9,057 matches
-
mărfuri industriale, copiii nu mai vorbesc cu el. Wakefield poate vedea toate acestea și Încă multe altele. Cei doi au o rezervare la Salonul Georgian pentru o friptură de patruzeci și opt de dolari bucata și costițe de miel cu nuci caramelizate de cincizeci și opt de dolari porția, și se vor Îmbăta pulbere cu șampanie, după care cardul lui de credit va fi respins și el va trebui să dea o telegramă la banca lui din Bahamas să ceară niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu să muncesc, să am categoria șapte“... Cum era pe timpul lui Ceaușescu, categoria șapte specială era cel mai bine plătită. „Cum am putut eu să învăț, să fac o meserie și, uite, tata mă bătea, mă punea pe coji de nuci, îmi trântea de dimineață să curăț grajdul și mă duceam la școala de meserii, de ce să n-ajungi și tu ca mine așa, să faci o meserie?“ Totdeauna părintele își dorește ca propriul lui copil să-i atingă dorințele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
câine. Vă îndemn acum cu drag Să numiți fructul de fag. Aș pofti și eu un dar: Numiți fructul de stejar. V-am cerut și-acum un an: Numiți fructul de castan. Acum vorba o aduc Despre fructul cel de nuc. Nu că zic, dar vreau să spun: Care-i fructul de alun? Cred că știți într-adevăr Care-i fructul cel de păr. Greutatea lui e mare (Nu chiar ca și cea de plumb), Se cultivă și la noi Pe
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
acestea/în amintirea orelor de șah/în codru-n care l-am citit pe Nietzsche” (Vinea, „Dintr-o vară“). „Călare o să mergem zile întregi/ O să poposim în hanurile sure/ Acolo legi multe prietenii/ Te culci noaptea cu fata hangiului.// Sub nuci - pe unde trece vîntul greu ca o grădină de fîntîni/ O să jucăm șah ca doi farmaciști bătrîni/ Și soră-mea o să citească gazetele în hamac...// Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală/ Să se scandalizeze preotul, să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei și-apoi prin nori s-adun din ei ca dintr-un caer fulgerele-așa cum toamna strânge din aer funigei. III - Umbra Pan rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulțesc prin codri mânăstirile, și-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii, și foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ce-o să se-ntâmple, mi-a poruncit Faroald. Au sosit adalingii și reprezentanții celorlalte familii, mici grupuri ce se deosebeau între ele prin culorile fireturilor de la tunici. Înainte de a lua loc, treceau prin fața unui lighean de aramă aflat sub un nuc și se spălau pe față și pe mâini. Sub același copac își lăsau armele, după care, trufași și tăcuți, se așezau sub stejar. Faroald a deschis adunarea, anunțând că un tânăr războinic cerea să fie admis și că el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că el însuși o să-l prezinte. Ceilalți au vrut să-i știe numele și, după ce s-au prefăcut a vorbi între ei, și-au dat acordul, garantând că mulți vârstnici îl recunoscuseră pe fiul lui Nandinig. Rotari, care aștepta sub nuc, s-a înfățișat adunării. Era îmbrăcat cu tunica pe care i-o văzusem la gineceu. Totul s-a petrecut în grabă, și m-a dezamăgit prin simplitate și repeziciune. La Cividale era o întreagă ceremonie, cu preoți, isop, tămâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stejar și-au atârnat de crengi petice de piele de miel de curând jupuit. M-am dus să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit sunetul unui corn de război. Și iată-i că au reapărut, ieșind din pădure. Înaintau făloși, stând însă invers în șa, cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei vor înălța tot ce trebuie, spre mulțumire. La curte, longobarzii erau toți adunați sub stejar. Vipera de aur atârnată de nuc mi-a dat de înțeles că întrunirea era importantă. Fără să zic ceva, m-am dus în odaia mea și am început să desfășor o bucată de pergament pe care Rotari încercase să scrie un gând. Mi s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a numeroase lumini, părea să nu existe decât ea în încăpere, și orice obiect de aur și de argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de imensa ei umbră vălurită. Mânca pâinișoare făcute cu miere și grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici dineuri, nici serbări, nici electori, nici prieteni, și poate că nici Maja. Vei fi singur. Nici măcar nu se putea gândi la asta. Dădu pătura la o parte și se ridică pe marginea patului. Mobilierul camerei sale - din lemn de nuc Întunecat, aproape negru - Îi părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata să cadă peste el, zdrobindu-l. Perdelele din brocart verde nu lăsau să treacă nici o rază de lumină. Ecranul televizorului afișa ora 2.07. Dac-ar fi trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se Înțelegeau, ei doi. Erau la fel. Problema era că se Întâlniseră prea târziu. Ca Terra și omul. De ce i-am spus-o? De ce? Maja atinse cu degetele suprafața aspră a dulapului de haine - o piesă de mobilier deosebită, din nuc exotic. Nu-i spusese nici mamei, nici tatălui, nici prietenelor sale cele mai apropiate. Nici măcar lui Elio. Ar fi vrut să-i spună, fusese fericită la aflarea veștii - Încercau de ani de zile, la urma urmei, amândoi Își doreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor și prăjituri, în primul rând colivă de grâu ales, amestecat cu miere și nuci fărâmițate, dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a dus la horă și a bătut cu opincile cele noi pământul albit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns. Toamna A bătut aseară toamna Și la poarta școlii noastre Avea-n brațe-un coș de mere, Nuci, gutui și porumbele. Buna doamnă directoare Cu ochi calzi și glasul dulce Ne-a-ntrebat pe fiecare: Oare bucurii ne-aduce? S-o primim în curtea noastră? Viorel, din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copilărie Dulce copilărie Năzdrăvănii ai în tine Și plini de bucurie Copiii sunt cu tine. Te iubim mult să știi Chiar dacă-ți mai greșim. Oricum ne vei iubi Ca pe niște jucării. Mereu tu ai de toate Și pâine cu nuci coapte Dar mai întâi de toate Un bun cuvânt că poate Ne vei rămâne aproape. Mama Mama mea cea bună Vreau o vorbă bună Mereu când ți-o cer Am răspunsul tău. Acum din inima mea Toată dragostea din ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se termină bateria de la lanternă și am uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc cu toate acestea, iar băieții, fără să ne observe părinții lor, ne făceau cu ochiul... Așa au învățat de la băieții mai mari. Pentru că doamna dirigintă locuiește la oraș, mergem la profesorii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să vină moșul, noi mergem să colindăm pe la casele cunoscuților. Cum suntem fete, nu trebuie să ne prindă noaptea, pentru că băieții mai mari ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă a noastră, a copiilor: împodobitul bradului. Nu este deloc greu dar emoția și neastâmpărul ne face de multe ori să greșim, să mai stricăm câte un glob, sau să rupem, de unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un glob, sau să rupem, de unde nu trebuie, câte o crenguță. Să vă spun un secret: la noi la școală există un Centru de Tineret unde copiii au învățat să confecționeze globuri de diferite culori și mărimi, din hârtie sau nuci ori mere cu care am împodobit bradul Centrului și unde elevii au susținut un program special de colinde. Aici, am învățat, de asemenea, să facem lănțișoare ornamente pentru brad din hârtie creponată și din boabe de grăunțe înflorite, adică „pop-corn
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru elicoptere, duba se scutura atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar eu a trebuit să mă agăț de marginea scaunului, bunicul a tras cu mașina direct la limita din dreapta a câmpului, lângă nucul cel mare, unde începea urcușul, a încetinit, a oprit mașina, a stins motorul și mi-a spus c-am ajuns și să cobor. Mi-era cam greață, duba mă scuturase zdravăn, am inspirat adânc de câteva ori, așa cum mă învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
duba mă scuturase zdravăn, am inspirat adânc de câteva ori, așa cum mă învățase mama, în jumătate de minut mi-a trecut și greața, dar în geamul dubei am văzut că încă sunt palid, bunicul coborâse între timp, ducându-se lângă nucul cel bătrân și spunându-mi să vin și eu, să mă uit la orașul întins la picioarele noastre, pentru că de-acolo, de lângă nuc, e cea mai frumoasă priveliște, mai demult era și o bancă acolo, dar acum n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar în geamul dubei am văzut că încă sunt palid, bunicul coborâse între timp, ducându-se lângă nucul cel bătrân și spunându-mi să vin și eu, să mă uit la orașul întins la picioarele noastre, pentru că de-acolo, de lângă nuc, e cea mai frumoasă priveliște, mai demult era și o bancă acolo, dar acum n-a mai rămas din ea nici scheletul, nu-i nimic, vine primăvara, pământul s-a mai încălzit, spunând astea, și-a dezbrăcat haina, a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mîna a șaptea prizînd cocaină și dîndu-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că știu că nu trebuie să impresionez nici o vedetă, mă simt un pic mai relaxată. — Cum Îți merge la serviciu ? o Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]