17,360 matches
-
față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la înce- putul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu’ Hobza s-a stins într-o dimineață de iulie pe la ora 4, Vlăduț urlase toată noap- tea. Câinele și-a condus stăpânul pe ulti
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
mare decât mine. Cum eu pleca- sem la școală și stăteam aproape mereu la noi acasă, nu trecea o zi să nu vină ca să mă vadă, fiindcă acum, dacă moșu’ Hobza murise, nu se mai ducea vara la munte cu oile. Venea mer- gând tacticos în urma Hobzoaicei, amușinân- du-i din când în când fusta largă și creață, fiindcă, după un timp, nu mai vedea bine, apoi chiar orbise și surzise de tot. Când încă vedea și auzea, dacă Hobzoaica nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
care a înfiat-o se numea Teșcuț, după câte se pare. Pe vremea aceea înfierile nu se făceau cu acte, așa că fata a rămas cu numele de Popescu. Familia din Greblești care a înfiat-o era destul de avută, avea vite, oi, capre, pământ în Pleșcioară, Gruiu’ Pleșciorii, Valea Viei (Valea Viii), cu toată pădurea dimpre-jurul acelor locuri; apoi, în sat stăpânea patru te¬re- nuri destul de mari: primul - în Capu’ Satului (Capu’ Satuli), unde-și avea gospodăria, apoi alte trei - mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului III Așadar, Chirca Pătrașcu, zis Barna sau Chirca Barna, străbunicul meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
de păzit porumbii în Gruiu’ Pleșciorii, Ursei făcea naveta între casa noastră și casa lui Mitu lu’ Niculcea, stăpânul lui de drept, uneori o aducea și pe maică-sa la noi, înțelesese și el că mielu’ blând suge de la două oi, nu era deloc prost. Bineînțeles că avea grijă de casa noastră la fel cum avea și de casa stăpânului său, era rău tare, ferit-a sfântul ca cineva să facă un pas spre intrare, că-i și sărea la picior
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
pe dinafara Și implorând patetic de vină ghinionu' Cer banii îndărăt. De unde? De la ONU! Dar ăștia se țin tare, nu poți să-i fraierești Cu lacrimi de cerneală zvârlite în ferești Și cine cade-n cursa o face iar de oaie Petrolul dividende produce și războaie Și când au pungă plină se bucură nababii Ca străzile răcnesc: Fugiți că vin arabii! Ocupă cazinouri și mesele de joc Scot teancuri de euro și pierd când au noroc Să le rasara-n față
ION UNTARU de ION UNTARU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366424_a_367753]
-
faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot Dumitru, zis și Dumitrică al Costii, și de fratele lui cel mic, Ion, zis Clopățăl. I se spunea Dumitrică fra¬te¬lui mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
altfel, acest nume diminu¬tivat, căci nu era o poreclă totuși, sugera că el este copilul lui Dumitru, bătrânul. Clopățăl - porecla fratelui mai mic, Ion, i se trăgea de la faptul că acestuia îi plăcea tare mult să pună de gâtul oilor și al măgarilor clopote care să nu sune două la fel. Așa se face că, atunci când turma păștea, el sta nemișcat în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se auzea lătratul furios al vreunui câine care întorcea câte o oaie luată razna de turmă și care, altfel, risca să cadă între labele vreunui urs dacă se îndepărta de grosul oilor sau se apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că paznicii turmei își făceau și ei datoria. De altfel
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se auzea lătratul furios al vreunui câine care întorcea câte o oaie luată razna de turmă și care, altfel, risca să cadă între labele vreunui urs dacă se îndepărta de grosul oilor sau se apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că paznicii turmei își făceau și ei datoria. De altfel, orice cioban de meserie punea mare preț pe câinii buni, învățați să-ntoarcă oile, să se lupte cu lighi- oanele
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
urs dacă se îndepărta de grosul oilor sau se apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că paznicii turmei își făceau și ei datoria. De altfel, orice cioban de meserie punea mare preț pe câinii buni, învățați să-ntoarcă oile, să se lupte cu lighi- oanele și să păzească noaptea areapa la care era repartizat. Seara, după ce turma se aduna în spatele stânii, la târlă, pentru a înnopta, și du- pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
trebuie, nu ceea ce-i place, așa cum bine spunea Robert A. Heinlein: „Femeile și pisicile fac ce le place, bărbații și cîinii tre- buie să facă ce li se spune”. Ciobanii aveau grijă să-și învețe câinii de mici să-ntoarcă oile și să-și cunoască areapa. Firește, în demersul lor, se foloseau din plin de câinii cu experiență, căci fiecare cățel se atașa treptat de câte unul dintre aceștia, imitându-l în tot ceea ce făcea. Se-nțelege, numărul areapelor depin¬dea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau stâna în Vemeșoaia - moștenire din moși-strămoși, și, cum de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie. Atunci era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau stâna în Vemeșoaia - moștenire din moși-strămoși, și, cum de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie. Atunci era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie. Atunci era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
stâna Cojocăreștilor. Existau în sat oameni de vază, gos¬podari harnici și avuți, cărora comuniștii - „dar-ar benga-n ei de neisprăviț’!” - le-au spus chiaburi, după ce au fost aduși la putere de către sovie¬tici, și care aveau sute de oi, așa încât doi-trei la un loc făceau de-o stână. Cum aceștia nu se ocupau direct de creșterea lor, aveau perma¬nent angajați ciobani și baci. Așa erau Mihail Rebegel - zis Șorega și fiul lui Ion, Gheorghe Frântu - zis Muguț, Dinică
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
nu unu’ de față, măcar unu’ „Cheia”?, l-am luat eu la rost. - Taci, bă, din gură, șî dă-l încoa’, ăsta e săpun adevărat, făcut de mă-ta moașa din zodă șî osânză de porc amestecată cu său de oaie, nu-m’ trebe mie săpun de taoletă, nu dau ieu pă mine cu porcării d-elea di la coperativă! Pentru el, săpunul de „taoletă” era un moft, ca și mâncatul din farfurii de „porțolan” și cu tacâmuri din inox. El folosea
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
ori Hobzoaica le zicea alor mei: - Ptiu, ce câine stricători Floricel ăsta al vost’u! Dacă Vlăduț al mieu ar fi fost așa, demult aș fi scăpat de iel. - Lasă-l mamă-soacră în pace, ie bun la porumbi șî la oi - îi răspundea taică-meu. Într-adevăr, Floricel nu avea pereche atunci când se lupta cu viezurii, porcii mistreți, chiar și cu urșii în Gruiu’ Pleșciorii, toamna, la porumbi. De nu știu câte ori au venit la taică-meu ciobani interesați să-l cumpere
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
animalul într-o torță vie... A luat-o ursul urlând cu focul în spate către Valea Viei, apoi către Piscu’ Porcului. Minute în șir răgetele lui s-au auzit pe vale, stârnind câinii din Chiceră, Măgură și Pleșcioară, care - la oi, care, tot așa - la porumbi ca și Floricel. Au găsit pădurarii animalul mort, cu pielea făcută scrum, la câteva zile după ce se răspândise în sat vestea că un urs luase foc în Gruiu’ Pleșciorii. Firește, toată lumea realizase că taică-meu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
în Gruiu’ Pleșciorii cu verișorii mei mai mari, Gică și Mișu, doi dintre băieții lui nea Ilă, mașina l-a surprins - cum altfel decât bătându-se, se-ntâlnise cu câinele lui Ion Rebegel, zis Răbăgel, care venea din Chiceră de la oi coco- țat pe căruța lui veche, trasă de Baba, o iapă chioară, și bineînțeles că a trebuit să se bată cu el. Vlăduț i-a supraviețuit aproape un an, mu- rind de moarte bună, așa cum am arătat mai înainte. Referință
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > VLĂDUȚ Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]