8,125 matches
-
este vorba, desigur, de un indiscutabil sentiment al întomnării eroului liric, care duce și la o ușoară „schimbare la față“: Nu uitați: acum nu mi-e foame, / nu mi-e sete. Punctul meu de vedere e punctul pietrei. / Nu sunt obosit, nu, nu sunt obosit / și nici nu mi-e sete / și nici n-am de gând să stau tolănit / pe timpanul vreunui crocodil. // [...] // Nici dorința de a supraviețui / nu mă face să respir mai des. / Nici moartea nu mi se
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
un indiscutabil sentiment al întomnării eroului liric, care duce și la o ușoară „schimbare la față“: Nu uitați: acum nu mi-e foame, / nu mi-e sete. Punctul meu de vedere e punctul pietrei. / Nu sunt obosit, nu, nu sunt obosit / și nici nu mi-e sete / și nici n-am de gând să stau tolănit / pe timpanul vreunui crocodil. // [...] // Nici dorința de a supraviețui / nu mă face să respir mai des. / Nici moartea nu mi se mai pare / atât de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
poeziile sale, sunt: clavirul, violina, pianul ce dau liniștea umbrelor care se înalță în bezna nopții ca adunătoare de vieții, pentru că el, poetul tainelor, simte apropierea semenilor de ceasul despărțirii de lumea vie și vede ducerea spre odihnă a trupurilor obosite de vicii. Locurile în care tăcerea abundă în cenușiul păcii sunt cimitirele cu plăcile lor grele în care se înfig spre aduceri aminte crucile, de care se agață coroanele cu tot ornamentul lor sumbru: Și-n tot e-un marș
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de primăvară și atunci auzea un: Vals funebru, depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
drum și spune: Și pasul mă-ndrumă în dimineață, iar ochii lui s-au închis pentru totdeauna în dimineața zilei de 22 mai 1957. Culmea calcului matematic, anul în care a murit poetul însumând cifra 22, zi în care Bacovia, obosit de boala ce-i stăpânise aproape jumătate din existența sa pământeană, și-a lăsat trupul dus în liniștea locurilor tainice: Stam singur în cavou ... și era vânt ... / Și scârțâiau coroanele de plumb (Plumb). Referință Bibliografică: ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
încurcat. A fost de acord să doarmă împreună în acea dimineață de toamnă. Antilopa știa să se poarte ca o adevărată femeie. Nu voia să afle nimic despre Matei. O interesa doar bărbatul din el. Au adormit într-un târziu obosiți după ceea ce se întâmplase între ei și s-au trezit aproape de ora 12 a zilei de duminică. Ziua de toamnă era frumoasă și era păcat să rămână închiși în acea cameră astfel că s-au îmbrăcat în grabă și au
NOAPTEA LUNGĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361758_a_363087]
-
posesorul acestei cunoașteri, iar noi, s-a dovedit de asemenea, nu putem singuri să ne creăm o cale adevărată, o viață curată, fără a urma legile lui Dumnezeu. Creăm adevăruri relative care de cele mai multe ori ne bulversează judecățile, ori ne obosesc, ne rătăcesc. Rareori se întâmplă, ca în final, ele să ne apropie de Divinitate. Poate că Adevărul nu ne este îngăduit deocamdată a-l cunoaște întru totul, dar calea spre el ne-a fost arătată! „Calea drepților e ca zarea
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
dacă-i om, nu văd de ce să fie îndumnezeit. Oricum, pe pace tu să fii cu antirabinismul meu, care m-obligă să m-opun chiar de n-aș ști de oful tău. Procula îi mulțumește și pleacă, iar Pilat, deja obosit după plimbare și discuție se așează cu un geamăt pe scaunul-pat din portic. De-acolo, cu încântare și invidie, minute în șir el umărește zborul planat și rotitor al unui vultur. Dar soldatul de gardă intră și-l anunță că
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
palmieri au urmat celor de cauciuc, apoi culturi de orez, piper și scorțișoară. Pe marginea șoselei, câteva rânduri de ananas ne-au făcut din nou să ne oprim, iar un varan a ieșit și el alene la plimbare și pentru că obosise și-a găsit loc de popas în mijlocul ei. Am parcat tuktukul în curtea unui localnic iar câinele acestuia ne-a însoțit o parte de drum, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu ne rătăcim. Imediat ce am trecut un
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
Inimă zburdalnică: Nu vrei să te-oprești? Liniștea, vreo-dată, ai să ți-o găsești? Ai iubit cu patimi, și ai pătimit, Țintind idealuri, grele de-mplinit. Anii ți-au trecut, părul ți-a albit, Dar încă nu se vede că ai obosit! Și chiar dacă azi, nu ești ca-n trecut, să te schimbi nu poți: iubești mult, și-atât! DIN „DOR” ATÂTEA... Din tânguirea doinelor și foșnetul brazilor, din semeția munților și murmurul izvoarelor, din frumusețea basmelor ce-mi incântau copilăria, Din
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
-nchisoare pentru vreo două săptămâni, acum îmi pare rău. Nu merita el o rușine ca asta din partea mea. Linda schiță cu subânțeles un zâmbet scurt. - Bine, tată, așa e cum spui tu. E timpul să mergi la culcare, ești destul de obosit. Termin eu de facut curățenia. Și... chiar vorbești serios că s-a întors John? - Cum te văd și mă vezi. Domnul Forest părăsi salonul îndreptându-se spre camera lui de la subsol. Mereu are discuții cu Linda pe chestia asta. Nici
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
o tandră îmbrățișare din care se naște Primăvara, acest triumf al renașterii și regenerării totale. Există o legendă frumoasă legată de mărțișor. Se spune că, în prima zi a lunii martie, zâna primăvară a ieșit la marginea unei păduri. Era obosită întrucât se grăbise a veni deși iarna nu se lăsa dusă. Cum stătea sprijinită de un copac, a zărit în poiană un ghiocel abia ieșit de sub zăpadă, umbrit de o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI-MĂRŢIŞORUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351993_a_353322]
-
fura zâmbetul și liniștea va săpa tăceri de mai târziu un copil cu toamna-n păr nu va ști că ploile sunt frumoase primăvara fluturii vor avea aripile în atele florile vor fi rod uscat și verdele și albastrul vor obosi retina de prea multă trezire Nu lăsați toamnele să întunece diminețile păpușilor își vor scobi ochii să îngroape lumina și își vor tatua pe suflet ploi galbene cu noroi de frunze la prânz se vor hrăni cu melancolii și seara
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
XI. JOCUL..., de Cătălina Nicoleta Munteanu, publicat în Ediția nr. 767 din 05 februarie 2013. mă arde gelozia așteptărilor la fiecare bătaie de puls. am obosit să joc “nu te supără frate”. zaruri aruncate la noroc, pioni depășindu-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruletă rusească a sorții care
CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/352024_a_353353]
-
bine am juca ruletă rusească a sorții care ne desparte. lasa-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea ... Citește mai mult mă arde gelozia așteptărilorla fiecare bătaie de puls.am obosit să joc“nu te supără frate”.zaruri aruncate la noroc,pioni depășindu-ne unii pe alțiiîntr-o zonă interzisă,din care nu vom gusta niciodată;reguli impuse de societate bolnavă.mai bine am juca ruletă rusească a sorțiicare ne desparte.lasa
CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/352024_a_353353]
-
am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat Urmându-și decalajul temporal N-am să mai fiu de mult la mine-n sat, Voi fi departe înspumând un cal ... Chiar dacă voi fi obosit întins pe brazdă lat Tu vei veni chiar și a doua oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți nevăzute de cer lăsate pe pământ
CERCUL TIMPULUI NOSTRU, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352034_a_353363]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TÂRG Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1026 din 22 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului târg Un ceas molatic poate ți-aș aduce ca să se miște ca omul acela din povestea cu posmagii sau poate, obosit de atâta ședere-ntr-un loc să doarmă adânc. În fond, de ce-ar trebui unul moale? Oricum nu ne putem așeza cu burta pe el și nici nu-l putem pune căpătâi pentru visele noastre și nici măcar nu ne
TÂRG de LEONID IACOB în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352305_a_353634]
-
publicistică”; noi, diamantinii, suntem veleitari (mai ales eu!), provinciali (mai ales eu!), nulități literare (mai ales eu!); colegii săi useriști, care publică la noi, sunt „uscăturile” USR-ului. Da! Da! Da! De șapte ori, DA! Asta, ca să nu se mai obosească să caute, prin gunoaie, abjecții și spurcăciuni cu care, se vede de departe, că este bine mobilată! E vremea să ne lase! Să rămână „nemuritoare și rece” în țarcul său de la intrarea în onorabilul „Luceafăr”, pe post de Lăbuș cronicar
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
frumusețea ei nu este decât faza prin care trece natura înainte de a...”deceda”. Poate de aceea acest anotimp atât de plin de poezie, ne picură în suflete, cu fiecare zi ce trece, amarul bătrâneții... Poate de aceea simt tristețea nopților obosite de vreme și lovite de amintiri îngălbenite... Somnul mă ocolește și nu vrea să-mi tulbure aceste amintiri, pe care le descopăr din nou, de fiecare dată când ploaia bate în geamuri cu picuri grei... Visez fără să dorm... citesc
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
nu deslușeam nimic. Indiferent în ce parte întorceam capul, vedeam persoane care transmiteau știri. Uneori lumea se oprea pe loc să asculte, iar când înțelegea despre ce este vorba plângea și intra în panică. Haos, tristețe și derută printre oameni. Obosisem de atâta atenție acordată, dar tot nu am înțeles despre ce era vorba, ceea ce mă făcea să întreb întruna: “Doamne, ce se petrece? Știu că se petrece ceva important, dar ce și unde?” La un moment dat pe toți pereții
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
inerție - ceasul pustiu ... Caut ceva mărunțiș agonisit cu grijă, în zilele senine, când visele germinau. Se uită la mine mirată, cu ochi aprinși, arzând în ei beție de arome târzii și de culori vrăjite. Legănându-se înaltă și galbenă, pasul obosit în peregrinări spre mine-și îndreaptă. Zâmbind, mă sărută pe creștet, răvășită de gânduri ruginii și-mi șoptește cu glas cenușiu: Nu m-ai recunoscut?! Sunt toamna vieții tale. Mereu m-ai purtat în suflet, ca pe o muzică tristă
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
din 11 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Prieten drag de-o viață, ce-mi asculți amarul, Voi reuși vreodată să-mi înăbuș jarul Ce îmi cuprinde gândul în seara 'nourată Să-mi salvez Speranța, de Soarta blestemată? Sunt sclavul timpului, obosit de umblet. Ploaia îmi împrăștie lacrimile-n suflet. O briză amăruie îmi umple...paharul Tristețea ce-o simt...mă arde ca jarul! De ce-am venit pe-o Lume... fără îndurare? De ce îmi este gândul plin de consternare Pământul când
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN de DOINA THEISS în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352420_a_353749]
-
pagini, stiloul lui Lazăr Lădariu a vărsat lacrimi de culoarea ochilor autorului. „Revizionismul din culisele «nedreptăților» Trianonului!” este o altă pagină în care autorul condamnă extremismul maghiar, care invocă, și astăzi, „false fundamente istorice și penibile mistificări, nostalgicii Trianonului nu obosesc cerând revizuiri. Adică, tocmai ce nu se mai poate, în condițiile actuale (atât România, cât și Ungaria fiind țări membre ale NATO și UE!), clare, ca bună ziua, pentru orice om normal, cu capul pe umeri.“ În continuare Lazăr Lădariu amintește
CUVÂNTUL ÎN SLUJBA ADEVĂRULUI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352464_a_353793]
-
nimeni să mai bată ... Am pierdut cheia. O voi mai găsi vreodată?” “Iubind, eu m-am pierdut pe mine ... ” “ Am fost plecată într-o poveste fără sfârșit ... ” “Din lumea ei, de dincolo de soare, Toamna s-a întors către noi ... Am obosit să curgă Timpul peste mine ... ” Și, totuși, resursele sufletului feminin sunt inepuizabile. Învinsă de neiubire, speranțe deșarte, dar și de timpul nemilos, Femeia Rodica Ianăș nu depune armele, ci găsește, în sine, puterea alegerii înțelepte: “Aleg să-mi reconstruiesc viața
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
insulă nisip pe corpul tău și-l punem în sticluțe cu etichete? Parcă și nisipul e blond pe picioarele tale... De multe ori mă întorc de la servici pe cărarea dintre salcâmii acum negri contrastând cu covorul de zăpadă. Când sunt obosit și ochii mă dor îmi imaginez că de la capătul cărării apare îmbrăcată în alb o fată cu părul negru lung ce parcă mă așteaptă. De aceea pașii mi-i alerg spre ea! Și ea aleargă spre mine albă aproape invizibilă
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]