19,586 matches
-
ca cea de acolo, dar asta nu mă împiedică să sufăr. Sunt ca și spintecat în două. Trebuie să le scot de acolo, deși nici aici lucrurile nu merg spre bine dar oricum le pot încă asigura o bucată de pâine, o școală în limba română, o viață mai normală. Soția mea a înțeles care e treaba, e o femeie cu suflet mare, nu se va opune să le ajut. E păcat de la Dumnezeu, spune ea... "Copiii războiului", care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Simion, a decis ca trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața. La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus în mână câte o bucată mare de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat niște saci pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă liniștească : "Nu te teme mamă, e foarte blând și foarte înțelept. Te-a lins la ochi și ți-a dezlipit pleoapa. Poate că și vânătaia o să treacă și nu o să te mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și o să-ți fie mai bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă înec, că mă înăbuș. Atunci Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare îndoielnică, a pus bucata de pâine pe ea și a împărțit-o în nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare îndoielnică, a pus bucata de pâine pe ea și a împărțit-o în nouă bucăți de grosimea a vreo două degete și patru bucăți aproape duble. Ca farmacistă în devenire nu puteam decât să mă minunez de precizia cu care reușise să taie felii absolut egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din familia Cozmei erau oameni cu mult bun simț. Dar totuși, treisprezece persoane într-un spațiu în care opt ar fi fost deja mulți... Ca hrană ni s-au aruncat până la urmă doar heringi sărați și câte o bucată de pâine nu mai mare ca un pumn. Din păcate, apa era cea care ne lipsea cel mai mult, căci era distribuită cu multă zgârcenie și de cele mai multe ori avea gust de petrol. Artenie ne-a sfătuit să nu ne atingem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să nu murim de sete ci să-i păstrăm pentru unde vom avea mai multă apă. Așa am și făcut, deși foamea ne rodea tuturor măruntaiele. Pentru copii, bătrânul a mai scos, doar el știa de unde, un colac mare de pâine albă, care a fost împărțit în câte patru porții din ce în ce mai mici până ce am ajuns la destinație. După ce își mâncau bucățica de pâine, Minodora și cei trei băieți făceau cu plăcere "lecția de citire" de pe cartea de "Farmacie a plantelor", pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne rodea tuturor măruntaiele. Pentru copii, bătrânul a mai scos, doar el știa de unde, un colac mare de pâine albă, care a fost împărțit în câte patru porții din ce în ce mai mici până ce am ajuns la destinație. După ce își mâncau bucățica de pâine, Minodora și cei trei băieți făceau cu plăcere "lecția de citire" de pe cartea de "Farmacie a plantelor", pe care au învățat-o pe de rost, inclusiv denumirile latine ale plantelor. Mi s-a părut remarcabil cât de bine vorbeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lua gândul. Am avut îngăduința să o caut în grupul de copii abia peste două zile. Abia am recunoscut-o, minunata ei podoabă de păr auriu buclat nu îi mai înconjura fețișoara palidă. Aici primeam mâncare caldă, pe lângă bucata de pâine. O supă limpede în care pluteau câteva foi de varză ; ar fi fost bună și ea numai că nu aveau nici un fel de castroane sau gamele în care să ne toarne porția pe care o vărsau în cele câteva cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cinci femei și doi copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit, o oală, un sac cu fasole uscată, unul cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită de paznici și că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur". Șeful transportului, un rus ras în cap, care vorbea tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori. Ne-am umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și de la cine vom primi și alte provizii. Seara ne-am scăldat în voia cea bună, nu ne privea decât soarele apunând; m-am simțit ca renăscută. Am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gustoase, numai că nu aveam cum să le fierbem, nu aveam chibrituri, nu aveam sare. Le-am mâncat crude împreună cu boabe de porumb muiate în apă și ne-am ales toate patru cu diaree ; copii au avut porția lor de pâine. Seara, Ulitia mi-a propus să plecăm a doua zi, noi două, în Gherasimovka, zece kilometri dus, zece întors nu era mare lucru, urmând drumul pe care îl luase camionul după ce ne abandonase pe noi în acest loc uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce lume să îi fi lăsat ?" La întoarcerea spre Brodoc sania era ceva mai grea, căci Zera a rupt din provizia lor și mi-a dat câteva căpățâni de varză, un săculeț de cartofi și mai ales doi colaci din pâine albă, aproape ca și cei pe care îi coceau cândva femeile din familia Cozmei. Mi-a mai dat un cojoc, e adevărat că destul de ponosit, dar călduros și bun atât pentru ieșit afară cât și ca plapumă. Mă bucuram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard nu puteau ajunge la infinit. Experiența oribilă prin care trecuse fata mea făcuse din ea, cu mult înainte de termen, o femeie matură, o femeie taciturnă care ascundea în sufletul ei toate ce putea să amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
file scrise ca și cu laba gâștei și și-a frecat palmele ca semn al bucuriei pentru utilitatea strădaniilor sale de supraveghetor al activităților de cadre în Universitate, ca reformat-detașat permanent de la Direcția Securității Armatei. Oricum, era și aici o pâine, iar cuțitul se afla în preajmă. Sinecură curată, loc numai bun de tăiat și spânzurat, mult mai convenabil decât în cadrul armatei unde Am înțeles era la ordinea zilei și niciun pâs în plus. Orice mișcare necomandată se solda cu reformări-detașări-pensionări-epurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați. Jumările, untura și povidla erau la îndemână pentru a fi unse pe pâinea neagră de secară ori de câte ori cei mici strigau Mama, papa!. Și așa zile și nopți, nopți și zile în șir, strecurându-ne printre tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Din Nord se așteaptă sosirea unor trenuri ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare cu Țara... Gloata nu mai poate fi întoarsă din drum... Pâine și libertate, asta-i cerința întregii nații. Mâine-poimâine buboiul crapă! Va fi potop, Vetucă! Va fi poc-poc și bum-bum, vorba lui Papagal. Și de-o fi ca eu să nu mai fiu, rogu-te să mă ierți și să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-au îndreptat voioase către casă și și-au reluat discuția întreruptă cu două ceasuri mai devreme pe motive de securitate: Să mai știi că alaltăseară, când am dormit cu cei mici în camera părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oamenii când mol? Numai stau în pământ si dolm? Da, așa, fetița... numai stau și dorm... Da-i bine că oamenii mol? Sții, bica, plietena mea de la glădiniță zițe că-i bine... că când i-a mulit mama, a avut pâine albă multă-multă si colăței si covridzei. Si mâncale multă a avut. Si acuma asteaptă ca să moală si tata. Că-i flumos să ai un molt în casă... că vine lume multă si pălintele-popa cântă tale... Vezi, bica, numai eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru salariul acela de mizerie sau al groazei, cum îl numeau. Nu numai de salariu era vorba, ci și despre munca aceea istovitoare de zi-lumină și despre condițiile nemaipomenit de grele în care se lucra. Că până și îmbucătura de pâine tot pe rând trebuia s-o iei, la fel și trebuințele personale tot acolo erai obligat să ți le îndeplinești. Și apoi, să nu uităm de intemperii care chiar că le puneau viața în pericol. Vijeliile, puhoaiele, tornadele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care le-au îndurat unii dintre ei sau neamurile lor. Nu distrugeți! Nu farmați, măi oameni buni! Că aiasta-i munca voastră de treizeci de ani! Nu vă atingeți de mașini și utilaje, de clădiri, de magazii, de rezervele de pâine, de animale și de instalații, că toate sînt ale voastre! Și dacă numai nu și nu cu colectiva, atunci le vom împărți legal și organizat! Fără vandalizare ca la huni! Dar să știți că munca pământului pe suprafețe mari, mecanizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
striga de la fereastra apartamentului către soțul ei, pe când acesta venea pe două cărări duble, după expresia Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]