3,686 matches
-
fiorului gotic și o etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și mai bine misiunea: trebuia, ca fost om al Bisericii, să înfigă fierul înroșit în plaga purulentă a acelui carnaval al dezmățului, să-l ridice pe Gilles până la ororile Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor de copii pe altarul Diavolului. Când ororile dincolo de orice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Gilles până la ororile Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor de copii pe altarul Diavolului. Când ororile dincolo de orice închipuire vor fi date în vileag și după ce trupele Delfinului vor fi percheziționat castelul, Gilles este acuzat public de vrăjitorie, sodomie și crimă în serie; părăsit de Prelati și de slujitori, se predă spre a fi judecat de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai ales că acesta, la rândul său, vădea și o anume disponibilitate rațională și sentimentală. I-o dovedise în mai multe rânduri mascota, în stare să plângă, să râdă, să fie indiferentă, să cânte. Paradoxala ei ambivalență de ambasadoare a ororii și totodată furnizoare de plăceri sexuale mirabile, amestecul de instinct și rațiune, de atribute umane și feminine, îl făceau pe narator să creadă că un armistițiu între monștrii marini și oameni ar fi posibil. Mai mult chiar, mascota de la antipozi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării, comparabil cu cel zugrăvit de Paul Auster În țara ultimelor lucruri, soția medicului, cea născută să vadă oroarea, plânge pentru ei toți, pentru soarta lor făgăduită haosului purgatorial. Conduși de soția medicului și însoțiți de câinele lacrimilor, pelerinii purgatoriali ajung la casa acesteia și încearcă să-și recapete gustul vieții și al prezentului, cu toții egali, acum, în fața binelui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
memoria în sine contează, cât citirea și interpretarea ei. E vorba aici nu de căderea în memorie și rămânerea acolo, cât mai ales de regândirea trecutului prin prisma realităților prezentului, recitirea lui prin experiențe și circumstanțe noi, prin uimirile și ororile vieții trăite". Dar să revenim la Hanna, în postura ei de supraveghetoare SS. Spre a-și alina setea de literatură, alegea din rândul internatelor pe cele mai fragile și le punea să-i citească, scutindu-le de muncă un timp
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la fața locului despre ceea ce a însemnat lagărul de exterminare, trăgând concluzii cel puțin surprinzătoare despre morala călăului: el nu execută ordine, ci își face treaba, el nu-și urăște victimele, îi sunt indiferente. Sub același efect al saturației de orori, ce anulează până și voința de adevăr, Michael se întreabă: este vinovat cumva fiindcă a fost ibovnicul unei criminale, fie ea și de rang inferior? Michael redevine cititor (era tot ce putea să facă), imprimând pe casete clasici și moderni
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se "naturalizeze" într-o anume zonă geografică și lingvistică, să folosească tot felul de accesorii pentru a fi compatibilă cu misiunea pentru care fusese trimisă la fermă. Aparent pustie, ferma cu pricina ascunde un complex subteran, o veritabilă casă a ororilor (pentru care autorii britanici sau olandezi par să aibă o voluptuoasă slăbiciune). Este și cazul lui Michel Faber, care, de la realismul canonic al romanului british, trece direct la relatarea horror, stilul fiind aproape științific, în ciuda cruzimii și violențelor riturilor săvârșite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
urmează la spartul tîrgului. Victor și Lulu se intersecteză întâmplător sau nu în mansarda conacului; acesta din urmă, crezându-l "fetiță", îi ia mâna și i-o pune pe sexul învârtoșat, sărutându-l simultan pe gură, spre panica subliminală și oroarea aceluia. Un Savaonarola se naște în elogiul spiritului și în detrimentul sexului, predică ce nu este întrecută decât de verva expresivă cu care îl veștejește pe liderul băieților de la "Cantemir" travestit în curvă, javră, putoare, târâtură, precum și de imaginarul punitiv al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
între gurile Timocului și Sârciorova, profită de ocazie ca să comunice Europei că România nu joacă un rol provocator, totuși, spunea el, nu putem să ascundem preocupările și simpatia pe care ne-o inspiră starea câtorva provincii ale Turciei, amintește de ororile din Bulgaria”. Și diplomația română încerca să vorbească așa în 1876. „Strigătele de indignare și de protestație se aud din toate părțile și lumea creștină orientală ne acuză cu glas tare că sancționăm prin neutralitatea noastră și prin tăcerea noastră
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
ale României față de Poartă. Deoarece Poarta a refuzat să satisfacă revendicările României, Mihail Kogălniceanu era hotărât să împingă România în război. Pentru a pregăti terenul, el trimite o notă agenților diplomatici români acreditați în străinătate în care acuza Turcia de ororile săvârșite în Balcani. În notă se arată că”această situație e plină de primejdii și ar fi greu să ne amăgim în vreun fel, căci nu știu care ar putea fi guvernul care ar putea rezista vreme îndelungată la sentimentele de revoltă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
sunt ciopârțite în modul cel mai barbar, când muncitorii sunt răpiți de la plugul lor și duși în robie împreună cu femeile și copii lor ca în timpul lui Mohamed al II lea, când într-un cuvânt vedem patria noastră amenințată de toate ororile, invaziile sălbatice din secolele trecute, același simțământ de prudență și de înțelepciune, care ne-a condus totdeauna, ne impune astăzi datoria de a ne ridica cu toții, de a ține piept pericolului, spre a salva individualitatea politică a statului român. Trecutul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
serviciul militar cu un an mai înainte. Participarea la război depindea, așadar, doar de el. A cerut să fie înrolat ca voluntar în armata austro-ungară. Este firesc să ne întrebăm de ce a făcut-o. În mod sigur, războiul îi stârnea oroare și repulsie. Dacă impulsul nu a fost acel sentiment patriotic obișnuit, împărtășit de unii dintre concetățenii săi, au existat, se pare, cel puțin două motive, ambele destul de puternice, pentru a-l determina să se alăture de bunăvoie celor care erau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tolstoi îi scria contesei Alexandra Tolstoi: „Atunci când intru în școală și văd mulțimea de copii zdrențăroși, murdari, slabi, cu ochii lor strălucitori și plini atât de des de o expresie angelică, se ridică în mine un sentiment de panică și oroare, aidoma aceluia resimțit la vederea oamenilor care se îneacăă“ (Citat după Paul Johnson, Intelectualii, traducere de Luana Stoica, Humanitas, București, 1999, p. 185.) 53 Citat după R. Monk, op. cit., p. 217. 54 Vezi W. Bartley, op. cit., pp. 90-91, 93 94
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
angajarea fără rezerve pentru aceste valori. Spre deosebire de mulți confrați, el nu a fost nici un moment atras de ideea că sisteme autoritare și represive - ca național-socialismul și comunismul bolșevicilor - ar putea promova cauze pe care rațiunea le recunoaște drept bune. În ciuda ororii sale față de violențele războiului, Russell a susținut drept necesară și legitimă rezistența cu orice mijloace pentru a opri expansiunea acestor sisteme. În judecata lui Russell, intelectualul care se ține departe de politică se dezinteresează, de fapt, de soarta semenilor săi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geometrie a menajului în trei în diferite variante. Astfel, în românul La Curée, Renée este prinsă între Saccard și feciorul lui Maxime. În Notre coeur, Mariolle se zbate între contesă Guilleroy și fiica ei. În L'Assomoir, Zola își exprimă oroarea față de menajul în trei al lui Gervaise, Coupeau și Lantier. De regulă, se recurge la un compromis și lucrurile se aranjează, sfidând interdicțiile. Semnele timpului nou le găsim la baroana Sandorff, care își ia un amant pentru a putea juca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru menținerea prestigiului pe plan internațional, în special în lumea arabă, în Africa și America de Sud. În ultimii ani, Tokio caută să-și sporească independența față de Statele Unite, deși astfel ar rămîne foarte singură în regiune, unde vecinii sunt foarte reticenți, neuitînd ororile din timpul ocupației japoneze, iar China a devenit un concurent foarte serios. Beijingul a cam ocupat prim-planul în Asia, opunîndu-se ferm la solicitata intrare a Japoniei ca membru permanent în Consiliul de Securitate al O.N.U. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de secol, capitala Germaniei reunificate. În discursul rostit cu ocazia festivităților respective, cancelarul Gerhard Schröder spunea că: "Mutarea la Berlin ne aduce înapoi, la istoria noastră, adică pe pămîntul celor două dictaturi (...). În acest oraș unde ideologiile au eșuat în oroare, dar unde idealurile au subzistat. "Republica de la Bonn" a devenit istorie..." În același important discurs, cancelarul german considera întoarcerea la Berlin drept "un mare pas spre centrul Europei", care deschide o nouă și "importantă etapă a unificării europene, lărgirea U.E.
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
între derularea evenimentelor și povestirea lor! Afirmă că, vreme de cincizeci de ani, nimeni nu a stricat liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu alte cuvinte, crima perfectă (nu s-ar fi descoperit vreodată ceva, dacă nu relata el însuși oroarea). Concluzia textului vine de la sine: "In pace requiescat!" Un ultim gînd pios al criminalului însuși? pentru nefericita sa victimă. Crima este, într-adevăr, perfectă, dar care a fost, pînă la urmă, motivația ei? Iată un mister fundamental al acestui text
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
naturaliste, ca un proces mai degrabă similar experimentelor științifice, în care indivizii participă detașat și exterior (Gary vădește chiar, la un moment dat, impulsul "pragmatic" de a-și împușca tatăl, oricum muribund, și de a-și scuti astfel mama de ororile spectacolului biologic al senilității). Corecții devine, de aceea, inspecția minuțioasă a unei sucombări, unde identitățile, psihologiile și emoțiile sînt mutabile, lipsite de stabilitate, precum măștile în butaforia sugerată de commedia dell'arte. Freedom/Libertate al lui Franzen urmărește tot problema
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ea însăși) și are surpriza să primească o carte cu dragon, identică celor avute de tatăl ei (mort între timp) și Rossi cu ani în urmă. Prin urmare, Dracula nu a murit, ci s-a repliat, pentru a pregăti noi orori internaționale. Care e funcționalitatea estetică superioară a acestui gigantic roman, nelipsit, după cum se vede, de vechile stereotipuri apusene, legate de Vlad Țepeș, cînd naive, cînd ridicole de-a dreptul? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să revenim în subsolul mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unei stînci, genitoare, exclusiv, de ființe umane de sex feminin). "Marea Fisură" trădează totuși, la un moment dat, ritualul tradițional, născînd un băiat o "monstruozitate" în viziunea "fisurilor" care îl ucid aproape instantaneu. Fanta vaginală transcendentă continuă "să producă" însă "orori" masculine, menite, în ciuda efortu rilor disperate ale "fisurilor" de a le elimina, să supraviețu iască. Gradual, bărbații devin trib și își fac astfel, insolent, intrarea în istorie. Temele epice de acest tip, deși tratate remarcabil din punct de vedere estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și agresorii, învingătorii și învinșii (greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o intuiție fabuloasă. Îi cere nepoatei să citească "poemul său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o variantă existențială antitetică. Exemplul lui nu rămîne fără ecou în conștiința scindată a protagonistului, împingîndu-l către examenul ultim al inițierii acela al negării propriei condiții. Copleșit de îndoieli, Joseph Knecht se retrage din pos tura de magister ludi, spre oroarea membrilor Ordinului, și decide să intre în societatea oamenilor obișnuiți, pentru a-și demonstra utilitatea. Părăsește sferele utopice ale rațiunii pure, pentru a construi cu pathos nedisimulat lucruri palpabile și robuste. Într-o primă fază, hotărăște să-l inițieze în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu suprafețe, cu fețele văzute ale textului. Ironistul, ca orice profesor bun, ține spiritul în mișcare, căci interogația perpetuă, chiar dacă ia pe drum și forma unei iluzorii cunoașteri, sfârșește prin a fi autocunoaștere. Profesorul care educă în spiritul ironiei are oroare de adevăruri definitive și este dușmanul declarat al simțului comun, dar nu agreează nici pălăvrăgeala narcisistă, prinsă în mrejele propriei deveniri, amatoare de colorate bule de săpun, sparte la prima adiere de gândire conceptuală. Eliberată de caracterul ei punitiv, ironia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]