2,715 matches
-
poeziei marilor autori ai generației trecute: sunt reconsiderați T. Arghezi, G. Bacovia, L. Blaga și I. Barbu. Însăși conștiința poetică a resimțit probabil o anumită insuficiență, o anumită insatisfacție față de propria-i condiție "terorizată de real" (D. Micu) încercând o optică nouă, profundă și o schimbare la nivelul formelor de expresie, existente în stare de latență. Reeditările marilor poeți sunt dublate de publicarea unor noi culegeri de versuri: T. Arghezi, "1907", "Cântare omului"; Al. Philippide, "Poezii" (1962); Ion Vinea,"Ora fântânilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o direcție triplă. Lărgirea către domeniul preventiv. Redusă la dimensiunea sa cea mai spectaculoasă, manifestarea violentă, maltratarea îi atrage pe cei care lucrează într-o direcție curativă și paliativă a acestui fenomen. Este vorba de tratarea fenomenului în totalitatea sa (optică curativă) sau de limitarea consecințelor sale ulterioare prin retragerea copilului sau punerea sub control a familiei (optică paliativă). În protecția copilului, luarea în considerație a nevoilor acestuia lărgește caracterul strict punctual al intervenției sociale. Nu este vorba numai de limitare
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
îi atrage pe cei care lucrează într-o direcție curativă și paliativă a acestui fenomen. Este vorba de tratarea fenomenului în totalitatea sa (optică curativă) sau de limitarea consecințelor sale ulterioare prin retragerea copilului sau punerea sub control a familiei (optică paliativă). În protecția copilului, luarea în considerație a nevoilor acestuia lărgește caracterul strict punctual al intervenției sociale. Nu este vorba numai de limitare a efectelor unuia dintre comportamentele neadecvate, ci de prevenire a apariției violenței și abuzului printr-o veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
psihologică a conceptului de „frustrație”, la raporturile existențe între „frustratie” și celelalte fenomene intervenite în procesul adaptării („conflictul” și „stresul”), putem contura o serie de concluzii care constituie, de fapt, însă și poziția noastră față de „fenomenul de frustrație” și, totodată, optica în care ne vom desfășura analizele ulterioare. 1) „Frustrația” trebuie înțeleasă ca un fenomen psihologic reacție caracterizează nivelurile personalității. Dacă „frustrația primară se situează la un nivel de generalitate a „privațiunii”, semnificând de obicei nesatisfacerea unei tendințe sau nevoi de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rolurile îndeplinite de el în societate, de posibilitățile lui de orientare și autodeterminare în viață; cu alte cuvinte, ca un sistem orientat spre viitor, susceptibil de permanente înnoiri, de progres, sub influența mediului social. În această perspectivă, se schimbă și optica în care este privit „fenomenul de frustrație”: acesta nu se mai manifestă, și nu poate fi apreciat, decât în relațiile persoanei cu semenii, hotărâtoare în producerea lui devenind forțele interpersonale. Vom ilustra această nouă optică asupra devenirii personalității, prin prezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
această perspectivă, se schimbă și optica în care este privit „fenomenul de frustrație”: acesta nu se mai manifestă, și nu poate fi apreciat, decât în relațiile persoanei cu semenii, hotărâtoare în producerea lui devenind forțele interpersonale. Vom ilustra această nouă optică asupra devenirii personalității, prin prezentarea succintă a concepțiilor câtorva psihologi. Astfel, pentru P. Janet și J. Piaget, „Eul” și „personalitatea” sunt creația mediului social, factorii socio-culturali jucând un rol hotărâtor în structurarea și edificarea personalității, precum și în modelarea ei ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sufletesc, hrana afectivă oferită de un altul, hrană care înseamnă acceptare, prețuire, cooperare, solidarizare, înseamnă substanță care alimentează sentimentul stabilității și echilibrului, este puntea spre conștiința de «noi». Numai pe baza unei reexaminări lucide a propriilor reacții, a schimbării de optică, și a anticipării efectelor actelor noastre asupra comportamentului celorlalți, putem schimba așadar vechile noastre deprinderi și modifica adecvat propria conduită (în acord cu o realitate analizată rațional și nu cu una deformată de prejudecăți și „complexe”). „Fenomenul frustrației” nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
succes? Ceea ce frapează, mai întâi, la lectură este faptul că poetul nu pare a depune prea multe eforturi pentru a-și orienta demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic nu pare a-i solicita (ca intenționalitate) atenția: nici optica deformantă a visului, nici cea în fond mistificatoare a speculației filosofarde. Dimpotrivă, atenția pare a-i aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metaforice ființa insolită. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște lame de oțel. Este de la sine înțeles că explicarea descrierii dată elevilor este mai eficientă dacă se face într-o optică textualistă, adică pe texte complete care formează sensul și semnificația descrierilor studiate. Fără această precauție metodologică, profesorul riscă să aducă lecția într-un impas pedagogic așa cum scrie J.-L. Dumortier (p. 149). ...majoritatea exercițiilor școlare, atît cele tradiționale, cît și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
abordare a problemelor investiției umane și a productivității sale de pe o poziție pedagogică cu un dublu sens: pe de o parte, s-a evitat "uscarea" acestui teritoriu al educației printr-o "economizare" masivă; pe de altă parte, în cadrul unei asemenea optici, s-au abordat mai ales problemele pedagogice ale investiției umane și îndeosebi randamentul și productivitatea actului pedagogic ca modalități de sporire a productivității generale a investițiilor din învățămînt (38). 17.2.6. Sub influența numeroaselor lucrări de pedagogie comparată (39
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru caracterizarea URSS nu mai este stalinism, și nici totalitarism sau imperialism. Potrivit publicației Le Monde sau jurnaliștilor de televiziune francezi, URSS și sateliții săi țineau de socialism, iar țările occidentale se situau la polul opus, al capitalismului. După 1970, optica s-a schimbat. Lagărul de concentrare sovietic nu mai este perceput ca un accident istoric supradeterminat de asediul capitalist și legat de persoana lui Stalin, ci ca esența însăși a sistemului, desemnat și în același timp stigmatizat de cuvîntul cu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
există decît alienați mintal, trădători și spioni. Putem așadar înțelege că democrația nu este expresia Poporului unanim, așa cum se pretinde a fi totalitarismul, ci dimpotrivă, organizarea dialogică complexă a societății întemeiată pe Suveranitatea populară. Aici se evidențiază diferența cheie. În optica democratică, pluralitatea nu este o anomalie, ci un fenomen firesc și util. În sînul unei familii, al unui grup, al unei clase, al unei societăți, se pot manifesta idei diverse și opuse, nu numai cu privire la tacticile de urmat sau la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
familii, al unui grup, al unei clase, al unei societăți, se pot manifesta idei diverse și opuse, nu numai cu privire la tacticile de urmat sau la strategiile de adoptat, ci și cu privire la valorile și finalitățile pentru care se va opta. În optica totalitară, individul trebuie să fie în deplină armonie cu societatea. În optica democratică, individul trebuie să își conserve capsula personală ne-politizabilă și ne-raționalizabilă, iar acest fapt, departe de a fi o sărăcire, reprezintă o complexitate susceptibilă a îmbogăți organizarea socială
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
manifesta idei diverse și opuse, nu numai cu privire la tacticile de urmat sau la strategiile de adoptat, ci și cu privire la valorile și finalitățile pentru care se va opta. În optica totalitară, individul trebuie să fie în deplină armonie cu societatea. În optica democratică, individul trebuie să își conserve capsula personală ne-politizabilă și ne-raționalizabilă, iar acest fapt, departe de a fi o sărăcire, reprezintă o complexitate susceptibilă a îmbogăți organizarea socială. Explicația stă în faptul că gîndirea democratică s-a nutrit din principiul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
consultanță? Cui te adresezi cu prioritate? Apar noi întrebări, iar soluțiile practice sunt încă la început de drum. Ca element component al ciclului unui program de dezvoltare, supervizarea este un concept extrem de util pentru arsenalul unui finanțator sau donator. În optica noastră, supervizarea este cu precădere „externă”, necontrolată de cei controlați, realizată pentru a favoriza succesul implementării unui proiect, dar și pentru a încredința resurse suplimentare pentru comunitate, în ansamblul ei. În practica implementării proiectelor finanțate la nivel comunitar, FRDS are
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
probe de tărie sau de slăbiciune [...]. Pentru a defini lucrurile, trebuie probe. Este real ceea ce rezistă la probă". Se pot diferenția două abordări ale probelor: una privilegiază observația a ceea ce este mobilizat de ele: colective, rațiuni, valori, procedee, corpuri. Este optica urmată aici; cealaltă încearcă să arate jocul parametrilor care le definesc: timpul (frecvența lor), spațiul (localizarea), numărul (mărimea și densitatea colectivelor) și forma (deschisă sau închisă). O probă poate să fie foarte puțin frecventă, căpătând astfel un caracter excepțional (expoziții
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Ei arată că argumentele (rațiunile) sau/și valorile constituie fundamentele pe care lucrurile și oamenii se pot acorda. • Rațiunile În domeniul cultural, rațiunea este în mod deosebit căutată, căci ordinea simbolică implică mobilizarea cunoștințelor pentru a exista ca atare. Această optică este expusă de Leveratto (2000), care dezvoltă "o sociologie a calității artistice" ale cărei instrumente de măsură sunt "cunoștințele intelectuale". Acest autor trimite la toate cunoștințele mobilizate sau mobilizabile, precum și la experții însărcinați să le aplice (se gândește la principalele
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
le considerăm doar din punctul de vedere al proceselor de calificare: ele dezvoltă plecând de aici efecte sociale, care le marchează specificitatea și explică de ce sunt depuse atâtea eforturi pentru a le orienta în prealabil spre această "natură". În această optică, orice bun este potențial cultural, cu condiția să poată mobiliza colective preocupate de calificarea lui și să producă efectele așteptate. Relativismul nu este demonstrat, ci semnalat, în măsura în care se insistă pe necesitățile procedurale, care nu au nimic de-a face cu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este un bun a cărui disponibilitate nu este diminuată de prezența unui consumator suplimentar (se vorbește de "non-rivalitatea" consumatorilor) [...]. Prin natură, bunurile colective nu se supun logicii pieței: ele sunt externalități pozitive. Justifică deci intervenția statului (chiar și într-o optică liberală), deoarece colectivitatea trebuie să decidă ce bunuri colective vrea să producă (cantitate, calitate) și să le finanțeze". Jean-Paul Piriou, Lexique de sciences économiques et sociales, La Découverte, Paris, 1997. p. 13. Fără îndoială, prin intermediul cererii trebuie căutată definiția cea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în fine, universitarii, fie ei sociologi, economiști, etnologi sau istorici, ale căror interese de cunoaștere sunt variabile (aplicate sau nu). Toți acești actori au obiective și metode specifice pe care vom încerca să le prezentăm pe scurt. Statistica publică INSEE Optica INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) poate fi considerată dublă: economistă, când acest institut asimilează practicile cheltuielilor; antropologică, atunci când face anchete privind timpul liber sau sociabilitatea. • Practici = cheltuieli Abordarea statistică privilegiază dimensiunea comercială, alegând să traducă un maximum
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de rudenie și întrajutorare". • Sociabilitatea, o practică culturală? INSEE a sistematizat anchetele despre sociabilitate în anii 1980. Originalitatea lor constă în studierea relațiilor interpersonale (între rude, prieteni, colegi de serviciu, vecini), fără a lua în considerare bunurile sau serviciile schimbate. Optica este, de această dată, deliberat non-monetară, influențată de antropologie: se consideră că schimbul predomină asupra bunului schimbat. Spiritul aceasta se inspiră, poate, din studiile de pionierat ale lui Alain Giraud, care, la INED, în 1958, a studiat omogamia soților. Unele
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Hennion, 2000, pp. 29-30). Această abordare comprehensivă este aplicată de Heinich în sociologia valorilor de un deceniu, cu rezultate certe. În acest caz, li se solicită explicații actorilor și se substituie "proba adevărului prin proba coerenței" (Heinich, 2001). Într-o optică weberiană, valorile sunt cele care motivează actele. Această abordare este inovatoare în principal în câmpul practicilor culturale, care, așa cum o indică denumirea, se limitează la aspectul "practic". • De la "practici" la valori Perspectiva comprehensivă evidențiază o carență esențială a anchetelor despre
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în afara oricărei intervenții sau manifestări directe, ireductibile la intervențiile intenționate și punctuale [...] ale puterii structurale care se realizează prin efectele nu numaidecât dorite [...] ale tendințelor imanente structurii câmpului". Pierre Bourdieu, 1997, p. 53. • Obiectivism sau convenționalism? Socioeconomia ezită între două optici: pe de o parte, ea consideră că există valori stabile și obiective care nu depind practic niciodată de liberul joc al actorilor; de pe alta, ea arată că valorile sunt convenționale, va-riabile și contextuale, construite în plan social. Efortul depus pentru
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
preferință pentru o reprezentare din a doua categorie. Școlile artistice se constituie în jurul unor "etichete" ("abstract", "figurativ"), care sunt semnale pe o piață care le cere, și nu țin în nici un fel de o esență (Moulin, 1967, p. 74). Această optică vizibil convenționalistă se prelungește până astăzi: "Strategiile de monopol sau oligopol puse în practică odată cu impresionismul pe piața artei contemporane constau în crearea artificială a unor condiții apropiate de cele care sunt date de la sine pe piața artei vechi". Raymonde
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
provine, în parte, din reflecțiile foarte novatoare în acea epocă ale economistului Keynes (citat de Moulin), el însuși inspirat de Hayek, asupra speculației: "Nu contează ce vor fi lucrurile, ci ce gândesc actorii economici că vor fi ele". În această optică, sistemul cultural este bazat pe o muncă ideologică de manipulare simbolică, un efort constant de comunicare (Moulin și Becker, 1986). Am avea pe de o parte manipulatori, mai mult sau mai puțin cinici, deținători ai surselor și formelor de informare
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]