37,536 matches
-
operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea chiar că Îl mișcau și pe cel din sicriu. Altfel, lume distinsă, sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole și lăsate apoi să cadă În groapă peste sicriu odată cu primii bulgări de pământ arucați cu mult respect de patru gropari fără studii superioare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și obligat să-și gândească cel puțin textul pe care urma să-l dicteze, Petru, maestru al improvizației, Începu să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula strictă a priorității de dreapta. Semănau Însă atât de bine unele cu altele, Încât de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii. Cafeaua era bună, ceștile curate și toate Întregi, adică cu toartă și fără zimți. Atmosfera era plăcută. Iolanda venea uneori și fără el. Locul acela, singurul din oraș, părea condus după legi care În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de sașii cu cerere de plecare definitivă din România sau pe cea a literaturii italiene a lui De Sanctis. Revistele acceptate În acest distins local erau Dilema, 22 și România literară, iar editurile agreate: Humanitas, Univers, Nemira, All. Mulți dintre obișnuiții localului aveau În biblioteci prima ediție a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În Occident, În versiune integrală, dar sub pseudonim: Adorno, cică. Voci cârcotașe autorizate susțineau chiar că Adorno ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse Încă bacalaureatul, Grațian era acceptat fără nici o rezervă de boema care frecventa barul din Piața Carolina. Un suc de portocale și 50 de Martell, domnu' Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le spulberase apartamentul și odată cu el părinții, avusese loc Într-un mai obișnuit, cald, prietenos, Încântător. Pierduse tot, din neglijența altora, și nimeni nu-l va putea despăgubi vreodată. Pentru că nu există Asigurări Împotriva uitării. Cartierul său, „Bosnia”, avea un nume straniu. Nu Încercase niciodată să afle de unde i se trage. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să ia o hotărâre. Amatorii de artă, cu sau fără bani, nonconformiștii, atâția cât număra orașul, poate câțiva studenți de ai săi, cei fără nici un program sau curioșii, vor fi desigur tentați să petreacă revelionul Într-un mod mai puțin obișnuit. Totul se va desfășura În sufragerie și În hol. Pentru nevoi se va folosi toaleta de la capătul terasei. Bine luminată, dădea o oarecare senzație de căldură și minim confort. Și, la urma urmei, nu era cazul să se stea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii, Își spunea el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care le colportase atâția ani la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și a fost dus la groapă cu fanfară Într-un camion de la Combinat, drapat În roșu, căci tata a fost membru de partid. Toate cheltuielile au fost suportate de sindicat. A fost lume puțină pentru că tata a fost un om obișnuit. Începuse medicina, dar a venit războiul. A căzut prizonier și a tăiat cărbune În Donbas și lemne În Siberia. Pe mama a cunoscut-o la un bal al minorității germane. Era altfel decât ceilalți și mama 1-a remarcat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o falsă părere de rău. Știa Însă că la gară va bea un nes. Ceea ce și făcea. Citiți degeaba, dacă nu beți o cafea ca lumea, zise funcționara și Îl puse să semneze un borderou. Ar fi fost o dimineață obișnuită, dacă nu ar fi fost explozia. Barmanul de la Solferino a scăpat țoiul din mână; chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele vânzătorului de lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avut timp să și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit chiar și pentru cei foarte puțini obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intrarea În noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent, reținut, locvace, după caz. La ultimul apel a rămas fără replică. Un nume necunoscut Îl căuta pe Flavius-Tiberius. După schimbul obișnuit de replici, bătrânul cedă receptorul, Însoțindu-și gestul cu un scurt comentariu: are o voce plăcută. Parcă ar fi Ingrid Bergman În Casablanca, unul dintre filmele sale preferate. La mulți ani! Și să-ți meargă bine vânzările, Îți urează Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă revelionul tău se anunță ciudat, al meu chiar este. Și asta nu doar pentru că am o sticlă de bourbon Four Roses, din care o să ai și tu o picătură, ci și pentru că, În afară de ceea ce toată lumea face acum În mod obișnuit, eu am o misiune aparte, un amestec de hilar și de grotesc. Dar, despre toate astea, dimineață... La mulți ani, Încă o dată, ție și alor tăi! Să chem un taxi? Întrebă Marta cu o voce În care iluzia unui refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca a militarilor trimiși În rezervă, sau la pensie, tot aia e. Prima frază o puse pe gânduri: Durerea când este adevărată nu are nici timp nici loc. Urma un semn al exclamării de două ori mai mare decât cel obișnuit, de unde ea trase concluzia că de acest adevăr nimeni nu se putea Îndoi. Și ne privește pe toți, completă ea zâmbind fără răutate pentru ca nu cumva să ofenseze o cugetare formulată atât de limpede și să provoace pe cale de consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fular zicea că vinde antene parabolice. Spuneți-i din partea mea că e târziu. Cine să dea atâția bani pe o farfurie, chiar dacă prinde cincizeci de canale? Mai ales În cartierul ăsta! Or fi câțiva nebuni independenți, nu zic, dar cei mai mulți, obișnuiți să mănânce la troacă, vor plăti un abonament lunar la societatea de televiziune prin cablu Neuronic pe care tocmai am achiziționat-o. De mâine voi distribui fluturași cu oferte pentru toți locuitorii din cartier. Gheretă e poștaș la stat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un nud de femeie. Înainte chiar de a aprecia starea desenului, nudul se răsuci cu spaimă și grabă În forma cu care se obișnuise de lunetă fără lentile prin care nu se vedea nimic altceva decât se vede În mod obișnuit, fără acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda. Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub forma unei etichete de acetat pe o dischetă 3½“ în intersecția Sheffield (vezi hărți/fotografii) și a fost mult mărită aici. Structura reprezintă, probabil, un țânțar. Discheta care poartă această imagine e făcută din plastic portocaliu, transparent (nu din obișnuitul material negru, mat), lăsând impresia unei insecte încremenite în chihlimbar. Textul pare să fie un cod sursă de programare și există unele asemănări cu virusul Melissa, apărut cu aproximație în anul 2000/2001. Să aibă oare legătură cu Fidorous? Discheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
polen în loc de plantă; și cum plantă este plantă numai în vederea fecundației, distrugerea lui apare ca o pierdere pentru plantă; dar dacă se transportă de către plantă mâncătoare de polen plantă plantă plantă din plantă plantă floare, mai întâi întâmplător și apoi obișnuit, se realizează astfel o încrucișare și chiar dacă plantă plantă nouă zecimi din plantă tot va fi plantă plantă câștig pentru plantă; iar plantă care plantă plantă plantă plantă plantă plantă au antere plantă plantă mai mari vor fi plantă plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Deci, am zis, respirând adânc și, schimbând subiectul, unde ne ducem și de ce ne-am trezit așa devreme? Nici un răspuns. Când am ridicat privirea, Scout se uita la mine. Zăream ceva călduros pe chipul ei, ceva bine pitit în spatele expresiei obișnuite, dar totuși, era ceva acolo, chiar în spatele buzelor și ochilor ei. Tu n-o să sfârșești ca el, să știi, zise ea. Am încuviințat încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să aprobe. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
secret în vreme ce praful se aduna pe lucruri pe care n-ar fi trebuit să se adune niciodată - periuța ei de dinți și uscătorul de păr și CD-urile nepuse înapoi în carcase și deodorantul de pe pervazul geamului de la baie. Lucruri obișnuite, păstrate cu grijă la locul lor pentru că ultima persoană care le-a atins nu va mai pune niciodată o ceașcă pe marginea mesei și nici nu va mai lăsa vreodată o carte pe jumătate citită. Lumea se forța să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de spalier și nu mai poate s-o dezlege nimeni, céci este groasé cît degetul lui Șasa. Iaté, deci, cum Își face Dumnezeu scară! N-are El nici o pédure În care cresc copaci atît de mari. Taie copaci din éștia obișnuiți și-i leagé cu sîrmé. Așa ar putea și Șasa sé-și facé scaré mare! N-are El nici o pédure În care cresc copaci atît de mari ca de la el de acasé pîné la iaz. Asta-i o șmecherie! Umblé prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
particular, de relațiile cu Ecuador. În 1984, este dat afară din M.A.E., fără a i se comunica adevăratele motive. Acest mod de a îi îndepărta din minister pe cei considerați ca având "ceva" la dosar era o practică obișnuită și era argumentată, la modul general, prin aplicarea principiului "rotației cadrelor". De fapt, personalul ministerului se afla într-o permanentă stare de încordare și tensiune de teama de a nu fi înlăturat din minister. Este angajat la Banca Națională a României, unde, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]