2,880 matches
-
efectuam diferite munci: De ce am fost deportați? Cu ce am greșit? Față de cine? Această tulburare mentală, sterilă și fără rost, ducea la diminuarea capacității noastre de rezistență și de luptă împotriva vicisitudinilor. Până la urmă, am eliminat aceste frământări care ne obsedau mecanismul de gândire și am luat viața așa cum este: cu bune și cu rele. 7. CONFECȚIONAREA CHIRPICILOR sau MUNCILE LUI SISIF Viața în bordeie a constituit pentru noi un dureros și nejustificat regres social. Am coborât vertiginos pe scara istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
inconstante. Echilibrul fragil al ființei este cel care creditează ideea că, odată în viață, (trebuie să) știi totul despre nimic. Este cartea în care mă dezvălui cel mai mult, creând o mitologie personală (prieteni, călătorii, situații preferate, obiecte care mă obsedează, case în care-mi proiectez imaginar viitorul, etc.) umbrită de melancolii și neliniști la vedere, ca într-un jurnal de bord. Este o carte a bucuriei și umilinței de a fi în viață. Și cum să fie altfel când nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o infinitudine de corelații cu tine însuți, ca autor. Uneori îți zici: păcat că nu le voi încerca/ epuiza (!) niciodată în autopredicații ca experiență propriu-zisă a existenței și creației... Însă, tot aici, s-ar ivi și un pericol: dacă ești obsedat prea mult de șansele care ți-au scăpat, tot privind îndărăt spre, deja, absența, spre ireversibilitatea lor, ai putea avea ne-șansa de a nu vedea la timp șansele care vin spre tine din ziua de mâine; firește, și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
descoperit perspectivele picturale din Umbria. Un veritabil amfiteatru natural (orașe-cetăți și coline) contemplate din parcul de la capătul animat al lui Corso Vanucci. Vanucci zis Peruginio, maestrul lui Rafael, cum știm. După Umbria, am călătorit, în anii următori, aveam faima de obsedat de Italia, în Toscana, la Florența Medicilor, de aici un titlu ambiguu al unui volum de versuri din 1976, și la Siena madonelor pictate de Duccio, a Sf. Ecaterina, la Roma eternă, apoi în Sicilia unor festivaluri internaționale de poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
era însoțită de prietenul ei drag, mort de mulți ani, însă fetele erau tinere, iar viitoarea mea mamă abia ieșea din copilărie. Cine era "conu' Mihai", cine compusese versurile despre un greier mic, despre toamna fascinantului cuvânt cucurbitacee, care mă obsedează de atunci? Nimeni alții decât bine știuții, iar pe doamnă o chema Otilia Cazimir. A.B.Sunt din ce în ce mai mulți prieteni ce pleacă în lumea de dincolo, nu îi uitam și îi vom aminti mereu, să ne imaginăm că ați putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un discurs colegilor care veneau în tabăra UASCR și le spuneam : „Nu merge cu aspirină, nu merge așa și pe dincolo ! Vreți ceva, veniți și mă întrebați în particular. Nu veniți după aceea, că e prea târziu“. Eram toți foarte obsedați de acest subiect, care, evident, ne otrăvea tinerețea. Noi eram studenți la Medicină, știam mai bine ce să facem, cum să ne descurcăm, dar era vorba de ce aveam să întâmpinăm ca tineri absolvenți, cu mare probabilitate, când vom fi repartizați
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
subtilă. Securitatea cumpăra oamenii, umbla cu promisiuni, le dădea voie să meargă în străinătate. E destul să citești aminti‑ rile lui Adrian Marino sau dosarul lui de la Securitate ca să vezi cu ce se ocupa Securitatea în anii ’80. Ei erau obsedați de imaginea lui Ceaușescu în Occident sau, de exemplu, să îl aducă pe Mircea Eliade în țară. Adică, pentru ei, imaginea soților Ceaușescu în Occident era prioritară. Dacă nu cumva unica ! De aceea cred că actele de violență, cum a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Științe Politice. El e unul din primii oameni care s-au ocupat de disciplina care azi se cheamă studii europene. A fost toată viața preocupat de Europa Unită. El fusese un protejat al lui Titulescu. Și Titulescu era printre oamenii obsedați de ideea unei Europe unite. V.A. : Deși era un om de stânga, mult mai de stânga decât Titulescu. A.M.P. : Da, deși era un om de stânga. Era foarte tânăr. Bine, și nici Titulescu nu știu dacă era chiar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
exact opinia mea. Latura „simbolică” se susține doar grație faptului că personajele sunt vii, iar timpul este istoric. De altfel, tocmai de aceea „Căutarea” lui Ștefan are un sens: el este într-adevăr în Timp și în Istorie - și este obsedat de „ieșirea din Timp”; nu reușește să „iasă” cu adevărat decât omorându-se accidental. Ceea ce, de altfel, din punct de vedere filosofic, este justificabil: singura transcendență garantată tuturor oamenilor este Șcea obținută prinț moartea lor. Dar important este că v-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de ani de la moarte”, vezi Împotriva deznădejdii, pp. 256-259 - sună destul de straniu: în 1970, cel puțin pentru Eliade, Profesorul continua să fie actual. 2. Scrisoarea lui Wikander îi anunța moartea celei de-a treia fiice a lui, Ingela: „Mă trezesc obsedat de o piesă în care interpretez viața și misiunea lui Buddha (...). Aș fi început Actul I dacă n-aș fi găsit, la Swift Hall, scrisoarea disperată a lui Stig Wikander: fiica lui cea mai tânără, cea mai inteligentă și mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
felul aparte de a scrie converg la acești tineri într-un demers care aduce după mine ceva manifest nou în proza noastră. Obiectul predilect al atenției lor este realitatea cotidiană actuală. În acest sens, obsedantul deceniu încetează să-i mai obsedeze... În urmă cu aproximativ două decenii, mai mulți scriitori, pe atunci foarte tineri și ei, D.R. Popescu, T. Mazilu, N. Velea, Fănuș Neagu, C. Țoiu, Radu Cosașu, Sorin Titel, spărgeau clișeele cu care lucra așa-zisul realism socialist, silind proza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altfel, un capitol din Subiect și predicat poartă numele: Prieteni care au fost. Exilul, un tărîm de inițiere și de probă, a avut România ca o obsesie cronică, nu numai pentru Mircea Eliade, ci și pentru Virgil Ierunca. "A fi obsedat de România în exil însemna pentru Virgil Ierunca o probă de sănătate morală și de responsabilitate spirituală". Rezistența politică prin cultură, propovăduită în exil de Mircea Eliade, va migra și în țară ca o cale de a rezista în fața tăvălugului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu-i așa, a fi altfel decât onorabila majoritate. Marea obsesie a uriașului creator de „noi teritorii epice” care a fost Marcel Proust a fost „timpul”, o spun cu toții: eu cred Însă că nu atât timpul - care, se pare, Îl obseda și pe Th. Mann! -, ci tocmai acest prezent - Prezentul real, cel care se ascunde În spatele celui aparent, În spatele vieții, de fapt. Momentele În care el simte acest prezent care este unic, același! - marea sa descoperire și a Întregii epopei care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceasta, firește, În favoarea românilor, a ideologiei naționale românești, a statului național român (identitatea Dacia antică - România Mare). Interesant este că unele argumente sunt comune imigraționiștilor și naționaliștilor români. Aceleași premise istorice justifică o teorie sau opusul ei! Invocată de latiniști, obsedați de noblețea și puritatea sângelui românesc, exterminarea dacilor a servit În egală măsură teza imigraționistă: ce argument mai bun decât golirea Daciei de populația ei autohtonă? Și invers, neromanizarea dacilor, susținută de extrema naționalistă a dacismului pur, nu face decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
loc de pâine. Dezastrul Pâinea Începea să lipsească. De prin 1980, nimic n-a mai vrut să funcționeze, iar situația s-a degradat de la un an la altul. Supradimensionata industrie românească nu dădea roadele așteptate. Costase mai mult decât producea. Obsedat de producție (era o societate de producție, nu de consum) comunismul producea În pierdere. Creditele Înghițite nu au adus până la urmă decât datorii. Ceaușescu, Într-un exces de orgoliu (era doar liderul unei țări independente, care se putea descurca și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din octombrie, tolăniți amândoi în camera media, urmărind un DVD cu American Psycho. Când m-a târât în bucătărie privindu-mă neîncrezătoare, am insistat: „Student la masterat, iubito. Masterat“. (Când Jayne și cu mine ne întâlneam în anii ‛80 era obsedată de înghețată - uneori exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta, trebuia să rezolv tranzacția rapid - deși toată casa era acum scăldată într-o lumină intens violetă, încât putea foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gânduri deși Jayne mă avertizase să n-o fac. I-am lăsat să-și aleagă locurile în sala cavernoasă, ciudat de pustie pentru un matineu de sâmbătă și mi-era teamă că alesesem un film nepopular, însă Robby - care era obsedat de filme - nu s-a plâns. M-am gândit din nou cât se chinuise Jayne să-l convingă să vină aici și am realizat că la fel de cuminte s-ar fi uitat și la Shoah. Sarah stătea între Robby și mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi ceva în neregulă. M-am oprit. Vreau să spun că dacă sunteți cine spuneți că sunteți atunci sunt înclinat să vă cred. M-am oprit iarăși. Am încredere în oameni. Altă pauză. Decât dacă, hm, sunteți un admirator obsedat de nevastă-mea. Pauză. Și nu sunteți...nu? Kimball zâmbi crispat. Nu, nu, nimic de genul ăsta. Se știa faptul că soția locuiește aici dar nu eram sigur dacă locuiți tot aici sau în New York, iar editorul ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și tradiții, nu despre ciopârțirea femeilor. Era posibil ca cineva care citea cartea să nu vadă asta? Totuși, din cauza severității protestelor generate de carte, teama că poate nu era o idee chiar atât de ridicolă nu se evaporase niciodată; mă obsedase posibilitatea ca această carte să cadă în mâinile cui nu trebuia și ceea ce s-ar fi putut întâmpla atunci. Cine putea ști ce-ar fi putut declanșa? Iar după asasinatele din Toronto nu mă mai obseda - era ceva real, cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se evaporase niciodată; mă obsedase posibilitatea ca această carte să cadă în mâinile cui nu trebuia și ceea ce s-ar fi putut întâmpla atunci. Cine putea ști ce-ar fi putut declanșa? Iar după asasinatele din Toronto nu mă mai obseda - era ceva real, cartea exista și mă tortura. Dar asta se întâmplase acum zece ani, trecuse un întreg deceniu fără să se mai întâmple ceva asemănător. Cartea mă făcuse bogat și faimos, dar nu voiam să mă mai apropii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nărui. - Știi ce? Cred că am făcut o greșeală. Poate n-au fost decât niște copii care mi-au jucat o farsă și nu mai fac diferența pentru că sunt faimos și am avut de-a face cu tot felul de obsedați așa că poate e unul dintre ei care imită un personaj ficțional de-al meu și poate că toate astea... Miller mă întrerupse când am început s-o iau razna: - Ești singura țintă a acestor evenimente inexplicabile? - Cre... Cred că da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
existase. Iar trupul descoperit la Orsic Motel era de fapt al ei. Cel responsabil pentru toate astea, Bernard Erlanger, mi se prezentase drept Donald Kimball, un individ care credea că era, realmente, Patrick Bateman. Un individ care devenise atât de obsedat cu cartea și personajul ei principal încât o luase razna. Bernard Erlanger, care avea la ora respectivă o agenție falimentară de detectivi particulari în Pearce (și care nu fusese niciodată afiliată cu Midland County Sheriff’s Department) a mărturisit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
M-a ascultat, l-a scris și a devenit unul dintre cei mai înzestrați romancieri ai deceniului opt, mai ales cu încă și azi remarcabilul Tratat despre oaspeți. Din nefericire, a emigrat în America, purtat de o falsă ambiție sau obsedat de familie, ca atâția alții în acei ani, vrând să-și ferească copiii de „viitorul luminos”! Unde, se pare, încă nu găsește editor...Ă Camera mea din Nerva-Traian devenise între timp oarecum centrul nu numai al unui grup, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o voi! Dar, pentru că, în „ciuda mea”, a caracterului meu superficial, dezordonat, a „ratării mele sociale” aproape evidente, a lipsei mele de voință etc., acest motiv al „cercului existențial”, „al legii”, al legii unei firi, al unui destin, m-a obsedat, ca să zic așa, „el” a devenit realitate. Și, ca în „cazul” mai sus citat al demisiei mele și al protestului meu de la Paris și al izgonirii mele din funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o năframă. Ioan Botezătorul a trecut, se pare, prin această comunitate de neprihăniți trăitori departe de semenii lor, obsedați de curăție și de băi rituale. Vedere de ansamblu splendidă, călătorie un pic cam plicticoasă. Mici ziduri de piatră, rezervoare făcute să primească apa acum uscate, scări în trepte, mici încăperi lipsite de personalitate cu pământ bătătorit pe jos, devenite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]