7,850 matches
-
iudei și creștini este pur și simplu omis în această secțiune, autorul nostru își redactează opera din perspectiva unui război de lungă durată, cel dintre Orient și Occident, dintre Imperiul Roman (ca reprezentant al lumii occidentale) și un eventual adversar oriental. Anticristul devine astfel un simplu personaj de manipulare în folosul unei ideologii antipăgâne/antiimperiale. În acest context, absența legendei lui Nero rediuiuus pare încă și mai stranie. În debutul scrierii sale De mortibus persecutorum, redactată către 314‑315, Lactanțiu notează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cât și Inst., se inspiră din literatura de propagandă a epocii, mai ales din Oracolele sibiline. Tratarea acestei teme relevă totuși câteva diferențe între autori. Commodian se adresează unui public alcătuit din păgâni iudaizanți, familiarizați cu Vechiul Testament și cu tradițiile orientale. Lactanțiu, la rândul său, scrie pentru păgânii familiarizați mai degrabă cu problemele și tipurile de raționament ale școlilor tradiționale de filozofie, fapt care explică rezumarea scenariul anticristologic la esențial. Cu toate acestea, el insistă în Inst. asupra sfârșitului Imperiului Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cu toate acestea, el insistă în Inst. asupra sfârșitului Imperiului Roman, plasând data acestui eveniment la mai puțin de două secole diferență de epoca sa. Anticristul, venit din Orient, va da lovitura de grație Cetății eterne, deplasând puterea în spațiul oriental. În Epitomă, rezumat redactat ulterior recunoașterii religiei creștine ca religio licita, Lactanțiu regândește în profunzime radicalismul său eshatologic și anticristologic: aproape întreaga problematică a sfârșitului Romei este deliberat omisă, iar ultimul tiran nici măcar nu mai poartă numele de Anticrist. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unor texte rabinice, Gog și Magog ar fi cei mai mari dușmani ai lui Mesia: Targ. Num. 11, 29; vezi de asemenea Oracolele sibiline III, vv. 319‑322; 512‑513, care îi situează pe Gog și Magog în Etiopia extrem orientală, considerată de antici capătul lumii și adesea confundată cu India și Persia. . Autorului Apocalipsei îi sunt cunoscute două tradiții referitoare la confruntarea eshatologică (Armaghedon și Gog și Magog), pe care le îmbină într‑un scenariu inspirat, la rândul său, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va recăpăta întreaga putere de odinioară” (Spoponderant tamen quidam destituto Orientis dominationem, nonnulli nominatim regnum Hierosolymorum) [Suetonius, Viețile celor doisprezece cezari, trad. de Gheorghe Ceaușescu, Rao, 2000]. Aceste două mărturii arată, pe de o parte, atașamentul lui Nero față de partea orientală a imperiului său, iar, pe de altă parte, temeiul tradiției potrivit căreia dușmanul Romei tradiționale, adică republicane, avea să‑și găsească refugiul într‑un oraș important din Orient, de unde ar fi încercat să‑și recapete puterea. . Bibliografia asupra acestui subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se remarcă prin antiarianismul său rigid. A fost depus în anul 336 din ordinul lui Constantin și, probabil, la instigarea eusebienilor. Eusebiu al Cezareii a scris două lucrări împotriva sa: Contra lui Marcel și Despre teologia bisericească. În 345, episcopii orientali condamnă învățăturile neortodoxe ale lui Marcel și ale discipolilor săi în acești termeni: „Discipolii lui Marcel și Fotie, amândoi din Ancira Galatei, resping subzistența eternă a lui Cristos, dumnezeirea sa și împărăția sa veșnică, sub pretextul păstrării unității divine, asemănându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
doar oftatul cimpoiului sau trosnetul vreascurilor. Câte o zicală ori câte o înțepătură pun o ramă paremiologică materiei epice. Cartea reușește să realizeze o sinteză între suportul baladesc și tânguirea doinei, proiectând personaje și întâmplări pe covorul țesut de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele istorice de maturitate ale lui S. nu mai urmează formula celor juvenile, ci dezvoltă rafinamentul narativ cu care drumeții poposiți la Hanu Ancuței deapănă întâmplări trecute. Acum autorul dă la iveală vaste compuneri epice de
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de la Bradu-Strâmb, expedițiile cinegetice își pierd finalitatea practică, devin doar prilejuri de a conduce pașii vânătorului pe meleaguri vrăjite, cum e dumbrava cocoșilor sălbatici, veritabilă mandala, din povestirea Raiul. În Ostrovul Lupilor și în Fantazii răsăritene se face elogiul înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană, se renunță la invenție și autorul se mulțumește cu înflorituri pe marginea unor motive epice vechi, bine cunoscute, care au alcătuit subiectele cărților populare. S. își dăduse chiar osteneala în tinerețe, la îndemnul lui
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
prin filtrul unui umanism „occidental și păgân”, asimilat în urma frecventării îndelungate a „poeților clasici” și a „filosofilor epicurieni și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras și purificat din vechile cărți ale tradiției poporane și din întinsa literatură teologică a ortodoxiei”. E o inițiativă în care prozatorul deține întâietatea în scrisul românesc. Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
fost editate de Colette H. Win sub titlul Veufs, veuves et veuvage dans la France d’Ancien Régime (Paris, Honoré Champion Éditeur, 2003) și constituie contribuții substanțiale de istorie socio-culturală a văduviei în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea38. Antichități orientale și occidentale Văduvele, care erau ucise și menite să-și întovărășească soții defuncți în mormânt, fuseseră soții ale unor căpetenii ori ale unor personaje importante. în lumea de dincolo - replică exactă a celei de aici - mortul trebuia să fie însoțit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evident - de soție 38. în Antichitate și chiar mai târziu, în Evul Mediu, destule popoare practicau sacrificiul văduvelor. Moartea, socoteau aceste populații - între ele sciții, tracii, slavii, lituanienii, germanicii; la fel, popoare aparținând unor civilizații primitive din Africa, din Asia orientală (indienii - care au fost obligați de englezi să renunțe, abia în 1829, la acest ritual, chinezii), din zona Anzilor ori din Insulele Fiji - perturbă drepturile de proprietate ale defunctului; uciderea femeii rămase fără soț nu făcea decât să exprime din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită din timpuri imperiale, de nimeni din interior serios cenzurată) și autoritatea de a o exercita. El conducea, pentru că era stăpânul feudal absolut (în cadrul unei monarhii absolute - zic unii istorici - de tip oriental) al țării. El era Voievodul (Domnii români au ținut foarte mult la acest titlu, l-au utilizat, i-au asigurat o evoluție particulară spre semnificația de „diriguitor al statului”, făcând din el și termen de referință, și criteriu de evaluare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rușine, căci a fost târât de două cămile și rupt în două și astfel și-au dat în chinuri sufletul său de ucigaș”) - este meritată. Mai târziu, Ureche va fi de părere că uciderea „groaznică” rezervată nesupusului (pedeapsă cu iz oriental) de un suzeran mânios trebuia să aibă forță de exemplu, să facă „pedagogie”, să descurajeze inițiative asemănătoare. Comportarea lui Ion Vodă cel Viteaz (care știa că, intrând în tabăra turcească, mergea la moarte, drept care, înainte de plecare, „au împărțit tot al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, Editura Romcart, 1991, p. 337. 30. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII, București, Editura enciclopedică română, 1971, pp. 352-353. 31. După Ioan N. Floca, loc. cit. 32. Vezi Nicodim Milaš, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu și D. Cornilescu, București, 1915, p. 508; Pr. dr. Gheorghe Soare, Impedimente la căsătorie, extras din „Ortodoxia”, p. 587. 33. Vezi îndreptarea legii, ed. cit., p. 259. 34. Vezi arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pereche printre mănăstirile din această țară”), pe care Neagoe Basarab a ridicat-o între 1512 și 1517, pe locul unei mari vechi biserici a lui Vlad Dracul, din piatră profilată ce se supune, pe fațade, celor două registre cu decorații orientale (caucaziene și islamice, „de certă factură caucaziană și selgiucidă trecute prin filiera stanbuliotă”9); a fost gândită și ca lăcaș închinat slavei lui Dumnezeu (Adormirea Maicii Domnului este și aici hramul, care se înscrie în evlavia românească arătată Sfintei Fecioare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
își caută cel mai proprice drum pentru a se plasa în altă „ordine” și a se stabiliza 20 - le citea Dimitrie Cantemir apusenilor în Descripțio Moldaviae, capitolul „De Moldovarum exeqhiis” (al XIX-lea din Cartea a II-a. „Canoanele Bisericii orientale - spunea Cantemir - sunt cele care dictează împlinirea celor cuvenite morților”. Bisericii îi revenea, într-adevăr, cuvântul hotărâtor în desfășurarea ritualului rezervat celor ce se despărțeau de viața pământească, discursul religios - cu secvențe specializate - era determinant, dar în același „ansamblu” funerar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o persoană văduvă, îți va muri un prieten drag sau îl vei pierde prin necredință”499. „întristare”, „supărare”, „tristețe” sunt semnificațiile pe care le înregistrează pentru văduvă cele mai multe „cărți de vise” (chiar și una care adună „tălmăciri occidentale” și „tălmăciri orientale”500). Iarăși o excepție: Micul dicționar... al Veronicăi Tamaș crede că dacă te visezi fiind văduvă (vădană), toate dorințele îți vor fi îndeplinite. La fel, prezența unei văduve în vis semnifică o neîntârziată „căsătorie”501. Un imaginar stimulat de călătoriile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
259, zač. 1, 2, 3. Răpitorul de călugăriță urma să fie condamnat la moarte și să i se confiște „bucatele”. „Victima” era mutată în altă mănăstire. 395. Ibidem, glava 259, zač. 12. 396. Ibidem. 397. Vezi Nicodim Milaš, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu și D. Cornilescu, București, 1915, p. 508; Pr. dr. Gheorghe Soare, „Impedimente la căsătorie”, extras din Ortodoxia, p. 587. 398. Ibidem, glava 259, zač. 6. 399. Vezi Georges Vigarello, Histoire du viol (XVIe-XXe siécle), Éditions du
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
430) spune că acest cuvânt denominează în chip simbolic organizația francmasoneriei. 497. Carte de vise, ed. cit., p. 16. 498. Carte de vise. Tălmăciri vechi și noi, Editura Călin, București, 1998, p. 122. 499. Carte de vise (Tălmăciri occidentale, tălmăciri orientale), Editura Călin, București, 1996, p. 121; Noemi Bomher, op. cit., p. 83. 500. Veronica Tamaș, op. cit., p. 168. 501. O istorie, a blestemului, pp. 394 și urm. și Lege și fărădelege în lumea românească veche, pp. 518 și urm. 502. Victor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
propune să fie o „publicație de cultură și spiritualitate” și „să dea glas” cântecului „de dor și jale al fiilor neamului românesc de pe meleagurile italice”. Revista „așteaptă contribuții menite să ducă la mai buna cunoaștere a valorilor spirituale ale latinității orientale și eventual la înscrierea dorului și a doinei în structura sufletească a europeanului de mâine” (Traian Valdman, Spațiul mioritic). Numărul este dedicat integral lui Mihai Eminescu. Sunt reproduse șapte poezii: O, mamă..., Pe lângă plopii fără soț, Scrisoarea III (fragment), Doină
SPAŢIUL MIORITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289814_a_291143]
-
mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are două modalități de a se manifesta: fie că avem de-a face cu un eroism interior, ca trăire și rezistență pur spirituală, caracteristic eroismului de factură orientală, fie că avem de-a face cu un eroism exterior, de factură combativă, caracteristic mentalității și culturii occidentale. În cazul acesta, se disting două atitudini psihologice și morale net individualizate: aă o atitudine de opoziție pasivă, de Îndurare tăcută, percepută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
condiția fericirii. „Dumnezeu este iubire”, spune Sf.Ev. Ioan. În creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de ani În Asia" Conspectus siglorumtc "Conspectus siglorum" Archævs Archævs. Studii de istorie a religiilor / Études d’histoire des religions (București) (B)EFEO (Bulletin de l’)École française d’Extrême-Orient (Paris) JA Journal Asiatique (Paris) JAOS Journal of the American Oriental Society (Ann Arbor, Michigan) JASB Journal of the Asiatic Society of Bengal (Calcutta) JRAS Journal of the Royal Asiatic Society (Londra) p³. p³li SA Stvdia Asiatica. Revue internationale d’études asiatiques / International Journal for Asian Studies (București) scr. sanscrită StIr
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe care am deținut-o vreme de mai mulți ani În calitate de medic al Înaltei curți sikh din Lahore. Cei care sunt interesați de istoria Panjabului pot găsi În acest prim volum atât ilustrări ale manierelor, obiceiurilor și intrigilor specifice caracterului oriental, cât și un rezumat demn de Încredere al evenimentelor recente. Al doilea volum, deși constituie o lucrare de specialitate, nu a fost scris doar pentru uzul medicilor, ci este pe Înțelesul și spre folosul tuturor categoriilor de cititori. Din dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]