar să creadă că există un destin, un fel de date nescrise cărora nu le poți scăpa, el, care își bătea joc de ideile despre fatalitate ce se cuibăreau acum în sufletul lui. Toate acestea aveau să se repete, într-o formă sau alta. Într-o zi și-a spus: „Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceremonialul funebru al înmormântării lui Polinice, Antigona i se împotrivește lui Creon, care îi interzisese să se atingă de rămășițele pământești ale dușmanului său și cere vehement să fie îngropat după rânduieli. Acest ritual pentru cei este pentru Antigona legea nescrisă a zeilor, o lege statornicită atât de zeii subpământeni, cât și de cei din ceruri. De aceea, pentru ea, îndeplinirea ritualului reprezintă cel mai nobil titlu de glorie al oamenilor vii. Antigona este trup și suflet de partea morților. Legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
E-n regulă. Să nu-mi spui mie „e-n regulă“. Să-mi spui „da, domnule“. Acum cară-te de aici și du-te la garderobă. Azi te-mbraci în fermier. * Ignatius deschise „Jurnalul unui Tânăr Muncitor“ la prima pagină nescrisă din mapă. Scoase cu zel vârful pixului pe care scria Levy Pants, dar vârful nu se cuplă la prima apăsare și intră din nou în cilindrul de plastic. Ignatius apăsă mai cu putere, dar din nou vârful nu-i dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să tragă cu o pușcă de calibrul 22 și să călărească un cal, iar asta l-a propulsat la gradul de sergent. Au urmat stagii la Fraude și Înșelătorii, Jafuri și marea pleașcă - Narcoticele. Munca la Narco avea un etos nescris: arestai cele mai josnice forme de umanitate, te băgai în rahat până peste cap, dar primeai și o dispensă. Puteai să-ți faci datoria cum trebuie, dar nu-i dădeai în gât pe cei care nu și-o făceau. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]