3,713 matches
-
grupuri umane rupte din țesătura din care făceau parte. Imaginîndu-se în pericol, ele par a fugi. În realitate, ele se reîntorc vijelios, într-un amestec de frică și furie. În cazul terorii, teama mulțimii este întoarsă împotriva individului. Ea îl pîndește pe cel mai mărunt deviant, se răfuiește cu cei și cele care îi rezistă. De asemenea, în exaltarea ei, mulțimea îi lichidează pe cei care nu-i împărtășesc zelul, după ce i-a exterminat pe cei care i-l îngrădeau. Violență
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
doar pe această cale informații directe despre revoluție și despre situația din România. Un caz special în care a funcționat manipularea și psihoza legată de „teroriști” identificați cu milițieni și securiști s-a petrecut la Sibiu. În cartea sa Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ‘89 (1993), Ion Țârlea pledează pentru ideea că, din cauza presiunii psihologice, haosului și suspiciunii generalizate, la Sibiu, diferite forțe de ordine au deschis focul unele împotriva altora, iluzia așa-numitului terorism fiind susținută de către noua Putere în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Tucă, Marius, Ultimele zile ale lui Ceaușescu. Dramă românească în cinci acte cu un prolog și un epilog, Editura Machiavelli, București, 1999 Tudor, Corneliu Vadim, Jurnalul Revoluției de la Crăciun la Paște, Editura Fundației România Mare, București, 1999 Țârlea, Ion, Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ’89, Editurile Blassco 2000 și Mustang, București, 1993 Urdăreanu, Tiberiu, 1989 - martor și participant, Editura Militară, București, 1996 Ursu-Gheorghiu, Mihai, Cine l-a împușcat pe Ceaușescu?, Editura Plumb, Bacău, 1994 Wagner, Richard, Calea românească. Reportaj dintr-o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
într-o linguriță de miere sau în iaurt. Alimentele puternic detoxifiante Igiena noastră de viață, chiar dacă îi acordăm o oarecare importanță, nu este suficientă pentru a ne pune la adăpost de toxine. Într-un fel sau altul, aceste substanțe care pândesc pe ascuns reușesc în final să ne intre în organism. Pentru asigurarea menținerii sănătății pe termen lung și pentru recăpătarea în termen scurt a energiei și vitalității, nimic nu este mai bun decât folosirea alimentelor puternic detoxifiante pe care natura
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
continuă de noi idei și informații este deosebit de importantă pentru viitorul lor Ă tot așa cum, pentru un doctor, este esențial să se mențină la curent cu cele mai noi proceduri medicale. Dacă nu sunt cu un pas Înainte, eșecul Îi pândește după colț. Lecția lui Abe Cinstitul 1 Una dintre poveștile mele preferate este despre un bărbat care l-a provocat pe Abe Lincoln la un concurs de crăpat lemne. La un moment dat, bărbatul a văzut că Lincoln se oprise
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cu bună-știință un risc (rezonabil). Orville și Wilbur Wright erau oameni precauți, nu riscau fără să aibă informații clare și complete. Mai ales Wilbur. Deseori Își dojenea fratele pentru că nu-și lua toate măsurile de siguranță. În ciuda precauțiilor, pericolul Îi pândea pretutindeni. În toamna anului 1908, Orville a suferit răni grave În urma unei prăbușiri, În timp ce le arăta avionul unor reprezentanți ai Armatei. Locotenentul Thomas Selfridge, pasager al avionului, a devenit În ziua aceea prima victimă a unui accident aviatic. Wright nu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-ți amintești că trebuia să seci mlaștina atunci când ești până-n gât printre crocodili. În ciuda numeroaselor presiuni ale prezentului, alocarea timpului pentru a face planuri de viitor este o parte esențială a Îndatoririlor unui manager. Dacă nu vă faceți planuri, vă pândește eșecul După câte se pare, mulți manageri trec prin carierele lor după sistemul lui Cristofor Columb. Pornesc fără să fie siguri unde vor ajunge și sfârșesc prin a nu ști unde au fost. Și toți o fac pe banii altcuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de „refugiu” se poate afla doar În afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese Încă dadaistul Tzara, iar Voronca Îl urmează, susținînd că „era desăvîrșirilor e sfîrșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, În timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcînd (pe urmele lui Mallarmé, dar Într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu inițiativele transfiguratoare, pîndit de conștiința eșecului și a Însingurării. E ceea ce Îl și individualizează ca spirit neliniștit În exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la Început
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urmă distingea realismul etern, tipologic (caracterizat prin fidelitatea față de natură și predominanța conceptului de imitație), de realismul istoric, definit ca sistem normativ ce domină literatura unei epoci strict delimitate (secolul al XIX-lea). După Wellek, principalul pericol de care este pândit realismul ar consta în tentația nesocotirii granițelor dintre ficțiune și discursul non-ficțional. Așadar, „capcana realismului” nu rezidă - după părerea teoreticianului american - atât „în rigiditatea convențiilor lui, cât în aceea că, sprijinit cum este de teoria lui, poate anula orice distincție
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imprevizibil al raporturilor dintre cei doi termeni, prin capacitatea lor de a se substitui unul altuia, de a-și prelua reciproc funcțiile. Îndată ce părăsim zona „de frontieră” și ne aventurăm în spațiul delimitărilor tranșante, se instaurează o anumită circularitate, ne pândește, cu alte cuvinte, capcana cercului vicios din logică. Dacă, de pildă, este în afara oricărui dubiu faptul că transformarea conotației în denotație reprezintă în limba uzuală un fenomen curent, dacă multe expresii metaforice căzute în spațiul public își diminuează sau chiar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a doua accepțiune în schimb, realul e ceea ce rezistă și scapă numirii, cu alte cuvinte perturbantul, neașteptatul, insolitul, „Obiectul” cu majusculă, lacanianul das Ding situat în afara oricărui semnificat (hors-signifié), deci și în afara limbajului, în acel ținut al nimănui din care pândește spaima și nebunia. Este aproape de prisos să mai adăugăm că, în acest al doilea caz, obiectul este cel care impune trauma propriei sale prezențe, generând perplexitate și angoasă. Ponge însuși făcea o distincție similară într-un „proem” intitulat Les Façons
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la real, poate părea oarecum hazardat. E drept că, în cele mai multe situații, la Nichita Stănescu sinele indistinct și proiecțiile astrale capătă întâietate în fața dreptului la propria imagine, la propria persona, dar ne putem întreba dacă nu cumva asemenea tentații nu pândesc și cea mai „personistă” poezie, în care acumulării lacome de ipostaze i se substituie convenția propriei „persoane” a autorului. Ar fi poate mai just să ne limităm la a explica „fobia” aceasta față de eul propriu (corelată, firesc, cu opțiunea pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de schițarea „cadrului” (să fi făcut parte dintr-un roman sau o povestire propriu-zisă propozițiile lui Mircea Ivănescu s-ar fi constituit într-un fel de moment pregătitor pentru o întâmplare ulterioară) -, rămâne totuși de nătăgăduit faptul că de pretutindeni pândește tentația prozei, a extensiei textului și a apropierii de discursul compact. Pe bună dreptate, unii critici au văzut aici o încălcare intenționată a amintitului principiu modernist. „Tipică poezie narativă, tipică poezie cu personaje: procedeele ei cele mai evidente sunt, pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
evul mediu - și pete de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe). mopete din poemul pe care îl scrie el însuși și face închipuirile lui despre dânsul și crede că este independent - însă bufnițe - semne ale rațiunii - îl pândesc pe propria lui frunte, pentru că ele știu că el este doar o creație care depinde de orice măruntă aberație a lui mopete, când vrea să se încrunte fără motiv, și îl uită. mopete s-a răsturnat. care din ei? el
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
La Lilieci. Însă pentru a înțelege exact miza și anvergura demersului „antipoetic” al celor din urmă este absolut necesar să le plasăm just în contextul creației soresciene. La începutul anilor șaptezeci, critica a sesizat, pe bună dreptate, principalul pericol ce pândea literatura lui Marin Sorescu: o anumită uniformitate stilistică. Stereotipia era pricinuită - paradoxal - tocmai de supralicitarea formulei, inițial ingenioasă și nonconformistă, a parabolei de ținută speculativ-euristică, cu miză „demistificatoare”. Evident că lucrurile nu puteau continua astfel la nesfârșit - mai cu seamă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din celule?”. Esențial în aceste versuri rămâne faptul că, dincolo de fantezismul fără limite, de sentimentalismul înecat în râs, de umorul absurd și instinctul sigur al ironiei, întrebările „protagonistei” trimit - chiar dacă într-o manieră antimetafizică - la imaginea perisabilității și degradării care pândesc, deopotrivă, organicul și mecanicul. O interogație de felul celei care încheie pasajul citat mai sus („cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”), cu toată aparenta sa ingenuitate, aduce sugestia degradării cu cel puțin tot atâta pregnanță ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tăcere (să ne gândim, de pildă, la impasul avangardelor), ci dimpotrivă, trebuie „revizitat” cu umor și detașare ironică: țăranul de când cu electrificarea înțelege cum stau lucrurile pe planetă se indignează grațios în mijlocul pogoanelor sale de situația din cipru și liban pândește sateliții și le smulge aparatura electronică bă plozilor nu uitați bateriile solare să ne-ncălzim la chindie conserva de fasole cu cârnăciori produsă la fetești bă dați în câini lumea e mică bă cu gerovital se duc ridurile ca-n
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-n palmă”), cât și prin alternanța, la fel de neașteptată a mărcilor prezenței „vorbitorului” în text. Astfel, dacă în primele șase versuri relatarea la persoana a treia singular este mai degrabă neutră („țăranul de când cu electrificarea/înțelege cum stau lucrurile pe planetă (...)/pândește sateliții și le smulge aparatura electronică”), în cea de-a doua parte își fac deodată simțită prezența indicii personali (de persoana I plural și singular, ca și de a II-a plural): „bă plozilor nu uitați bateriile solare/să ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în întrebări și așezarea întrebărilorînchestionar, adică ceea ce ține de „tehnologia” redactării unui chestionar. Într-adevăr,prins în hățișul problemelor de conținut, cercetătorul, și cu deosebire cel fără experiență, riscă să scape din vedere multitudinea capcanelor de această natură ce-l pândesc la tot pasul, începând cu formularea întrebărilor și terminând cu punerea în pagină a chestionarului. Fără a intra aici în prea multe detalii - asupra unor aspecte vom mai reveni în capitolul despre erori -, să subliniem grija pe care trebuie să
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lene, cu care țin casă bună de un an de zile.” Adevărul este că Alecsandri nu e cuprins niciodată de „strechea scrisului”, nu intră În starea de criză proprie genului romantic. N-are căderi, n-are greață de literatură, nu pîndește - cum fac atîția - momentul prielnic al inspirației. Inspirația vine repede, pe un teren dinainte pregătit. O oarecare ezitare la Începutul poemului și, apoi, versurile vin de la sine, „ca din izvor”. „O veste bună - scrie poetul aceluiași neprețuit amic, Ghica, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea nu-i decît o scurtă odihnă. Pămîntul intră atunci sub vraja luminii stelare și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din mitologia populară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
țipenie de om pe vreo cărare...Am văzut țărani foarte bătrâni dar n-aveau decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind ciorile ca să le prindă și să le pună la frigare. Nu mai puțin întristător este mediul conformist și silnic al călugărilor, în care Tommaso va fi închis la treisprezece ani și unde va avea parte de ostilitatea superiorilor și de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
considerațiile mele. Am văzut țărani foarte bătrâni, dar care n-aveau mai mult de treizeci de ani, fără dinți, fără păr, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncau doar ierburi culese ici-colo, și nu pregetau să pândească ciori ca să le prindă și să le frigă. Totul putea fi comestibil pentru a supraviețui. Asemenea oameni m-au poftit la masă, au adus usturoi și ceapă, au umplut o carafă cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acestui călugăr ce ne-a sfidat de prea multe ori. Trebuie să cedeze, astfel justiția divină va ieși victorioasă, iar el va arde pe rug. L-au osândit la treizeci și șase de ore de tortură. Tot mai îndârjiți, judecătorii pândeau, gata, chiar și la cel mai mic semn de epuizare, să perceapă un oftat, o slăbiciune, să-i interpreteze un cuvânt după bunul lor plac. Întrebarea cea mai stăruitoare era: Tu nu ești nebun, e-adevărat? Te prefaci doar, fiindcă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]