9,277 matches
-
complicat, A este ajutat de D, E și F și Îl elimină pe C cu ajutorul armei G care Îi permite să demaște vraja lansată de H și, În cele din urmă, să pună stăpânire pe B. Versiunile se diversifică la nesfârșit, Însă conținutul rămâne același. Cel mai important este să-l definești exact pe A și cel mai eficace este să-l concepi ca un personaj impunător și ignorant, genul de personaj care nu Înțelege rolul care i se atribuie. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pentru a desfășura un fel de ritual, cu ore Întregi de lungi confidențe și de exacerbare a simțurilor prin droguri. Începeau prin lingerea reciprocă a picioarelor, apoi ea Își Îndepărta cu mișcări languroase hainele, pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu mine așa cum se face În mod normal? l-a Întrebat ea odată, la care el nu s-a sfiit să afirme: Dintre toți bărbații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
toaletele deținuților. Îmi Închipui că pe vremea aia nici un cameraman nu avea chef să filmeze așa ceva, În definitiv, nu era nimic deosebit de filmat: oricine folosește toaletele În același fel și aproape În aceeași poziție. Însă Alain Resnais filmase Îndelung, la nesfârșit, toaletele de la Auschwitz, lăsând camera să alunece de-a lungul lor. Erau doar niște găuri săpate În zig-zag, la intervale regulate, pe un fel de platforme din beton ridicate cu un nivel deasupra solului. Niște simple găuri. Motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
una dupa alta: pur și simplu pentru că așa Încăpeau mai multe! Dacă ar fi săpat prea multe găuri una după alta, pe un singur rând, prizonierii s-ar fi deranjat unul pe altul. Rândurile acestea de gropi se Întindeau la nesfârșit, probabil că pe un singur rând o sută de oameni puteau să-și facă nevoile În același timp; și, cum erau vreo zece sau douăzeci de astfel de rânduri, asta Înseamnă că două mii de oameni puteau să-și elimine excrementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Acum că erau expuse Într-un muzeu, marginile găurilor erau dezinfectate; pe alocuri betonul era scorojit, crăpat sau ciobit, Însă, cum nimeni nu-și mai făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete, vocea din fundal relata deja că prizonierii erau supravegheați chiar și când Își făceau nevoile și că li se aplicau tratamente corporale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
luat ecstasy lucram Încă Într-un club și consumam frecvent cocaină. Eram Într-o stare jalnică. Cocaina se elimină greu din organism și, dacă faci excese, ai după aceea de Înfruntat un adevărat calvar, cu stări depresive care continuă la nesfârșit. În general, toată lumea face excese, pentru că nu-ți dai seama de asta ca să te poți opri la timp. Când am Început să iau ecstasy, am fost impresionată: cum era posibil să existe un drog atât de minunat, drogul ideal?! Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea care șiroiau de secreții, iar el ar fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci am zărit În fața ochilor fundul țuguiat al lui Reiko, iar limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un masochist, m-aș fi târât la picioarele lor și ar fi fost totul În regulă. Însă nu sunt masochist. „De ce nu faci nimic?“ păreau să mă Întrebe ele. Am pus niște muzică cubaneză, pe care am ascultat-o la nesfârșit, timp de câteva ore În care nu am făcut nimic. În cele din urmă s-a luminat de ziuă. Plec acasă, a spus Keiko, și a plecat prima. Și eu, și a plecat și Reiko. Eu am rămas așa timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așezat pe niște scări de piatră. Nu mi-era frig, pentru că eram Îmbrăcat cu un bluzon din vinilin. Ședeam și inspiram acest miros atât de familiar. Mă Întrebam la ce anume trebuia să renunț pentru a mă putea bucura la nesfârșit de această atmosferă. Trebuia probabil să fie de aceeași natură ca acel ceva pe care, dacă l-aș abandona când mă găseam față În față cu Keiko Kataoka, m-ar face să am o erecție instantanee. În timp ce mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fără să-ți dai seama, ai impresia că n-a trecut decât o clipă când te trezești deja la amiază. Astea erau exact cuvintele lui Gan. Mie nu mi se Întâmplase Încă așa ceva, dar aseară pierdusem noțiunea timpului lingând la nesfârșit picioarele prostituatei blonde și nu mi-am dat seama că trecuseră două ore până nu mi-a atras ea atenția. Când faci sex normal, fără a folosi droguri, chiar dacă ești puțin beat, poți să-ți amintești după aceea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente ale lumii și nu mai suntem atenți la ceea ce guvernează această dinamică. Cinetica despre care Lucrețiu vorbește mereu pare mai importantă și mai interesantă decât nesfârșitele descompuneri care ne readuc la unitatea de bază. Bergson știe că în epicentrul mișcării se află imobilitatea și că în inima materiei vom găsi vidul. Dar dinamica e mai importantă decât ceea ce ne va face să ne poticnim după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Elenă Marin Alexe din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi. Trec ani bătrâni, sosesc cei tineri, acum e luni, acum e vineri, curg ierni și primăveri sau toamne, prin sufletele noastre Doamne. Trec vise multe, se nasc
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
trecut? numai durerea o mai ascult, adun la piept doar amintirea, roua din ochi scalda privirea. Trec generații, generații, alții că noi, iar noi că alții, trec veri, sau primăveri și toamne, ne-apropiem de Tine Doamne! din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi.
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețate Oștirile n-au vrut să se îndrume, N-au
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi, pe a domniei-sale. Ochii lui întîrziaseră pe floarea lui Novalis, albastră. Întrebările cunoașterii, înțelegerea muzicală a lumii dădeau perspective nesfârșite versurilor lui, bătute: ca niște punți peste primejdii. Ce înseamnă Eminescu pentru noi, se măsoară numai opunând nobilului său romantism, formele depreciate ale celui francez. Valul romantic germanic, derivat și rotunjit un moment în poezia de lac perfect sub eclipsă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o trezi poporul feriți-vă, tâlhari! Prea mult ne-ați sărăcit, vă spânzurăm, samsari! PLAIURI OLTENEȘTI Reculeg din amintiri Cântece de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
în care „petrecem” dimensiunea existențială dată fiecăruia dintre noi. Așa ajungem să ne „măsurăm” durata vieții, adică vârsta, și atunci pentru unii timpul poate deveni prieten sau dușman... În raport cu veșnicia naturii, cu cerul și pământul, cu apele curgătoare sau întinderile nesfârșite, cu aștrii luminoși ce guvernează ziua și noaptea (alte entități), timpul măsurabil ni s-a dat doar nouă, oamenilor. Iar omul, ca ființă rațională, a fost cel care a inventat forme de măsurare a timpului pentru a stabili o anumită
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NU ÎNVINS! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului NU ÎNVINS! Acrostih Lungi șiruri nesfârșite-n spații Eterne clipe de visare unde sunt? Oare s-au pierdut în vaste constelații? Nu le voi găsi tot pe Pământ? Torn în forme nedecise, evazive, Elocvente fantezii ne demonstrate, Măsurându-mi gânduri corosive Încerc să fie cât mai
NU ÎNVINS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364468_a_365797]
-
în final vei fi tu însuți izvor de iubire altora gustând-o așa cum e Ea, neînchipuit de firească. Cu acest gând, și iubindu-te la măsura în care sufletul meu poate să te iubească întru Dumnezeu, te îmbrățișez cu dor nesfârșit, Moș Nicolae Referință Bibliografică: SCRISOARE DE LA MOȘ NICOLAE - (transcrisă de Maria Leonte) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
doar primăveri Când liniile vieții ni se-ating Sărută-mi diminețile de ieri Cu mâinele iubirii să te ning Și lasă-mă să te cuprind în toate În cer, în lună și în toamnele ce vin În asfințit și-n nesfârșita noapte În care doar, iubirii mă închin Referință Bibliografică: Te-adun în palma mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TE-ADUN ÎN PALMA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364526_a_365855]
-
despletește pe mare șuvițe. Înaintez în noapte înspre nici-unde Nu știu dacă la alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul o barcă pe unde Și visul rămâne în urmă o zdreanță. Vâslesc în neștire fără busole Și nesfârșitul îmi pare un joc de oglinzi, În urmă n-am lăsat regale console Doar părinții mei suferinzi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Între două speranțe / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361288_a_362617]
-
Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială. Apăruse cortina de ceață. Cortina unui actor orb... Referință Bibliografică: Cortina unui actor orb / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]