2,751 matches
-
plec? - Nicăieri. Era o glumă. Dar tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva fala și măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Țelul nostru este Victoria” Gheorghiță Savel îi știe biografia. O respectă. Îi compară copilăria cu a lui. Mareșalul era fiul unei modeste familii de militari. Tata căpitan și mama de o sensibilitate și apetență culturală care-i confirma descendența din nobilimea română. Copilul lor, Ion, intelligent, energic, pasionat de istorie și eroii ei, ajunge șef de promoție al Gimnaziului militar din Craiova și al Liceului Militar din Iași, pe locul I în 1904 e sublocotenent de cavalerie, pasiunea sa; în 1907
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fără curaj. Iscusiți doar În bătaia cu mâinile goale, se poartă cu o ferocitate prostească față de cei Învinși, dar nu sunt În stare să reziste ciocnirii cu o armată bine organizată. De când prevederile justiției au Înlăturat de la conducerea armatei fiii nobilimii, companiile de cartier au Încăput pe mâna dărăcitorilor, a parveniților, a feciorilor de curvă... — Messer Alighieri! urlă din partea cealaltă Lapo Salterello, care se ridicase În picioare. Parcă poporul Florenței nu mai e și al dumitale, după cum vorbești despre el! Ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atât În ceea ce numim astăzi mobilitate socială pe verticală, cât că simțea permanent lipsa de comunicativitate jovială, spiritul de „trei Într-o barcă“ al unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
complet ideea de orășean. De atunci Încoace am fost nevoit să petrec mulți ani În diverse orașe, Însă niciodată de bunăvoie, ci veșnic Într-un exil resimțit zilnic. Chiar am preferat Învechitul sistem de clase al vieții de la sat, cu nobilimea de țară, „țăranii“ și nenumăratele grade Între aceste două categorii, uniformității străzii suburbane, care dă În altă stradă cu aceleași case, aceleași temeri, aceleași pretenții. Însă În clipa În care s-a terminat războiul, tata a hotărât că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și totuși oftaturile mele erau atât de grele că la un moment dat Re-nefer s-a întors să mă întrebe dacă nu erau cumva de durere. A fost cel mai rafinat banchet pe care l-am văzut vreodată, cu toată nobilimea Tebei prezentă. Florile străluceau în lumina a o sută de lămpi. Aerul era greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mânăstire și obligat să se Însoare, pentru că era ultimul descendent supraviețuitor pe linie bărbătească din familie, care, altfel, ar fi urmat să se stingă. Decise să plaseze acțiunea piesei În Anglia sfârșitului de secol XVIII, Într-una dintre enclavele vechii nobilimi catolice, care Își practica religia fără zarvă În zilele acelea dinaintea emancipării, și o făcu cu gândul la Edward Compton ca producător și interpret al rolului principal. Rolul de compoziție istorică, pentru care avea nevoie de perucă, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intre În barou, dar nu avea nici o intenție să practice avocatura. În schimb, prefera să ducă traiul unui gentleman de țară și, după 1885, se apucase, ca și cum ar fi fost un hobby plăcut și destul de lucrativ, de scris romane despre nobilimea engleză - mai ales despre iubirile, mariajele și testamentele lor. Producea astfel de cărți În ritm de una sau chiar două pe an, romane În volume cu nu prea multe cuvinte pe pagină, perfect adaptate sistemului de biblioteci ambulante care constituiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte (ca și cum și nobilimea britanică și-ar fi păstrat hîrțogăria, întocmai ca un administrator de bloc). 255 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI doamne căsătorite, prezente la aniversare. Dîndu-i fiecăreia, în parte, întîlnire în serele de portocali, pentru a le unge el, pe tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și lupta continuă care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale orașului. — îi o fericită ironie, fusese auzit spunând O’Toole într-un moment de trezie, că ăst cuib al nobilimii să fie năpăstuit să sufere din pricina unei atât de puternice vipere a invidiei. P.S. Moonshy dormea în fiecare noapte cu Marx sub pernă. Era inconfortabil, dar o făcea în semn de respect. Acum dormea. Prost. Așadar, în casa învecinată trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl pomenesc și cu numele de Quélus (ori Caylus), toți Își Împart farmecele cu fiul Catherinei de Medicis, copleșiți de onoruri, dar și de ura Întregii nobilimi. Nu altceva stârnesc În același veac - Însă În Anglia - protejații lui Iacob I, George Villiers, duce de Buckingham, contele de Somerset sau Robert Car. Eleganță cu tocuri roșiitc "Eleganță cu tocuri roșii" În secolul următor, la curțile Franței, tinerilor eleganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysmului de Barbey d’Aurevilly. Dar mai ales câteva studii docte despre acest „dandysm avant la lettre”1. Suntem În plină epocă a „tocurilor roșii” (la propriu, așa cum provocatorii pantofi mai pot fi astăzi văzuți doar prin muzee), În era nobilimii elegante, care Își poartă rangul cu suverană detașare și cu acest semn distinctiv. Iar când moda lor trece, les talons rouges rămâne o metonimie destinată să țină loc În conversații (când cu ironie, când cu admirație) pentru tot ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
statuare, sfârșitul veacului al XVIII-lea pregătește castele unui nou tip care, asimilând vechile valori, le subordonează noilor principii: meritul personal, o aristocrație a spiritului și a aparenței”1. Pentru a Înțelege În profunzime ce se Întâmplă de fapt cu nobilimea europeană Între 1720 și 1770, În miezul lui 1789, dar mai ales după aceea (În următoarele cinci-șase decenii), cum se produce „mărirea și decăderea” unei clase, dramatica sa metamorfoză, ne pot fi de folos câteva studii sintetice, semnate cu precădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi de folos câteva studii sintetice, semnate cu precădere de istorici. Între ele, lucrările lui A. de Toqueville, E. Le Roy Ladurie, Norbert Elias, Daniel Roche, J.-P. Labatut, Pierre Serna 2. La Întrebarea câtuși de puțin retorică: „Ce este nobilimea la capătul Epocii Luminilor?”, Pierre Serna răspunde elocvent: „Un grup foarte eterogen, foarte diversificat, străbătut de opoziții interne, dar care găsește În dezbaterea Luminilor o rațiune de a se defini Într-un mod nou, regrupându-se În spatele unui discurs ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deopotrivă, de frenetică ascensiune a clasei burgheze, apar primele forme ale dandysmului, chiar dacă Încă nenumite astfel. Tinerii viitori dandy - proveniți (Într-o covârșitoare majoritate) din familii fără „pedigri”, ba chiar relativ modeste - aderă, măcar parțial, la valorile de castă ale nobilimii și vor să fie acceptați În cercurile ei Închise. Însă cu un singur scop: acela de a o perturba din interior, de a-i răsturna canoanele, de a o scoate din amorțire și inerție. O vor face cu orgoliu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
după 9 Thermidor 1794, muscadinii și „la jeunesse dorée de Fréron” aveau să simbolizeze pentru francezi Contrarevoluția. Numai că În două moduri ușor diferite. Recrutați mai ales din rândul funcționărimii sau al micilor negustori, acești „tineri libertini, copii pierduți ai nobilimii” se aliniază sub stindardul de luptă al lui Louis Stanislas Fréron, ziarul Oratorul poporului. Membru al Ordinului Cordelierilor, publicist și politician, Fréron e omul „Terorii albe” declanșate de regaliști În timpul Restaurației, radical și crud, dar, mai apoi, spre deruta tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu s.n., semn că nu aparțin nobilimii. Ei sunt imitatorii prin excelență, bieți oportuniști demni de dispreț, care subminează prestigiul de unicate al dandy-lor. Deși snobismului i s-au consacrat pagini Îndestulătoare, nu ne propunem nici pe departe a epuiza subiectul, ci doar a-l pune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de limpede teritoriile În care artiștii și mai ales scriitorii veacului al XIX-lea s-au refugiat pentru a subzista. În cele mai multe cazuri, până În vremurile despre care vorbim, scriitorul a fost stipendiatul nobilimii. Așadar, „parazit al unei clase parazite”2. În momentul declinului acesteia, nemaiputând fi protejat, Întreținut, plătit, scriitorul se vede retrimis brutal la condiția sa inițială, aceea de burghez care ar trebui să se conformeze principiului diriguitor al lumii din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
smuls din viață”, să luăm de bune scrisorile. Într-una, de pildă, adresată din Berlin prietenului Boicescu În 16 noiembrie 1908, Mateiu relatează cum se plimbă cu un de Montesquiou (Ferdinand) În trăsură, spre uluirea „imbecililor”. Recapitulând Împreună cu acesta starea nobilimii franceze, aproape ruinată, nu se poate abține să nu comenteze pișcat de invidie luxul pe care și-l pot Îngădui totuși un Boni de Castelane sau cei din familia Montesquiou. Biografii care caută cu delicii de colecționari amănuntele doveditoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al XV-lea. În preajma Revoluției, la curtea nefericitului Ludovic al XVI-lea, doar bătrânele doamne Își mai purtau la vedere tabacherele uriașe, pline cu tutun, pe ale căror capace erau miniaturi emailate cu chipul iubiților sau chiar al copiilor. Restul nobilimii trecuse la bomboane, drept care la mare preț se aflau bombonierele. Nu una sau două, ci adevărate colecții. La Curtea londoneză, cea care introduce obiceiul e regina Charlotte, bunica Victoriei. Căpitanul Gronow și-o mai amintește prizând tabac dintr-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
produsă de această pretinsă Împărțire à la Montgomery aprinde În rândul persoanelor civilizate o pasiune generalizată pentru avere, expresie Înțeleasă ca prototip al tuturor ambițiilor individuale; deoarece, din dorința de a nu aparține clasei obidite și umilite, Își fac apariția nobilimea, aristocrația, titlurile și curtenii, dar și curtezanele etc. Însă acest soi de febră care Îl face pe om să vadă peste tot scări ale onorurilor și să se Întristeze că nu a reușit să se cațere decât până la un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a scriitorului. În secolul al XVIII-lea, existența unei aristocrații de sânge simplifică totul: scriitorul profesional, oricare ar fi originea lui, fie el bastard, fiu de cuțitar sau de magistrat, are relații directe cu această aristocrație, pe deasupra burgheziei. Stipendiat de către nobilime sau bătut la ordinul ei, el stă sub dependența sa imediată, căpătându-și de la ea atât veniturile, cât și demnitatea socială; el e „aristocratizat”, ea Îi transmite puțin din a sa „mana”; el participă la trândăvia ei și gloria la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În spaimă, așa cum vor face, asumându-și destinul, un Lautréamont, un Rimbaud sau un Van Gogh. Unii, ca frații Goncourt sau ca Mérimée, vor căuta favorurile unei aristocrații de parveniți și vor Încerca, fără vreo satisfacție reală, să joace pe lângă nobilimea napoleoniană rolul pe care-l jucau predecesorii lor pe lângă curtenii lui Ludovic al XV-lea. Dar marea lor majoritate vor Încerca să opereze o declasare simbolică. Flaubert, de exemplu, ducând o viață de burghez bogat de provincie, stabilește a priori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ciudate Însușiri, predispoziție și totodată sacerdoțiu, natură și funcție sacră, Flaubert este smuls clasei burgheze și zvârlit În mijlocul unei aristocrații parazitare care-l sanctifică. El și-a mascat gratuitatea, libertatea nejustificabilă a alegerii sale; a Înlocuit printr-o comunitate spirituală nobilimea decăzută, și-a salvat misiunea de cleric. Baudelaire, fără Îndoială, a ales și el să intre În această comunitate. De sute și de mii de ori, el vorbește În scrierile sale despre „poet”, despre „artist”. Și-a găsit justificare, consacrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Hugo este francez, este modern, este revoluționar. A vorbit despre umanitate. A suferit din pricina tiraniei. Modelul perfect al generoșilor de la Coimbra, care visează să transforme patria lusitană într-o Franță progresistă, e o Franța de belșug și libertate, cu o nobilime și Biserică îngenuncheate. Adevărul este că tinerii aceștia își iubesc, în felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia nu-și va recăpăta locul meritat în Europa decât după o transformare radicală, care să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]